Cinci adevăruri pe care o adolescentă nu le crede

adolescenta-totul-despre-mame

Viaţa de adolescentă aduce cu ea o serie de îndoieli

Dacă ne-am întoarce în timp să ne scuturăm pe noi, adolescentele, cu dramele noastre date de faptul că suntem prea urâte, prea singure, prea neiubite, prea nebăgate în seamă sau prea nesigure, ne-am spune urmatoarele adevăruri. Tot cam aşa le-am spune şi fiicelor noastre de la treisprezece ani în sus, poate şi mai devreme, dorind din tot sufletul nostru să ne creadă şi să înţeleagă faptul că şi noi am trecut prin viaţa de adolescentă!

1. Nu trebuie să fii modelul din reviste pentru a fi frumoasa cuiva

Îţi trăieşti anii cei mai gingaşi, cei mai proaspeţi. Tinereţea e frumoasă în sine. Dincolo de o cochetărie rezonabilă şi specific feminină, orice exagerare te limitează. Chiar dacă nu ai perfecţiunea unui fotomodel, imperfecţiunea are farmecul ei. Tocmai asta va face ca cineva să se îndrăgostească nebuneşte de tine, făcându-l să te vadă foarte frumoasă. Farmecul se cultivă din interior în exterior.

2. Nu trebuie să fii perfectă pentru a fi iubită

Când cineva te iubeşte te ia aşa cum eşti, cu bune, cu rele, fără condiţii. Cel ce te iubeşte va creşte împreună cu tine. Cineva care spune că te iubeşte nu încearcă să te schimbe pentru bunul lui plac, confort sau chef. Dragostea care condiţionează nu naşte o relaţie autentică.

3. Iubirea nu e o monedă de schimb

Îmi amintesc  o discuţie cu mama mea, la care a asistat şi tatăl meu.
– Spune-mi, mamă, cu ce cumperi iubirea?
– Cu cadouri? răspunse mama mea într-o doară.
– Nuuuu!
– Cu bani?
– Nuuuu, cum aşa?
– Cu iubire?  se luminează ea.
– Exact! i-am răspuns eu triumfătoare.
– Greşeşti, a intervenit tatăl meu. Întrebarea e greşită din start. Iubirea nu poate fi cumpărată cu nimic. Iubirea e un dar primit de sus pe care nu poţi decât să îl dai în dar, necondiţionat şi fără să aştepţi ca celălalt să îţi răspundă cu aceeaşi monedă. Dacă se întâmplă să îţi întoarcă dragostea, eşti fercit. Dacă nu, ei bine, iubirea îşi asumă acest risc.

4. Viaţa nu îţi datorează nimic

Viktor Frankl, un psihiatru evreu supravieţuitor al Holocaustului, a pus bazele unul curent de terapie numit logoterapie. El spune că, pentru a fi fericit, omul trebuie să-şi găsească sensul. Acest lucru se întâmplă atunci când însăşi viaţa îţi întoarce propriile întrebări: ce vrea viaţa de la mine e mai important decât ce vreau eu de la ea. Omul îşi găseşte sensul în relaţiile pe care le cultivă, în munca sa şi chiar în valorile pe care le descoperă în mijlocul suferinţei, când e privat de cele două de dinainte.

5. Cea mai mare libertate pe care o ai este aceea de a-ţi alege atitudinea

Poate că nu întotdeauna circumstanţele vieţii vor fi confortabile sau ideale, dar întotdeauna vei avea posibilitatea să alegi cum te raportezi la ele. Îţi vei număra nemulţumirile, sau binecuvântările? Vei alege să mergi mai departe sau să te dai bătută? Vei alege calea corectă sau calea uşoară?

Părinţii sunt primii de la care fetiţa învaţă că este frumoasă, iubită şi valoroasă, că e liberă să aleagă binele pentru ea şi că are ceva de dăruit lumii. Ca mame, astea sunt adevărurile în care trebuie să le încurajăm pe fiicele noastre să creadă. Lumea din jur le va spune tot felul de alte minciuni.
Din păcate, fără să ne  dăm seama, noi mamele repetăm deseori minciunile care le-am auzit în copilărie. Crezând că facem un bine, le inoculăm şi fiicelor noastre teama noastră că nu suntem niciodată de-ajuns, că trebuie să câştigăm iubirea celor din jur, că nu avem ceva valoros de dat. Spunem că prin asta le impulsionăm să se autodepăşească.

Nimic mai fals!

Dacă noi ne debarasăm de minciunile auzite în copilărie, ne dăm timp să ne cunoaştem, să ne celebrăm frumosetea, să alegem noi primele atitudinea pozitivă, atunci fiicelor noastre le va fi mai uşor să treacă prin viaţă împlinite!

Citeşte şi:
De ce sunt norocoasă că sunt mamă de fete
Despre ce e 13 ani sau cum comunici cu o adolescentă
5 lucruri banale pe care le făcea mama şi pe care n-am crezut că le voi face şi eu
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()