De ce să îți dai copilul la echitație, la ce vârstă și la ce costuri să te aștepți

Monica Tătaru, redactor

De ce să îți dai copilul la echitație. Eleganță, coordonare, autoritate – sunt calități învățate cu ajutorul unui sport considerat până nu demult o activitate pentru aristocrați. Care sunt motivele pentru care ne-am hotărî să ne înscriem copilul la cursurile de echitație? La ce vârstă și unde putem lua cursuri de călărie în jurul Bucureștiului? Totul despre cursurile de echitație pentru copii, în materialul următor.

De ce să îți dai copilul la echitație. În șa de la cele mai fragede vârste

În ultimii ani, o întreagă industrie ecvestră s-a dezvoltat în jurul Bucureștiului. Fie că vorbim de centrele cu rezultate foarte bune la concursuri din nordul capitalei, fie de cele mai noi din sud, tot mai mulți copii îndrăgesc acest sport. Astfel, veți găsi școli de echitație în Snagov, Balotești, Corbeanca, Mogoșoaia, dar și în Pantelimon, Comana sau Nana.

Începând cu vârsta de 3 ani, un copil poate începe astfel de cursuri. Evident, primele lecții vor fi pe un ponei. La această vârstă, călăria este mai mult o joacă și nu un sport propriu-zis. De la 6 ani, joaca se transformă într-o adevărată activitate sportivă, care cere autonomie și responsabilitate.

De ce să îți dai copilul la echitație. O prietenie specială

Copiii introvertiți sau chiar cei care au diverse fobii pot să ajungă să practice cu mare plăcere echitația. Relația copilului cu poneii sau caii nu este aceeași pe care cel mic o poate avea cu alți copii sau adulți. Prietenia cu un cal îl ajută pe copil să fie el însuși. Se întâmplă ca unii copii să fie reticenți la contactul cu poneii sau caii. Dacă o primă încercare nu este o reușită, nu este bine să fie forțați să se urce pe cal.

Primele ore de curs sunt o îmbinare între teorie și practică. Copiii trebuie să deprindă regulile de bază în echitație, să aibă noțiuni despre creșterea și îngrijirea cailor. De asemenea, trebuie să învețe componentele echipamentului de bază necesar calului și călărețului. Vor deprinde apoi ținuta călare, exercițiile de relaxare și asumarea echilibrului călare. Toate acestea sunt condiții necesare pentru a învăța să conducă un cal în mod individual.

În cât timp poate învăța un copil să se urce pe cal?

Unii specialiști ar spune că o viață întreagă… Totuși, după un an, cu antrenamente săptămânale de o oră, copilul poate să conducă de manieră autonomă calul său în exerciții simple (să avanseze, să se întoarcă, să se oprească). Pentru a stăpâni exerciții mai complexe (sărituri peste obstacole, deplasare laterală etc) sunt necesari câțiva ani buni de antrenamente.

„Sunt mulți copii care se opresc pentru că le este frică de căzături sau li se pare că nu pot ajunge să controleze calul. În aceste situații, încercăm să identificăm problema și să însoțim micul sportiv în toată această călătorie fascinantă”, explică Silviu Cristea, antrenor și terapeut specializat.

Echitația, un sport complet

La nivel fizic, echitația dezvoltă coordonarea. De asemenea, dacă cel mic are o poziție bună în șa, acest sport ajută la tonifierea mușchilor spatelui. Călărețul deprinde un bun echilibru și o anumită disciplină.

La nivel relațional, copilul stabilește o legătură strânsă cu instructorul, pe care îl vede ca pe un mentor, total diferit de părinți sau profesorii de la școală. În ultimii ani, instructorii s-au specializat în antrenarea copiilor încă de la cele mai fragede vârste.

Pentru copiii sau adolescenții care au suferit o ruptură socială sau școlară, echitația poate fi ieșirea din această criză. Adesea, acești copii au probleme de agresivitate, refuză autoritatea unui adult. În aceste condiții, o activitate care presupune necesitatea stabilirii unui raport bazat pe respect față de cal, asigurându-și în același timp și securitatea, poate în mod concret să le schimbe comportamentul.

Hipoterapia, indicată copiilor cu nevoi speciale

Există și centre de echitație care oferă servicii de terapie cu ajutorul cailor. Hipoterapia este o forma de terapie care garantează efecte benefice si rezultate imediate obținute în diverse afecțiuni, precum: infirmităţi motrice, cerebrale, congenitale sau dobândite (tetrapareză spastică, parapareze, distrofie musculară), afecțiuni psihice și comportamentale (nevroze, psihoze, probleme comportamentale, depresii, autism, sindrom Down, ADHD), deficiențe relaţionale (probleme emoţionale).

Este o complicitate naturală, spune Silviu Cristea, antrenor și terapeut specializat. Mulți adulți se sperie de cai. Li se pare că sunt prea mari, imprevizibili și văd pericole pentru copiii lor la tot pasul. “Pentru a vă schimba părerea, vă invit să mergeți la un club de călărie. Majoritate cailor sunt foarte atenți cu copiii. Cât despre copii…adesea ei se apropie de cai fără frică și învață imediat regulile de comportament în preajma cailor. De aici complicitatea între cei doi”, adaugă Silviu Cristea.

În situația persoanelor cu dizabilităţi, majoritatea tipurilor de terapie se desfăşoară în mediu închis, de obicei acasă sau în cabinete și centre de specialitate. În plus, afecţiunile de care suferă acești copii impun petrecerea timpului în spațiu închis. Astfel, suferinţa provocată de boală este accentuată semnificativ de faptul că aceste persoane sunt condamnate la lipsa de interacțiune cu mediul înconjurător, cu natura, cu alte persoane și la o gamă restrânsă de activități în aer liber.

Hipoterapia oferă oportunitatea petrecerii timpului de terapie în aer liber, stimulează socializarea, introduce noutatea și creează contextul apropierii efective dintre pacient și specialist prin intermediul animalului.

Un mod de a-i responsabiliza pe cei mici

Să te ocupi de îngrijirea unui cal este o adevărată muncă pe care copiii pot să o facă de la vârste foarte mici. În contactul fizic cu animalul, copilul învață să fie blând și ferm în același timp. Echitația dezvoltă voința și antrenează luarea unor decizii imediate. Copilul devine astfel mai autonom, dar își cultivă în același timp și partea relațională.

Cum alegem cel mai bun instructor?

Copilul trebuie să se urce întotdeauna pe cal de plăcere. Un instructor bun, obișnuit cu copiii, va face mereu diferența. Acesta trebuie să fie diplomat, să inspire încredere și să facă o echipă bună cu viitorul călăreț.

Costuri și echipamente

În medie, costul unei ședințe de antrenament este de 75 de lei, iar un abonament ajunge, în funcție de prestigiul școlii, și până la 1000 de lei. Pe lângă abonament, copilul trebuie să aibă obligatoriu un echipament adecvat. Acesta este compus din tocă, pantaloni lungi de echitație, vestă de protecție (mai ales pentru începători), încălțăminte cu vârful și călcâiul acoperite (preferabil ghete cu toc mic, dar la primele lecții este acceptată și încălțămintea sport). Importante sunt și șosetele de călărie – sunt șosete mai lungi, care vin peste pantaloni. Este obligatoriu ca întreg piciorul să fie, evitându-se astfel contactul direct al pielii cu harnașamentul.

Echipamentul poate fi și închiriat, mai ales atunci când vorbim de primele lecții de călărie. Există multe magazine cu profil sportiv în care echipamentul de echitație nu este atât de scump. Pentru avansați însă, un echipament bun ușurează sportivului drumul spre performanță.

Așadar, sportul ecvestru oferă beneficii multiple. Echitația dezvoltă echilibrul, coordonarea, concentrarea, esențiale pentru a învăța să rămâi în șa și să te faci ascultat. Pentru copiii energici, este un mod excelent de a învăța să își canalizeze energia. Pentru a te urca pe un cal este necesar și să îți gestionezi foarte bine emoțiile, să îți domini frica sau nerăbdarea.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa