Cum alegi cea mai bună grădiniță pentru copilul tău

cea mai bună grădiniță copii la joacă
Orice părinte responsabil își dorește cea mai bună grădiniță pentru copilul său. Iată care sunt criteriile de care trebuie să ții cont când faci alegerea.

Dincolo de investiția materială, fie că este vorba de o instituție publică sau privată, părinții depun, la intrarea în grădiniță, un capital inestimabil de încredere când lasă persoana cea mai de preț din viața lor pe mâinile unor necunoscute și necunoscuți.

Ca Stan Pripitul și Pățitul, vin cu o serie de sugestii pentru o viață de familie liniștită și pentru un somn bun. Iată care sunt acestea!

Cum alegi cea mai bună grădiniță:

Cea mai bună grădiniță – 1. Documentează-te!

Oricâte recomandări ar avea grădinița și personalul acesteia, fă-ți singură temele chiar înainte de vizita preliminară. Câtă experiență au în lucrul cu copiii mici? Ce studii, ce formare și ce orientare pedagogică au? Nu cred că vrei să te trezești și tu că, de exemplu, din ora de engleză copilul reține doar că a fost închis în baie. Sigur, e o metodă fulger de a învăța cum să spui “deschide-mi ușa, te rog”. O fi eficient la copiii de 5-6 ani sau mai mult, însă cei de 2-3 ani vor rămâne cu o spaimă și atât.

Aruncă un ochi şi pe site-ul instituției, pentru a vedea cum e prezentat personalul. Lipsa istoricului educațional poate fi motivată de sub-calificarea unora dintre angajați. Iar prezentarea exclusivă a numelui mic, oricât de caldă și de colocvială ar părea la prima vedere, poate indica nepotism și lipsa unor relații de muncă echitabile ce pot duce la grave dezechilibre în comunicare, când una dintre educatoare se dovedește a fi protejata conducerii.

La fel de important este ca la una din vizitele pregătitoare înscrierii să te asiguri că ai cunoscut toți factorii decizionali. Deși pare suficient să ştii cine e educatoarea și administratorul, este important să cunoști de la bun început și conducerea sau chiar proprietarii, mai ales când acestea se organizează mai misterios decât ordinele masonice. E neplăcut ca situațiile de criză cum ar fi inadaptarea la schimbările de personal, lipsa de comunicare internă sau agresivitatea copiilor ori chiar a personalului să fie gestionate de către persoane pe care nu le cunoști și care nu te cunosc pe tine și pe copilul tău.

Cea mai bună grădiniță – 2. Ține ochii deschiși și urechile ciulite la prima vizită

Când intri pentru prima oară în grădinița la care este posibil să meargă copilul tău, cu mintea vâjâind de întrebări, sunt şanse să pierzi din vedere două indicii la fel de importante. Dacă vizita se face în timpul orelor normale de funcționare, ciulește bine urechile. Eu mi-am dat seama abia la a doua grădiniță vizitată că în prima era nefiresc de liniște. Rumoarea glasurilor de copii din sălile pe lângă care treceam a fost un indiciu că li se permite să fie copii, să râdă, să vorbească, să se joace.

Nu uita să urmărești semnele de siguranță și cât de prietenos este amenajat spațiul pentru copii. Când nu se întâmplă ca fiul să-ți alunece ducându-se de-a dura pe scară de la prima vizită, cum i s-a întâmplat unei prietene, te poți trezi cu accidente care ar fi fost ușor de evitat dacă spațiul ar fi fost gândit pentru copii. Dar când copilul vine cu pielea obrazului crăpată până la sânge după o întâlnire nefericită cu un colț de pat, grădinița nu are prea multe scuze: zbânțuiala este o nevoie de dezvoltare pentru orice copil, iar desfășurarea acesteia în siguranță este obligatorie.

Cea mai bună grădiniță – 3. Află care sunt principiile și valorile vehiculate în grădiniță

Mergi cu temele făcute și pune cât mai multe întrebări despre abordarea pe care instituția o are față de educarea și creșterea copiilor. Nu te lăsa vrăjită de zâmbetele de bun-venit, asigurări și liniștiri. S-ar putea ca oamenii să ți se pară blânzi, dar este mai important să previi decât să repari. Deși mi s-a garantat că nu folosesc șantaje și amenințări, copilul meu tot este într-o mare poveste cu un lup care îi mănâncă oița de jucărie “dacă nu este cuminte”. Ca să nu mai spun cum mi s-a făcut părul măciucă în primele săptămâni de grădiniță, când copilul mi-a spus că își strânge jucăriile dacă îi dau o bombonică. I-am explicat că nu este un cățel la dresaj și că, dacă nu vrea, nici nu este nevoie să mă ajute. Bombonica nu a mai apărut în peisaj, dar nu știu dacă asta s-a întâmplat pentru că am discutat cu doamnele, pentru că le-a dat copilul replica aia cu dresatul sau pentru că a înțeles că acasă nu se acceptă așa ceva și nu și-a mai cerut recompensa.

Desigur, este acceptabil și cumva dezirabil ca aceste principii să difere pe alocuri, oferind copilului gustul diversităţii prin care se pot consolida valorile cultivate în familie. Este important să afli cât mai multe despre aceste diferențe, pentru a putea întări acasă ceea ce ți se pare important să-i transmiți copilului. Altfel, un copil mic care petrece la grădiniță o parte bună din zi poate ajunge să fie atât de confuz și nesigur, încât până și desenatul pe o carte de colorat se transformă într-o dramă.

La fel de important este să te asiguri că principiile arborate la prima vizită sunt îmbrățișate de tot personalul. Cu ce te va încălzi că directoarea grădiniței și educatoarea de la grupa mare îți împărtășesc filozofia, dacă educatoarea de la grupa copilului, împreună cu restul personalului care se va ocupa direct de copilul tău au cu totul alte idei?

cea mai bună grădiniță fetiță care pictează
Sfaturi ca să alegi cea mai bună grădiniță pentru copilul tău

Cea mai bună grădiniță – 4. Anticipează

Desigur, nimeni nu are niciun fel de probleme cu un copil liniștit și echilibrat. Însă pe cât de adaptabili sunt copiii, pe atât sunt de sensibili la schimbare – de personal, de program, de colectiv (un coleg în plus sau în minus) etc. Ce se întâmplă atunci când copilul trece printr-un moment dificil? Când este agresat sau devine agresiv? Când este tulburat, trist, când se izolează, când nu se mai joacă? La ce metode pedagogice recurg în astfel de situații? Au vreo strategie de criză? Sau se reduce totul la “ești rea pentru că nu vrei să te joci” și “nu ești cuminte pentru că ți-ai lovit colega”.

Este foarte important ca educatoarele și, la modul ideal, îngrijitorii să dispună nu doar de calități profesionale, ci și de calitățile umane pentru a depista, a fi alături de copil și a-l ajuta să sară peste hopurile mici sau mari.
Dacă aceste strategii nu sunt discutate din capul locului și nu sunt prezente la nivel de instituție, orice hop mic riscă să se transforme în ditai criza din care cel mai mult are de suferit copilul. Și, eventual, părinții pe lângă el.

Cea mai bună grădiniță – 5. Comunică

Comunicarea este cuvântul cheie în toate, nu-i așa? În primul rând, comunicare internă. Vei simți că ai copilul pe mâini sigure când educatoarea de dimineață (cea cu principii concordante cu tine) te va suna să îți spună că nu a fost o zi prea bună, că s-a certat ireconciliabil pe o jucărie cu cel mai bun prieten. Dar nu-i va fi de niciun folos real copilului, dacă același mesaj nu se va transmite și educatoarei de după-masă, căreia comportamentul dificil al copilului i se va părea nejustificat și, deci, semn de “obrăznicie și răsfăț”. Are, deci, grădinița o privire de ansamblu a activității fiecărui copil care se transmite de la un membru al personalului la celălalt? Există o coerență pedagogică sau face fiecare ce știe și cum poate?

Extrem de importantă este și comunicarea părinte – educator. Nu pledez în niciun fel pentru fișele lăsate în dulăpior în care sunt bifați câțiva indici permanenți. Nici nu consider necesară comunicarea zilnică. Însă este important să te asiguri de la început că, măcar o dată pe săptămână, vei primi o mică privire de ansamblu care să îți ofere punți de comunicare acasă.

Ca să nu mai spun cât de frustrant poate fi să te afli în fața unei educatoare care se simte ultragiată de întrebările părintelui sau de sugestiile îndreptățite ale acestuia, care cunoaște, totuși, în continuare, cel mai bine copilul.

Lipsa de comunicare, atât internă, cât și către părinți, va indica din start hibe profesional-pedagogice. Întrebați despre comunicare măcar pentru a le da ideea că pot exista metode atât de eficiente pe care le-ar putea pune în aplicare.

Cea mai bună grădiniță – 6. Ascultă-ți copilul

Entuziasmul copilului sau lipsa de interes a acestuia față de o grădiniță anume NU este neapărat un indiciu. Copilul poate fi atât de avid de integrare socială, încât să ignore orice alți factori. Dar, după alegi un loc, mizează mult pe mesajele pe care le va transmite după începerea grădiniței, când este posibil să ajungi să suferi de sindromul încornoratului: vei avea o nevoie atât de disperată să îţi știi copilul în siguranță și pe mâini bune, încât vei tinde să faci mai multe concesii decât de obicei și vei închide ochii acolo unde în mod obișnuit s-ar ridica semne de întrebare.

În general, copiii mici nu prea povestesc de la grădiniță. Cel mai complet răspuns va fi probabil “am mâncat numai felul doi”. Însă, în joaca liberă de acasă, vor reproduce multe din scenele de la grădiniță. Dacă orice dialog cu ursulețul de pluș sau păpușa preferată te face să ridici din sprâncene, ia-o de la capăt cu întrebările: folosiți sau nu scaunul pentru pauza disciplinară? Păi, și de ce îl mai folosiți, dacă niciunul nu stă acolo nici măcar un minut? Și eventual explicațiile: știți, domnișoara educatoare, nu este foarte constructiv să întrebi un copil mic de ce este obraznic. Mă îndoiesc foarte tare că ați primit vreodată un răspuns.

Iar când copilul este deosebit de agitat acasă în orele de după grădiniță o perioadă îndelungată, nu e nevoie să te pripeşti și să retragi copilul, dar o scurtă vacanță poate scoate foarte multe și neașteptate la iveală. În cel mai bun caz, acestea se vor rezolva cu ușurință dacă te-ai îngrijit pe îndelete de punctul 5. În cel mai rău caz, o schimbare de grădiniță înseamnă numai ceva bătaie de cap pentru părinte, dar este un efort care merită din plin când păstrezi perspectiva personalității în formare a copilului.

Cea mai bună grădiniță – 7. Vorbește-i copilului

Oricât de roz este sau pare situația, nu uita că petrece cea mai mare parte din zi departe de familie. Pe de o parte, este nevoie de o consolidare a valorilor de familie: “Știi, nu trebuie să mănânci tot din farfurie, important este să te simți bine și să îți satisfaci foamea. Noi, în această familie, nu vedem niciun beneficiu în îndopare.” Sau: “Nu este important să desenezi în contur. Poți să folosești orice culoare, în orice formă.” Pe de alta, copilul se va întâlni cu multe situații ori opinii, pe care este posibil să nu le fi discutat niciodată acasă și care să creeze confuzie în modul în care copilul se raportează la lume. Cea mai flagrantă dintre acestea poate să fie chiar perspectiva asupra “ascultării” și “cumințeniei”. Multe din lucrurile acestea nu mai sunt de la sine înțelese după contactul cu lumea mare a grădiniței și trebuie discutate deschis, oricât de mici ar fi copiii. Eu una, am fost absolut uimită să văd cât de ușurată a fost copila mea să afle că noi, părinții ei, nu credem că există copii care nu sunt cuminți, ci doar adulți care nu îi înțeleg, care nu au empatie și răbdare. Cumva, parcă de atunci este, nu doar mai liniștită, ci chiar mai “cuminte”.

Și, în încheire, o ultimă recomandare: nu lăsa pe nimeni să îţi bagatelizeze îngrijorarea, să îţi minimalizeze răbdarea în perioada de adaptare. Iar, ca părinți, simțiți-vă îndreptățiți și în drepturi în fața grădiniței. În penuria de grădinițe publice și în inaccesibilitatea grădinițelor private, personalul educativ se comportă adesea de parcă ar face o mare favoare miilor de mame și de tați primindu-le copii și ocupându-se de ei. Dar, grădinițele, publice sau private sunt, în cele din urmă, un biznis în care părinții sunt clienții. N-ar putea fără noi, așa cum nici noi nu putem de multe ori fără ele. Deci nu vă sfiiți să vă asigurați că se oferă cele mai bune servicii copiilor voștri.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație