5 octombrie, ziua Educației. ”Anul acesta, în loc de tort, i-aș face o mare colivă!”

5 octombrie ziua educatiei
Ziua Educatiei a golit clasele de elevi și de profesori.

5 octombrie este Ziua Educației pe întreaga planetă, doar că la noi se sărbătorește în același ton cu pandemia, acasă. Elevii zic merci, profesorii se felicită între ei și-și ureză viață lungă în sistem, părinții își pun mâinile în cap că și-au început săptămâna cu o mare problemă: cu cine își lasă copiii până se întorc de la muncă?

Personal, cred că azi, România nu are mare prilej de sărbătoare. Educația îmi pare copilul acela al unei familii numeroase, care primește haine de încălțări de la frații mai mari și bani de buzunar doar atunci când nu are ce să-i pună pachet. Nu pleacă niciodată în tabere și excursii, pentru că frații mai cu moț au întâietate.

Este o falsă bucurie și printre dascăli că astazi au zi liberă. Altele le sunt nevoile. Ar vrea să muncească fără atâta presiune pe capul lor, fără amenințearea că li se desface contractul de muncă dacă nu le-a mers aplicația și n-au intrat online.

5 octombrie, Ziua Educației- Licitație eșuată, online din pix

Pandemia a fost declarată oficial pe 11 martie pe teritoriul țării noastre. Atunci s-au închis școlile, de atunci ar fi trebuit să se caute soluții ca școala să se mute pe o platformă online, sigură, ca profesorii să aibă habar ce au de făcut, elevii să aibă un sistem clar de evaluare.

La noi a fost ca la carnaval, fiecare s-a distrat în stil propriu, s-au inventat metode de predare-consolidare-evaluare, sau pur și simplu nu s-a putut. Cine e de vină? Dumnezeu știe! În România, nimeni nu-și asumă vreo responsabilitate atunci când se naște un eșec.

A apărut ideea măreață de a cumpăra elevilor tablete. Bun! Cine să le cumpere și cu ce bani? Statul e sărac, părinții au facturi de plătit, școlile n-au buget că, deh, nu le-a dat nimeni. S-a inițiat cu sulițe și trâmbițe o licitație națională care n-a mai văzut lumina zilei pe motiv de împotmolire. Cine e de vină? Nimeni? Covid-19 a virusat sistemul.

Am intrat în a treia săptămână de școală și primim educație „pe caiet”. Nu știi ce înseamnă asta? Adică atunci când nu ai bani, te duci la magazinul din colț cu umilință și ceri trei pâini și un bulion până la leafă. Iar tanti vânzătoarea, care te știe om de cuvânt, te scrie în caietul datornicilor și te așteapă să își iei leafa. Până atunci, îți iei de mâncare pe caiet.

România își ia „educație pe caiet” în anul 2020 în care alții lansează sateliți în spațiu. România se bucură că are o zi liberă să stea acasă și să-și plângă sărăcia și neputința. România are cei mai mulți analfabeți din Europa și-și permite să trimită temele pe whatsapp.

La orizont se mai întrevede o soluție, „tablete pe caiet” aș zice eu. Premierul a anunțat zilele trecute că se vor cumpăra tablete care se vor da în comodat școlilor din localitățile din scenariul roșu. Ele vor fi folosite de către elevi cât școala lor este închisă. Dacă se schimbă scenariul, vor fi luate înapoi și oferite elevilor din altă localitate afectată.

5 octombrie, Ziua educației. În loc de tort, aș face o colivă

Ordinul de ministru care aprobă structura anului școlar 2020-2021 prevede că „unitățile de învățământ și inspectoratele școlare marchează prin manifestări specifice ziua de 5 octombrie 2020 – Ziua Internațională a Educației”.

Care ar fi acele activități specifice? Iar desenăm curcubee și ne mințim că totul va fi bine? Așteptăm alegerile parlamentare să fie amăgiți profesorii că le vor fi mărite salariile? Le promitem copiilor tablete și net, dar îi lăsăm să îți folosescă propriile telefoane pentru a primi educație cu țărâita?

Eu aș face o mare colivă și aș îngropa amintirile ultimilor 30 de ani, în care educația a fost acel copil mai mic al unei familii numeroase. Aș privi cu încredere spre viitorul copilului meu, dar parcă ceva îmi spune că iar visez cai verzi pe pereți.

Poate că mulți dintre voi sunteți nemulțumiți de școala online, de profesori, de noile reguli. Poate că aveți dreptate, poate că adevărul este undeva la mijloc. Și ei sunt speriați ca și voi, trebuie să facă mai multe ca niciodată: sunt și dacsăli, și medici și polițiști în același timp. Predau, verifică starea de sănătate a copiilor, stau cu ochii pe ei ca să respecte regulile de distanțare fizică, să poarte mască. De „sus” mesajul este clar:

„Nu pot accepta ideea că sunt cadre didactice care refuză să își exercite profesia și chiar misiunea. Un profesor care nu face lecții online, acolo unde e necesară organizarea acestor lecții, dacă din zece ore face doar șase, patru ore nu trebuie plătite, e simplu.

Iar dacă refuză să predea online, nu mai are ce căuta în sistemul de educație, pentru că un profesor trebuie să se adapteze. Jobul lui este să transmită informații, trebuie să fie un model, dar are obligația să se adapteze la modalitatea de transmitere a acestor cunoștințe”, a declarat premierul, într-o conferință de presă la Ministerul Educației, pe 2 octombrie 2020

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie

În primul rând să ieși bine din această pandemie. Să nu te doară prea tare efectele ei. Să uiți rapid că ai stat în casă ori că ai fost bolnavă, că ai căutat drojdie și că ai primit lecțiile pe whatsapp. Să renaști, dragă Românie mai frumoasă și mai puternică, așa cum n-ai fost vreodată!

Azi, de ziua Educației, n-am să-ți urez „să fii ca înainte de pandemie”, n-am să-ți spun „să revii la normal”, pentru că normalitatea educației românești n-a fost niciodată…normală. Îți urez să te vindeci, să fii pură ca un nou născut.

Să ai profesori cu mintea deschisă la nou, care fac din meseria lor o menire, să ai elevi care vin cu drag la școală, care simt setea de cunoaștere ca pe cea de o cola rece vara, să ai manuale accesibile minții lor, să scoți din programe tot ce-i vechi și inutil, să ne înveți copiii să se descurce în lumea asta dură.

Dragă Românie, investește în Educație așa cum n-ai făcut-o niciodată. Mișcorează numărul de elevi dintr-o clasă și mărește numărul de profesori, ai să vezi că toți vor funcționa mai bine. Scoate bullyng-ul din școli și mută-l în povești de demult, scapă-i pe profesori de comisii, hârtii și conferințe în care tot ce contează este să fie făcute și învață-i cum să comunice cu copii.

Învață-i să renunțe la statul la catedră și la predatul-monolog, spune-e că este în regulă dacă se pun la mintea copiilor, dacă îi încurajează să pună întrebări, ori să-și murdărească mâinile cot la cot cu ei într-un experiment.

Mai uită-te și-n ograda altora, dacă tot e azi zi liberă și vezi cum fac alții de nu au atât de mulți analfabeți, mărește numărul de psihologi din școli, că și copiii au probleme și dacă acasă părinții sunt cocoșați de muncă și nu mai au timp de „bazaconiile” copiilor, poate aceștia îi vor aduce pe calea cea bună.

De ziua Educaței, îți doresc, dragă Românie să te iubești pe tine însăți cum n-ai știut să o faci până acum, să crezi în tine și-n steaua ta norocoasă, să stai cu burta pe carte, să inventezi și să cercetezi până se vor mira alții de tine.
Îți doresc că scapi de Educația pe caiet și să-ți cumperi singură, draga mea țară, demnitatea de a fi o nație tobă de carte!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()