7 sfaturi simple care vor aduce armonie în casă la tine și îi vor ajuta pe copiii tăi să fie prieteni adevărați
Sunt un copil singur la părinți, dar am doi băieți. Nu știu din experiență directă să fiu o soră sau un frate, dar știu să fiu părinte de doi copii. Doi băieți la care dragostea și înțelegerea frățească au venit treptat, prin medierea mea, și au fost învățate. Când lucrurile mergeau din ce în ce mai prost între ei, iar speranța mea că ele vor fi cândva altfel dispărea, disciplina pozitivă mi-a venit în ajutor. De aceea împărtăşesc cu voi 7 idei prin care putem să-i ajutăm pe fraţi să aibă o relaţie de prietenie între ei, pe care eu deja le-am pus în practică.
De altfel, toate lucrurile pe care le propun mai jos au fost testate pe câteva zeci de mii de copii şi bineînțeles că şi pe copiii mei. Deși nu imediat și nici ca prin magie, lucrurile s-au aranjat și încet, încet relația lor a înflorit, până a ajuns la o relaţie de prietenie.
Provocări apar în continuare, dar eu învăț să le rezolv. Așadar, din experiență, dar și din tot ceea ce am învățat, iată ce ar trebui să facem noi, părinții care au mai mulți copii:
1. Să le validăm sentimentele
Da, să îi asigurăm că, și dacă ne vor spune „vreau să îl/o duci înapoi la spital” sau „vreau să dispară”, noi le validăm aceste trăiri. Putem spune simplu: ”văd că îți este atât de greu, dar te asigur că eu te iubesc și înțeleg că îți este foarte greu.”
Să acceptăm că, oricât de mult și-au dorit o soră/un frate, odată ce acesta a apărut în viața lor lucrurile se complică și ei devin nesiguri. Vor avea cele mai ciudate comportamente, unii vor regresa, alții vor deveni agresivi, și toate astea numai din dorința de a ști că iubirea părinților pentru ei există, încă, și că noul copil nu a luat locul în inima părinților.
O relaţie de prietenie între un copil şi fratele lui nu apare instant.
2. Să îi îmbrățișăm
Simultan, dacă asta este posibil. Chiar și când sunt agresivi. Pentru că atunci când sunt agresivi nu fac decât să caute încă o confirmare a faptului că sunt în continuare iubiți. Sau că sunt iubiți chiar și în momentele în care „nu sunt potriviți să fie iubiți”. Şi știți ce? Copiii știu și simt când comportamentul lor este inadecvat, dar vor să simtă și să știe că sunt iubiți, chiar și atunci când comportamentul lor este unul nedorit.
Așadar, data viitoare când copilul mare îl atacă pe cel mic, încercați să îi îmbrățișați în același timp. Veți avea două soluții într-una: prin îmbrățișare veți proteja victima, iar în același timp agresorul nu se va simți pedepsit. Nu vă temeți, o îmbrățișare nu va însemna în același timp o încurajare de a continua un comportament nedorit. Copilul știe că a greșit, dar motivul lui este unul mult mai puternic: are nevoie să știe că el contează mai mult decât contează comportamentul lui. Că el contează pentru cine este el, și nu pentru ceea ce face, bine sau rău. Cu această nevoie împlinită, copilul nu va mai fi agresiv cu fratele său, cel puțin pe moment. 🙂
3. Să îi învățăm…
…tot ce știm despre viață. Printre altele și cum să își mângâie fratele mai mic. Un copil nu are de unde să știe cum și în ce fel poate să se joace și să își atingă fratele mai mic. Cu cât el însuși este mai mic, cu atât mai mult trebuie să aveţi răbdare și să îl învățaţi aceste comportamente. Luaţi-i mâna încet și ghidaţi-i mișcările. De fiecare dată când sunteţi prin preajmă și se pregătește să interacționeze fizic cu cel mic, arătaţi-i că mișcările trebuie să fie blânde, calme, așa cum vă doriţi voi să știe că înseamnă mângâierea.
4. Să îi ajutăm să găsească singuri soluții
Câți dintre voi au asistat neputincioși la următoarea fază: copilul cel mare (nici el de fapt foarte mare, dar primul născut) îi smulge copilului mic jucăria din mână și îl lasă pe acesta din urmă într-o mare de lacrimi greu de oprit? Eu am asistat și îmi aduc aminte şi cât de neputincioasă m-am simțit. La un moment dat am găsit o soluție: l-am rugat pe copilul cel mare să mă ajute să căutăm și pentru fratele lui o jucărie.
Întâi a ezitat, apoi a venit cu o cutie de jucării pe care el le ignorase în ultimele săptămâni și a declarat triumfător ”Să aleagă ceva de aici”. S-a făcut pace, sigur, doar până la următoarea luptă, dar a fost un conflict rezolvat și câteva minute de liniște în plus. De asemenea, întrebaţi-l pe cel mare ce soluție are el pentru conflictele de genul ăsta. Așteptaţi să facă el propuneri și, dacă nu, veniţi voi cu o sugestie. Respectaţi-i decizia și procedaţi în consecință.
5. Să nu facem comparaţii
Încercaţi să nu îi comparaţi pe frați între ei. Sunt indivizi separați, omuleți diferiți și fiecare dintre ei vrea să se simtă iubit și apreciat. Și, deși în sinea lor copiii se iubesc, uneori le este greu să își arate asta. Rolul nostru de părinți este să îi sprijinim în acest demers şi să îi ajutăm să creeze o relaţie de prietenie.
6. Să avem răbdare
Multă, foarte multă. Un comportament nu se poate învăța de pe o zi pe alta. În plus, este nevoie ca noi, adulții să le arătăm cum trebuie să ne comportăm. Să fim blânzi, înțelegători, să îi învățăm prin propriul exemplu cum vrem să se poarte și ei. Tratați cu blândețe și respect, cu cât cresc cu atât copiii vor putea să arate blândețe și respect față de cei din jur. Vor da mai departe ceea ce au învățat în casă.
