Victor este în clasa a cincea. Nemulţumit de rezultatele pe care le are la învăţătură, tatăl lui, cunoscut ca fiind un bărbat extrem de exigent şi sever, a mers la şcoală să discute cu profesorii. Apoi a decis să îi predea fiului său o lecţie pe care să o ţină minte: i-a ţinut morală în faţa tuturor colegilor lui de clasă, numindu-l “leneş” şi “prost”. În plus, tatăl l-a anunţat pe Victor, tot de faţă cu colegii de şcoală, că în vacanţă va rămâne acasă, drept pedeapsă pentru notele proaste pe care le are.
Este un exemplu destul de caracteristic pentru o educaţie bazată pe umiliţă, manipulare şi control din partea părinţilor.
Cum se manifestă o educaţie rigidă?
Părinţii care apelează la acest tip de educaţie sunt preocupaţi să îşi controleze copiii, să le ordone sau să le ceară să facă diverse activităţi. Nu le dau niciodată explicaţii şi nu îi susţin emoţional în niciun fel. În situaţia în care copilul greşeşte, o mamă autoritară arată puţină înţelegere faţă de cel mic şi îl învinovăţeşte pe copil, fără să ia în calcul că respectivul comportament ar fi putut fi declanşat de eventuale cauze externe: “Cum poţi să îţi pierzi stiloul? Ce, eşti idiot?”
În general, în educaţia autoritară, părinţii sunt interesaţi mai mult de impunerea regulilor şi de respectarea lor de către copii şi mai puţin de a construi o relaţie adevărată cu cei mici. Regulile nu sunt niciodată negociate, nu sunt flexibile sau stabilite de comun acord, ci sunt impuse de către părinţi.
Părinţii rigizi nu se dau în lături de la a-şi înjosi şi umili copilul. Replici de genul “Ce prost eşti!”, “Ţi-am spus eu că nu eşti în stare!” sunt auzite de cel mic fie acasă, fie pe stradă. În realitate, acest mod de adresare reprezintă forme de abuz emoţional şi verbal la adresa copilului, cu efecte devastatoare pe termen lung asupra stimei lui de sine. La aceste două forme de abuz se adaugă şi abuzul fizic, părinţii autoritari obişnuind să şi lovească copiii, pentru că “unde dă mama creşte”. Dar ce creşte în realitate?
Cum influenţează o astfel de educaţie relaţia părinte-copil?
Educaţia rigidă poate induce obedienţa copilului la adresa părintelui sau, din contră, o permanentă stare de rebeliune a celui mic. Neavând dreptul de a decide nimic pentru el, copilul învaţă că nu are control asupra vieţii lui. Iar acest lucru îl va face fie să devină extrem de supus, fie să se răzvrătească şi să devină un rebel, pentru a obţine cât mai mult control.
Apelul la umilinţă sau la pedepse subminează relaţia caldă dintre părinte şi copil, atenţionează Laura Markham, în cartea “Părinţi liniştiţi, copii fericiţi. Cum să înlocuim ţipetele cu conectarea”. Şi, o dată ce relaţia este afectată, copilul îşi pierde singura motivaţie pentru a alege să respecte regulile impuse de părinte.
NOU! Cartea interactivă a Dr. Laura Markham, tradusă în peste 25 de țări, acum disponibilă în limba română, de la Editura ZYX Books. Părinți liniștiți, copii fericiți – Caiet de lucru cu tine este disponibilă pe zyxbooks.ro.
Ce efecte are asupra copilului educaţia prin umilinţă şi manipulare?
Crescuţi într-un mediu în care regulile sunt mai importante decât orice, aceşti copii, cel mai adesea abuzaţi verbal şi emoţional, nu se simt iubiţi şi acceptaţi de părinţi.
Copiii care sunt des umiliţi de părinţi ajung să internalizeze mesajele abuzive primite de la părinţi. Dacă mama îi spune fetiţei ei, de exemplu, “Nu eşti bună de nimic!”, cea mică va ajunge să îşi spună şi ea, destul de des, acest lucru, în sinea ei. Mai mult, o serie de cercetări au arătat că, dintre toate emoţiile negative, cea care ne afectează cel mai mult la nivel cerebral este umilinţa. Ea este percepută mai negativ decât furia şi mai intens decât bucuria.
Totodată, folosirea manipulării de către părinţi, îl determină pe copil nu să devină mai bun, ci să dezvolte strategii prin care să evite pedepsele sau să primească cât mai des recompensele. Iar acest lucru, îi împiedică dezvoltarea morală.
Nu trebuie uitat că părinţii sunt un model pentru copil. Iar dacă mama sau tata îl umilesc şi îl lovesc, cel mic învaţă, la rândul său, acelaşi tip de comportament agresiv. Ba mai mult, apelul la pedepse creşte furia copilului, pentru că acesta realizează că este rănit intenţionat de acele persoane care ar trebui să îl susţină şi să îl îndrume.
“Niciodată manipularea comportamentală n-a ajutat un copil să dezvolte un angajament spre a deveni o persoană grijulie şi responsabilă” este de părere Alfie Kohn, în “Pedepsiţi prin recompense”.
