Cocoșel sau penis? Cum îți înveți copilul să-și denumească părțile corpului?

Ramona Dinescu

Cocoșel, ciucuraș, puțulică, sunt numai trei dintre denumirile pe care părinții le folosesc de când lumea pentru a denumi părțile intime ale unui băiețel. Dar oare cum este corect să vorbim cu ei?

Părțile intime, ca oricare dintre părțile corpului, poartă niște denumiri care uneori ni se par prea anatomice sau medicale pentru a le explica copiilor noștri. De fapt, cum să-i spui unui copil de un an că „acesta este penisul tău”? Sau cum să-i spui unei fetițe de doi ani că trebuie să se spele la „vulvă” sau la organele genitale? Cu toții avem tendința de a găsi niște denumiri mai prietenoase, mai haioase pentru a transforma și aceste mici lecții de anatomie într-o joacă. Ei bine, specialiștii nu sunt de aceeași părere.

De ce nu este bine să folosim alte cuvinte pentru a denumi organele sexuale ale copiilor explică, în cartea sa, Educația sexuală la adolescenți – Ghid pentru părinți, Al Vernacchio. 

Cuvintele potrivite

Dr. Dona Matthews, medic psiholog de renume mondial, profesor la universitățile din Toronto și New York, specialist în terapiile infantile și de familie, precum și autoare a unui număr impresionant de lucrări pe aceste teme, consideră că în dialogul cu cei mici ar trebui să folosim termenii standard atunci când vorbim despre părțile corpului lor, inclusiv despre acelea la care și adulții roșesc atunci când le pomenesc. Asta  pentru că, atunci când vorbim despre mână, nu o denumim „poc-poc” sau piciorului nu-i spunem „umblărețul”. Iar penisul copilului trebuie să fie denumit chiar așa „penis”.

Tot ea mai spune că atunci când copiii știu și se simt confortabil folosind termenii standard pentru părțile lor intime, precum penis, scrot, clitoris, vagin sau vulvă, sunt mult mai protejați împotriva abuzului sexual.

Cuvintele nu sunt obraznice, greșite sau nepoliticoase

Când cei mici se simt incomod atunci când vorbesc despre anumite părți ale corpului, dacă chicotesc atunci când cineva menționează aceste părți intime, de exemplu, este mult mai probabil să se simtă stânjeniți să pună întrebări și au mai multe șanse să-ți ascundă dacă cineva îi atinge într-un mod inadecvat. Este un disconfort pentru părinți să vorbească deschis despre aceste părți intime ale corpului, așa că cei mici învață că este ceva obraznic, greșit sau nepoliticos să vorbești despre ele.

Cocoșel sau penis? Care este limbajul corect conform cercetătorilor?

Studii recente au demonstrat că, dacă cei mici cunosc termenii în limbaj anatomic corect, imaginea despre corpul lor devine mult mai prietenoasă, sunt mai încrezători în sine și mai deschiși asupra viziunilor lor. De asemenea, este descurajată și sensibilitatea lor în fața molestatorilor. În situația nefericită în care un copil ar fi abuzat, un limbaj corect îl ajută atât pe el, cât și pe adult să facă față descoperirii adevărului și, dacă este necesar, chiar să treacă mai mai ușor printr-un proces de investigații.

Conform Laurei Palumbo di partea National Sexual Violence Resource Center din America ”avem nevoie de toți adulții pentru a ne fi parteneri în învățarea unui comportament sexual sănătos în copilărie, și o parte din acest proces reprezintă învățarea părților corpului. Educatorii și părinții ar trebui să comunice cu acuratețe, fără stigmat sau rușine”.

Organele sunt organe să nu ne temem de ele

Copiii trebuie să știe că penisul, scrotul, clitorisul, vaginul sau vulva sunt părți ale corpului lor, precum brațele, picioarele, urechile sau coatele. Aceste părți sunt diferite pentru că sunt intime, de obicei le ținem acoperite, însă sunt bune, fac parte dintr-un corp sănătos și sunt acceptate de toată lumea.

De ce nu este bine să folosim cuvinte precum cocoșel sau păsărică pentru a denumi organele sexuale ale copiilor explică, în cartea sa, Educația sexuală la adolescenți – Ghid pentru părinți, Al Vernacchio. 

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa