Adolescenții și dependențele

TOTUL DESPRE MAME
adolescenta fumat

Știm cu toții că adolescenţa reprezintă o perioadă de uriaşe achiziţii în dezvoltarea copiilor noștri, din punct de vedere social, emoţional şi cognitiv. Este o perioadă a afirmării de sine, a creşterii autonomiei personale, dar şi a experimentării a nenumărate comportamente – unele din zona de risc. Am stat de vorbă cu Diana Stănculeanu despre dependențele de substanțe la adolescenți

Este vârsta primelor ţigări, a primelor relaţii sexuale, a primelor pahare cu alcool. Între 12 – 17 ani, cei mai mulţi adolescenţi consumă, măcar din curiozitate, alcool, tutun, canabis, droguri sintetice și substanţe etnobotanice. La nivel global, mai mult de 70% dintre adolescenţi fumează înainte de 14 ani (conform datelor oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii), iar aproximativ 30% dintre adolescenţi au comportamente frecvente de consum de substanţe. Eu vă mărturisesc că, deși copiii mei încă nici nu merg la școală, sunt îngrijorată deja de perspectiva adolescenței!

Diana Stănculeanu, psihoterapeut și coordonator al Centrului de Educaţie Emoţională şi Comportamentală din cadrul organizației Salvați Copiii, ne face un ABC al dependențelor la vârsta adolescenței:

Ce ar trebui să ştie un părinte despre riscurile dependenţei de alcool sau droguri la vârsta adolescenței? 

Niciun adolescent nu este imun la dependenţă, indiferent de sex, clasă economică, provenienţă din zonă urbană sau rurală, şcoală sigură sau şcoală rău famată. Sunt, însă, o serie de factori de risc de ordin personal, familial sau social, care predispun la consum şi în cele din urmă la abuz şi dependenţă. În primul rând, trebuie să analizăm temperamentul copilului. Un adolescent cu un temperament dezinhibat, dornic să exploreze şi să experimenteze senzaţii noi, „periculoase”, va avea un risc sporit de consum, mai ales că mulţi dintre adolescenţii care au astfel de trăsături temperamentale sunt rebeli, au comportamente de opoziţionism faţă de părinţi şi aderenţă mare la „gaşcă” – aceştia fiind în sine noi factori de risc. Apoi, să privim cu atenție familia adolescentului: mulți dintre copiii care fac abuz de substanţe provin din familii în care cel puţin un alt membru – de pildă unul dintre părinţi – a trăit experienţe similare; în aceste situaţii vorbim de un dublu risc – unul genetic şi unul de mediu: copilul „învaţă” comportamentul de consum de la un adult de referinţă şi are acces facil la substanţe. Mai mult, climatul familial conflictual sau abuziv generează un nivel cresut de stres, căruia, de multe ori, copiii nu ştiu să îi facă faţă decât prin apelul la alcool, tutun sau droguri. Dincolo de asta, se întîmplă foarte frecvent ca, în astfel de medii familiale, unul dintre părinţi, cel puţin, să aibă comportament de consum.

Ce tip de adolescent este mai vulnerabil în fața acestor tentații?

Acela cu o stimă de sine scăzută! Un copil care nu se valorizează şi nu se respectă va fi vulnerabil în preajma altor prieteni încrezători în sine, cu abilităţi sociale folosite pentru a convinge şi a manipula. Un astfel de adolescent va ceda mai uşor în faţa presiunii exercitate de un grup în care consumul de substanţe este nu doar tolerat, ci şi încurajat. Recomand părinților atenție sporită, mai ales dacă există în istoricul familial afecțiuni psihice. Adolescentii dignosticaţi cu deficit de atenție asociat cu hiperreactivitate, tulburări de comportament, depresie, sindrom de stres postraumatic sau tulburare de anxietate sunt mai predispuşi la consumul de substanțe. În plus, consumul în sine devine un factor de risc suplimentar pentru menţinerea fiecăreia dintre aceste afecţiuni.

Îmi amintesc că am încercat prima țigară pe vremea când eram în școala generală. Ce ne poți spune despre consumul de substanțe la vârste mici?

Consumul de tutun, alcool sau droguri la vârste fragede crește considerabil riscul apariției abuzului și dependenței. Un studiu medical a arătat faptul că adolescenții care consumă pentru prima dată alcool la vârsta de 14 ani au un risc de 4-5 ori mai mare să dezvolte dependență de alcool față de cei care consumă alcool pentru prima oară la 19 ani.

Iată-ne și la cumpăna discuției nostre. Ca părinți, ce atitudine să avem față de tentațiile și eventualele dependențe ale adolescenților? 

În niciun caz să nu aveți o atitudine parentală la extremă – fie excesiv de autoritară, fie foarte permisivă. Acest lucru reprezintă un factor de risc pentru angajarea în comportamente de consum. Un copil crescut într-un climat familial neglijent va înţelege greşit libertatea educaţională, va învăţa că poate face ce vrea, când vrea, cum vrea şi cu cine vrea, iar în faţa oportunităţii de a consuma substanţe nu va spune NU. La polul opus, copiii crescuţi cu reguli extrem de rigide, cu înţelegere minimă a nevoilor emoţionale şi cu comportamente minime de afecţiune din partea părinţilor pot deveni adolescenţi rebeli, sfidători, dornici să iasă cât mai repede din contextul familiei şi să intre în grupuri în care vor face tot ce este nevoie pentru a fi acceptaţi.

Uneori este destul de dificil pentru părinți să identifice o problemă legată de consumul de substanţe. Așa cum spui, este o vârstă a modificărilor comportamentale, emoţionale şi de atitudine. Care sunt semnele de natură să ne îngrijoreze?

Iată o listă de semne la care vă recomand să fiți foarte atenți:

– dezinteres pentru aspectul fizic, îmbrăcăminte şi igienă personală;

– abordarea unui stil vestimentar care permite ascunderea posibilelor semne de identificare (ex. urme de injectare), neadecvat anotimpului (ex, purtarea de bluze cu mânecă lungă în timpul verii);

– dificultăţi de concentrare a atenţiei şi de funcţionare a memoriei;

– modificarea apetitului alimentar, cu scădere în greutate;

– scăderea performanţei academice şi apariţia absenteismului şcolar;

– hiperemie conjunctivală (ochi roșii) şi perioro-nazală; modificarea diametrului pupilelor (de cele mai multe ori mărirea acestora);

– utilizarea în exces a picăturilor pentru ochi, a gumei de mestecat sau dropsurilor mentolate;

– pierderea interesului pentru activități școlare sau extrașcolare, pentru sport sau alte hobbyuri;

– secrete şi minciună;

– îndepărtarea de membrii familiei și de prieteni, uneori concomitent cu intrarea într-un anturaj nou, care nu este prezentat familiei;

– furt din casă (bani sau obiecte care sunt vândute pentru a procura droguri);

– atitudine ostilă faţă de familie şi prieteni; iritabilitate şi agitaţie atunci când petrec mult timp cu familia şi nu au acces la substanţe;

– dezinteres și lipsa planurilor de viitor.

Ai o încurajare pentru alți părinți „fricoși” ca mine?

Este important să privim cu încredere la investiţia pe care am făcut-o, ca părinţi, în copiii noştri, din punctul de vedere emoţional, al atenţiei, al echilibrării programului de şcoală cu programul de timp liber, al satisfacerii nevoilor fundamentale ale copiilor, astfel încât să credem cu tărie că am crescut adolescenţi autonomi şi curioşi, dar responsabili şi echilibraţi, care vor şti să treacă peste experimentele aferente vârstei, fără să rămână cantonaţi în ele. Adolescenţa și modul în care familia (părinții și copiii) o traversează dau de multe ori măsura şi calitatea atenţei, corectitudinii, sănătăţii şi ataşamentului pe care am reuşit să le punem la dispoziţia copiilor, zi de zi, pas cu pas, încă din copilăria mică.

Aici auziți și părerea psihologului american Aletha Solter despre tentația drogurilor la adolescență.

Diana Stănculeanu ne-a povestit pe larg despre inteligența emoțională a copiilor, despre importanța regulilor în viața familiei, despre provocările vârstei lui NU și despre provocările pubertății.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa