Copilul meu este agresiv la grădiniță! Care sunt cauzele posibile și ce ai de făcut

Cum ajung copiii noștri să fie agresivi la grădiniță, pe stradă, în parc ori chiar acasă? Ei bine, sunt mai multe cauze: fie un moment stresant traversat de curând, un model agresiv sau chiar tulburări de comportament. În niciun caz nu ignora faptul că educatoarea ți-a spus că ai un copil agresiv! De cele mai multe ori copiii vor atenție, vor să descopere lumea sau pe sine. 

Imediat ce doamna educatoare ți-a atras atenția asupra comportamentului agresiv al copilului tău, e bine să faceți amândouă echipă pentru a-l ajuta pe cel mic să depășească etapa aceasta. Primul pas este aflarea cauzei. Niciun copil nu s-a născut violent, așa că,  ceva sau cineva e de vină!

Copilul agresiv la grădiniță. Vrea atenție

S-a întâmplat ca micuţul tău să izbucnească în crize de nervi, fix în timpul activităților de la grădiniță? Să-şi reverse furia asupra partenerilor de joacă sau asupra unor obiecte din sala de grupă? Asemenea reacţii sporadice se traduc prin: „Sunt aici! Trebuie să ţineţi cont de mine! Sunt o persoană importantă!” El urmărește să atragă atenția educatoarei, să fie pur și simplu mult mai băgat în seamă decât este. Probabil că este un copil singur la părinți, obișnuit să fie în permanență în centrul atenției.

Distrugerea unor obiecte, agitaţia, micile accidente sunt transpunerea în fapte a unor conflicte, dorinţe, nemulţumiri, chemări ale copilului. De exemplu, furia manifestată atunci când un alt copil îi ia jucăria poate fi înţeleasă ca o apărare a proprietăţii. Să nu uităm că pentru puştiul de 2-4 ani a împrumuta înseamnă a pierde, şi nu a dărui. Uneori copilul încearcă să atragă atenţia adultului sau îi cere ajutor. 

Se lovește pe sine? Așa se descoperă!

Copilul tău se dă cu capul de perete, muşcă sau se trânteşte pe jos? În situaţia în care educatoarea îți spune că sunt una-două scene izolate, poţi fi liniştită: manifestarea e normală. Agresiunile îndreptate către propria persoană, atunci când nu sunt foarte dese, oricât de curios ar părea, îi dau copilului sentimentul că există. Se spune că sunt parte a luptei lui împotriva dezintegrării, împotriva unui defect, a unei deficienţe sau constituie o simplă căutare a senzaţiilor corporale noi, cu scopul de a se cunoaşte pe sine.

Dacă autoagresivitatea este mult mai prezentă în viața copilului, trebuie gestionată de către un specialist, pentru a nu se ajunge la episoade de automutilare.

Copilul agresiv la grădiniță. Distruge jucăriile în scop…educativ

Mai mult decât ai crede, copilul simte nevoia să-şi exercite stăpânirea asupra mediului din jurul său. Se spune că cei mici imită comportamentul celorlalţi. Prin urmare, dacă sunt agresivi, au văzut la cineva astfel de manifestări. Ei bine, uneori nu este aşa. Copilul simte pur și simplu nevoia să modifice realitatea, măcar în timpul jocului, schimbând raporturile de forţe în favoarea sa. Părinţii care se întreabă unde a văzut odorul lor asemenea „apucături” ar trebui să se gândească dacă nu cumva acesta încearcă să fie „şef” şi îşi manifestă puterea asupra unor personaje reprezentate de bietele jucării.

Psihologii americani spun că „un copil care nu este niciodată agresiv ar trebui să te îngrijoreze mai mult decât un copil care are din când în când crize de furie şi încalcă regulile”.

Copilul agresiv la grădiniță. Este vârsta cu „nu” în brațe

Există perioade în dezvoltarea copilului când manifestările de negativism sunt mai pregnante. Între 3 şi 5 ani, micuţul tinde să reacţioneze ostil, încăpăţânat, aparent din senin. Aceasta este aşa-numita vârstă a negaţiei. Acum apar adesea crize de furie – nu-i place nimic, nu-l poţi mulţumi orice ai face. Doamna educatoare, având experiență știe cu ce „se mănâcă” această etapă!

În această perioadă, copilul încă nu-și poate controla sentimentele, așa că manifestările de furie sunt, până la un punct, normale. Încercaţi să-l liniştiţi, să-l temperaţi, arătându-i că obţine mai uşor ceea ce doreşte când rămâne calm şi, mai ales, că nu poate avea mereu totul. Nu-l ajutaţi cu nimic dacă-l lăsaţi să facă numai ceea ce-şi doreşte. Accesele de acest fel se răresc înspre 4 ani şi sunt din ce în ce mai rare la 5 ani.

Copilul agresiv la grădiniță. Tulburările de comportament

Reprezintă aspectele care nu țin de normalitate în dezvoltarea unui copil și care pot ține de patologie (la mijloc este o tulburare/boală). Cele mai cunoscute tulburări și ale căror semne pot apărea la această vârstă sunt tulburările de spectru autism și ADHD. Educatoarea, dacă a mai lucrat cu astfel de copii, te poate îndruma către o evaluare de specialitate! Copiii cu astfel de tulburări pot fi integrați cu succes în colectivitate, respectând anumite cerințe educaționale speciale.

Tulburarea de spectru autist

În titulatura de tulburare de spectru autist sunt incluse autismul infantil, autismul atipic, tulburarea Asperger, sindromul Rett și tulburarea dezintegrativa a copilăriei.

Ceea ce au în comun aceste tulburari sunt: o comunicare deficitară sau care lipsește atât la nivel verbal cât și la nivel nonverbal, anumite comportamente stereotipe sau repetitive, dificultăți de interacționare la nivel social, absența jocului simbolic sau imaginativ, lipsa dorinței spontane de a împartași emotii și sentimente cu cei din jur.

De obicei primele semne care apar și vârsta la care poate fi diagnosticat un copil cu o tulburare din spectrul TSA este cuprinsă între 1 an și jumătate și 3 ani.

ADHD

Sindromul hiperkinetic cu deficit de atenție (ADHD) este o tulburare de comportament ce se manifestă prin deficit de atentie, impulsivitate, dificultați în desfășurarea unei sarcini, afectând atât dezvoltarea personală a copilului, cât și viața socială a acestuia.

Ce poate face mama și…„doamna” să prevină apariția agesivității?

Agresivitatea copilului poate fi o încercare extremă de a comunica, de a-şi exprima teama, nemulţumirea, frustrarea. Nu aşteptați să ajungă la reacţii violente. Acționați preventiv!

  • Ascultă ce are de spus copilul, chiar dacă eşti obosită sau supărată.
  • Oferă-i toată atenţia de care are nevoie, atunci când are nevoie; vei fi un punct de sprijin ferm şi binevoitor. Nu ironiza şi nu ignora unele acţiuni sau comportamente ale copilului.
  • Este bine să te implici în jocul său, dar cu grijă; nu intra nepoftită în spaţiul pe care şi-l creează uneori pentru a evada singur-singurel.
  • Dacă într-o situaţie supărătoare a reacţionat mai puţin agresiv, este bine să-l lauzi şi să-l încurajezi.

Copilul agresiv la grădiniță. Ce faci fix când are criza!

  1. Când este nervos, mofturos, păstrează-ţi calmul, ignoră-l pe micul morocănos.
  2. În astfel de situaţii du copilul într-un loc în care se poate calma, într-o altă cameră sau chiar afară. Distrage-i atenţia cu un obiect care ştii că-l interesează.
  3. Când criza este la apogeu, este inutil să-i faci morală sau să încerci să-l linişteşti.
  4. Dacă copilul a reuşit să se calmeze, poţi discuta cu el; laudă-l pentru faptul că acum vă puteţi înţelege.
  5. Nu-l recompensa când s-a calmat, deoarece ar putea crede că este premiat pentru criză şi o va repeta; copilul nu are voie să obţină prin agresivitate şi furie ceea ce nu ar fi obţinut altfel.
  6. Dacă reprizele de furie se repetă, apelează la ajutorul unui specialist.

 

 

 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()