14 ponturi dacă îți dorești ca puștiul tău să se poarte frumos

Toți părinții își doresc ca puștiul lor să se poarte frumos și, pentru a le veni în ajutor, câțiva specialiști citați de raisingchildren.net, le vin în ajutor cu 14 ponturi.

Copilul te copiază. Încă de mic, îți urmărește comportamentul ca să învețe cum să se poarte în societate. Tu ești modelul lui, așa că folosește-te de asta, pentru că ceea ce faci este, de multe ori, mai important decât ceea ce spui. Dacă vrei să mulțumească când primește ceva, spune-o și tu într-o situație similară. Dacă nu vrei să ridice tonul, vorbește și tu calm.
Arată-i ce simți. Spune-i cum te afectează comportamentul lui. Asta îl va ajuta să-și vadă propriile sentimentele prin tine, ca într-o oglindă. Se numește empatie și copiii o pot simți încă de la trei ani. De exemplu, îi poți spune „Mă supără faptul că e atât de multă gălăgie încât nu pot vorbi la telefon”. Când începi o propoziție la persoana întâi, copilul are posibilitatea să vadă lucrurile din perspectiva ta.
Subliniază că s-a purtat cum trebuie. Asta înseamnă că atunci când se poartă conform așteptărilor tale, e bine să subliniezi acest fapt. De exemplu: „Uau, cât de frumos te joci. Îmi place cum ții toate cuburile pe masă”. În general, o remarcă de genul acesta funcționează mult mai bine decât să aștepți să cadă cuburile pe podea și să strigi „Încetează!”. Ca exercițiu, încearcă să faci șase comentarii pozitive pentru fiecare comentariu critic. Raportul de 6 la 1 păstrează echilibrul lucrurilor. Ține cont de faptul că în cazul în care copilul va avea parte doar de atenție negativă, atunci asta va căuta.
Coboară la nivelul lui (la propriu). Îngenunchiatul sau ghemuitul lângă copil este o puternică unealtă de comunicare. Apropierea fizică îți permite să-ți dai seama imediat ce crede sau ce gândește. În plus, îl ajută să se concentreze pe ceea ce spui sau îi ceri să facă. Dacă ești apropiat de el și-i captezi atenția, nu e nevoie să-l faci să se uite la tine.
”Te-am auzit”. Atenția este o altă unealtă pe care o poți folosi ca să-l ajuți să facă față emoțiilor. De multe ori, copiii se simt frustrați, mai ales atunci când nu-și pot exprima verbal sentimentele. Dacă tu spui ce crezi că l-ar fi putut deranja,îl ajuți să elimine din tensiune și să se simtă respectat și protejat.
Respectă promisiunile făcute. Atunci când te ții de cuvânt, indiferent despre ce e vorba, copilul învață să te respecte și capătă încredere în tine. Așa că, dacă-i promiți că mergeți la plimbare după ce-și strânge jucăriile, asigură-te că ai pantofii la îndemână. Când îi spui că părăsiți imediat librăria dacă nu încetează cu gălăgia, fii pregătit să o faci în clipa următoare. Asta îl va ajuta să se simtă în siguranță, pentru că îi creează un mediu sigur și previzibil.
Evită tentațiile. Ochelarii tăi par atât de interesanți încât e greu pentru un copil să nu-și dorească să se joace cu ei. Nu-i da ocazia s-o facă, ținându-i la distanță de el.
Triază disputele. Înainte să intervii în ceea ce face– mai ales ca să spui „nu” sau „încetează” – întrebă-te dacă e cu adevărat important. Folosind cât mai puține instrucțiuni și critici, reduci numărul conflictelor. Nu uita că regulile sunt bune, dar e bine să le folosești numai când e cu adevărat important.
Se smiorcăie. Fii puternică! Copiii nu vor pur și simplu să fie enervanți, dar dacă le dai lucrul pentru care se smiorcăie, îl înveți că așa trebuie să se poarte ca să obțină ce vrea. Nu înseamnă nu, nicidecum poate, așa că nu o spune dacă nu ești sigură. Dacă îi spui „nu” și apoi îi dai acel lucru, data viitoare va face și mai mult tam-tam.
Simplu și pozitiv. Dacă îi poți da indicații în termeni simpli, copilul va ști ce aștepți de la el („te rog să-mi dai mâna când traversăm”). Folosește afirmații pozitive. De exemplu, „te rog închide poarta” e mult mai bine decât „nu lăsa poarta deschisă”.
Responsabilitate și consecvență. Pe măsură ce crește, îi poți da mai multe responsabilități. Îi oferi astfel șansa de a trăi consecințele naturale ale comportamentului adecvat. Nu trebuie să fii tu mereu lupul cel rău. Uneori, cu cele mai bune intenții, îi ajutăm prea mult, luându-le șansa de a învăța și a deveni independent.
Fă-ți copilul să se simtă important. Copiii adoră să participle activ la viața de familie. Începe prin a-i da de făcut lucruri simple prin care să se convingă că este de ajutor. Asta îl va face să se simtă important și va fi mândru. Cu timpul, numărul și dificultatea activităților vor crește progresiv. Astfel de activități îi măresc încrederea în sine.
Fii întotdeauna pregătită pentru provocări. Sunt situații în care e dificil să îți supraveghezi copilul și, în același timp, să faci treburile gospodărești. Dacă le iei în calcul în avans, ai posibilitatea să găsești soluții. Anunță-l cu cinci minute ce trebuie să faci și că ai nevoie de cooperarea lui. Atunci el va fi pregătit.
Păstrează-ți simțul umorului. O altă cale de a alunga tensiunea și a evita eventuale conflicte e să te folosești de umor. Te poți „transforma” în monstrul gâdicilicios sau poți imita sunetele animalelor „nervoase”. Copiii suferă atunci când sunt criticați, așa că umorul îți este un aliat de nădejde.