Viaţa cu autism. Episodul 245. ”Prima noastră vacanţă împreună! Am crezut că visez”

Viata cu autism, de Marina Neciu

1Prima noastră vacanţă împreună! N-aş fi putut spera la o vacanţa, nici măcar pe litoralul românesc, deşi, se ştie bine, uneori la noi e mai scump si condiţiile sunt cele care sunt.

Dar nu, sigur nu aş fi putut să pun câteva mii de lei deoparte ca să-i duc undeva pe copii. Priorităţile sunt acestea: rata la casă, terapia copiilor, cheltuielile de întreţinere şi mâncarea, haine, cărţi şi jucării.

Când Diana Iluţ de la Sfara Tours Baia Mare mi-a propus un sejur unde vrem noi cu copiii, am crezut că visez. Dar era adevărat. Diana e genul de prieten, apărut de nicăieri, aşa cum mai avem noi prieteni, care s-a gândit că ar fi potrivit pentru copii şi pentru noi să mergem undeva, să ieşim cu ei. Aşa am intrat şi noi în rândul lumii care merge măcar vara într-o vacanţă. Diana a propus ca ea să suporte cheltuielile unei aventuri pe cinste pentru familia noastră.

O săptămână am lălăit-o cu răspunsul, era deja luna mai şi abia după vreo săptămână am spuns „da”. Mi-era şi jenă să accept, Diana era în lista mea de Facebook şi remarcasem că apreciază ce scriu, dar cum să accepţi ajutorul cuiva cu care nu te-ai văzut niciodată?

Acestea erau gândurile mele, dar am trecut peste jenă pentru că Diana are o fire blândă şi delicată şi nu m-a făcut să mă simt prost nici o clipă.

Prima noastră vacanţă împreună! Am ales marea

Am ales marea pentru că m-am gândit la copii, la ce efect vor avea asupra lor soarele şi aerosolii marini. Ştiam că ne aşteaptă un dus-întors de 1.500 de km, şi am făcut fiecare drum cu oprire de o noapte, la dus în Cheia, pe o rută ceva mai dificilă, iar la întoarcere prin Sinaia prin binecunoscuta şi mereu aglomerata Vale a Prahovei.

Nu vă spun că am împachetat jumătate de casă, când mergi în concediu cu copiii pe la noi e bine să fii pregătit şi mi-au folosit şi păturicile de acasă şi prosoapele si medicamentele.

În prima dimineata la Cheia, David a început să vomite, părea dischinezie biliară, după ce cu o seara înainte călătorise 350 de km, se hidratase prost si nu s-a dat jos din maşină tot drumul. George se trezise la 4 şi alergase prin camera, iar Gyuri, singurul nostru şofer, era obosit tare.

A doua zi am pornit la drum abia la ora 12.00 cu un copil care abia îşi revenise şi se rehidratase şi cu o Câmpie Română sub caniculă plină de muşte care năpădeau în maşină cum opream să schimbăm copiii sau să încălzim lapte. Ne-am cazat seara tare obositi.

Prima noastră vacanţă împreună! Nu vă puteţi imagina bucuria lui David!

David si marea

A doua zi copiii au descoperit marea. Nu vă puteţi imagina bucuria lui David! Numai în apă stătea până i se făcea frig. George a intrat cu drag în apă în primele 2 zile, după care a fost brusc îngrozit, nu ştiu de ce, nu am văzut niciunul din noi să se fi speriat de ceva. Cu Ilinca nu mă puteam apropia de mare, ea e tare sensibilă auditiv şi stătea cu mâinile la urechi. La maximum 2 metri am putut să stau cu ea fără mare scandal, Ilinca a dormit mai tot timpul pe plajă, la umbră. Am văzut tare mulţi copii mici şi bebeluşi, din păcate la noi staţiunile nu-s child friendly peste tot urlă manele sau muzici la volum ridicat.

Mergeam la plajă de două ori pe zi, o dată dimineata şi o dată după-masa şi ne plăcea să rămânem după ora 7 când plaja se golea, iar George putea alerga în voie. George nu putea fi ţinut într-un loc, tot timpul trebuia cineva să îl plimbe, aşa că am făcut câteva plimbări pe digul nou dintre comuna 23 august şi staţiunea Olimp.

George, stăpânul plajei

Prima noastră vacanţă împreună în 13 ani

La hotel nu am avut o cameră, ci două, ca să dormim cât mai confortabil, plus că aveam cu noi toata casa plus căruciorul Ilincăi, cană de încălzit apa (pentru sticlele de lapte), plus o ladă frigorifică electrică. În camere era frigider, dar ne-a fost utilă lada pe drum ca să păstrăm laptele proaspăt, dar şi gustări reci şi fructe.

A fost prima noastră vacanţă împreună. Suntem împreună de 13 ani aproape şi în afară de câteva zile pe la rude la Mediaş şi zona Mediaşului, nu ne-am permis nici o vacanţă.

Nu ai cum să economiseşti când plăteşti terapie şi ai rate. Nu sunt adepta sacrificării unor costuri de terapie sau de orice costuri în detrimentul copiilor doar ca să merg în concediu.

Aşa că, Diana, ai nimerit bine, nu credeam că aşa ceva e posibil pentru noi. Mulţumim!

(va urma)

Povestea Marinei Neciu a și celor trei copii cu autism ai ei, o găsiți aici: 

iar toate episoadele serialului Viața cu autism, scris de Marina Neciu, le găsiți AICI

 

 

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa