Amintiri de la grădiniță în redacția TOTUL DESPRE MAME

grădiniță

12 septembrie este, anul acesta, noul 15 septembrie. Ziua în care, dacă aș întreba-o pe bunica mea, copiii ”o iau de coadă”. Adică încep cursurile la școlile și grădinițele de stat și o parte dintre cele particulare – cele care nu și-au deschis porțile încă de acum o săptămână.

O parte din redacția TOTUL DESPRE MAME și-a amintit frânturi din una dintre perioadele cele mai solicitante emoțional, atât pentru părinți, cât și pentru copii – grădinița. Amintirile noastre vin în completara celor ale unor bloggeri și jurnaliști celebri care au întocmit GHIDUL BACK TO GRĂDI, un suport pentru părinții ai căror copii se reîntorc la grădiniță sau abia din acest an îi pășesc pragul, ca boboci. Ghidul Back to Grădi îl poți descărca gratuit de AICI.

ALINA DAN (Redactor-sef): Amintirile mele de la grădiniță încep odată cu prima serbare. De altfel, de atunci datează și prima mea poză de copil integrat în colectivitate, prima imagine care nu are legătură cu clasicele fotografii de panou, unde toți stăteam cuminți, tunși, frezați și cu zâmbete studiate. ”Noi suntem ciupercuțeeeee/ Mititele și drăguțeeeee/ După ploaie noi ieșim/ Și ne înveselim…” Acesta era ”rolul” meu la serbarea care s-a desfășurat în sala de spectacole a Fabricii de Ciment din orașul meu, o hală mai mult decât o sală – datorită imensității, a întunericimii și a frigului care domnea acolo. Eu mică- mică, sala parcă și mai mare decât în realitate și plină cu părinți, toți ochi și urechi la ce urma să se desfășoare pe scena cu cortină din catifea de același roșu aprins ca pălăriuța și fustița mea. Amândouă cu bulinuțe albe – că nu eram eu tocmai cea mai bună ciupercuță, dar  trebuia să fiu cea mai frumoasă.

Eu, însă, m-am simțit cea mai amărâtă. Nu-mi plăcea rolul,  îmi era frig și-mi cam venea să plâng. Pentru că nu înțelegeam de eu și celelalte ciupercuțe ”mititele și drăguțe” trebuie să fim vesele pentru că niște ”Fetițe hărnicuțe/ Ne-adună în rochițe/ Și-acasă-n tigăiță/Ne-or face tocăniță”. Această ”Miorița” în variantă kindergarten o resping și acum, deși, recunosc, m-am trezit în vreo două rânduri că le-o fredonam copiilor mei.

Prima mea amintire despre grădiniță are, însă, un final mai puțin nefericit decât se anunța inițial. A fost prima dată, nu și singura, pentru că obiceiul a fost dus mai departe până când am intrat la liceu, când am ieșit la restaurant cu mama și cu tata. Serbarea s-a încheiat, costumul a fost pus în sacoșă, felicitările primite cu bucurie și părinții luați de mână. Premiera a fost un succes pe care l-am sărbătorit cu mama și tata la grătar de porc cu cartofi prăjiți, la Tanța și Costel, un celebru restaurant din oraș.

Și, de atunci, amintirile de grădiniță tot curg. Lacrimile de dimineața – care au încetat cam după o lună de la începerea grupei mici -, până la prima iubire – da, astfel de sentimente le experimentezi pueril  – și blândețea uneia dintre educatoare care a reușit să-mi dea jos masca de ”băiețoi” pe care mi-o însușisem probabil din instinct de conservare. Îmi mai amintesc de mirosul de mâncare gătită loco – da, meniul era stabilit și atunci de un asistent nutriționist – de orele de somn în pătuțuri din lemn cu gratii prin care băgam mâna până la ochii colegului, să văd dacă doarme cu adevărat sau se preface.

Îmi place grădinița și ideea de grădiniță, îmi plac – infinit mai mult – grădinițele de acum, fără scaune din lemn și farfurii din metal, dar cu multe postere colorate, cu jucării și jocuri de toate felurile.

CRISTINA GĂBURICI (Redactor-șef adjunct) Cea mai puternică amintire a mea legată de grădiniță este despre C.C, o fetiță blondă, creață, cu două codițe și ochelari. Era o ”smiorcăită”, după cum aveau grijă ”doamnele” să-i spună în fiecare zi, veșnic cu nasul curgând și cu lacrimi șiroind din spatele ochelarilor. Ce-i drept, când plângea, munte să fii și tot te zdruncinai, pentru că atingea fata niște octave demne de marile scene de operă ale lumii. Toate activitățile se opreau când se punea C.C pe plâns și o făcea des, pentru că năzdrăvanii de colegi aveau grijă ba să o tragă de codițe, ba să-i dea câte un bobârnac, ba să-i tragă ochelarii de pe nas. Și, odată ce pornea sirena, ne opream toți din ”Mi-am pierdut o batistuță, mă bate mămica”, ”Unu, doi, trei, la perete, stop! Și tot personalul grădiniței, de la bucătăreasă la directoare, se mobiliza să o facă să tacă. De ce mi-au rămas aceste momente atât de puternic întipărite în minte? Pentru că, dincolo de octavele înalte, se afla un copil care suferea. Și îmi era milă de ea, aș fi vrut să o ajut, să o mângâi, să o iau la mine acasă. Dar nu am fost în stare să fac nimic din toate astea. În schimb, am făcut, probabil, tot ceea ce făceu ceilalți: am râs de ea și am arătat-o cu degetul pe ”smiorcăită” Să mă ierți, te rog, C.C!

RALUCA DUMITRICĂ (Editor) Să merg la grădiniță n-a fost pentru mine cea mai mare bucurie, recunosc. Asta pentru că trebuia să mă trezesc undeva în jurul orei 06:00, ca să poată și mama ajunge la timp la muncă, iar în vremea aceea eu și sculatul matinal nu formam o echipă prea grozavă.

Când ajungeam acolo, însă, lucrurile se mai schimbau, datorită colegilor simpatici alături de care îmi comparam luciul insignei de șoim al patriei, scamele din uniforma portocalie și bleumarin din material supraelastic și mucii care ne curgeau pe față. Invariabil, toți aveam lumânărele în dreptul nasului, pentru că în case era cam frig, iar părinții nu prea aveau cu ce să facă puțină căldură în apartament, în afara aragazului.

De stat, am stat puțin la gradiniță. Mai precis până când mama a fost rugată să mă potolească, pentru ca vorbeam mereu, neîntrebată, evident, voiam să intru în joaca băieților, căci mi se părea plictisitor să mă tot joc cu păpușile, iar aceștia se plângeau că le invadez spațiul. Am rămas acasă cu bunica adusă de la țară special pentru asta, iar următorul contact cu mediul educațional a avut loc în clasa întâi, când am început cu peripeții școala. Dar despre asta, într-o alta poveste :).

Ghidul BACK TO GRĂDI poate fi descărcat și accesând imaginea de mai josGhidul Back to Grădi - grădiniță

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()