Cred că nu există părinte pe lume care să nu vrea ca micuţul său să aibă succes! Vrem să aibă note mari, să vorbească foarte bine cel puţin două limbi străine, să înveţe să înoate de la prima lecţie de înot şi nici cu schiul să n-o dea în bară. Bineînţeles, n-ar fi rău să înveţe să cânte la un instrument muzical şi de-abia aşteptăm să vedem cu ce rezultate se întoarce de la olimpiada de matematică.
Dar noi, părinţii, trebuie să fim atenţi la faptul că şi copiii noştri sunt oameni, nu doar nişte roboţei perfecţi pe care îi programăm să facă tot felul de lucruri. Şi ei pot obosi, şi ei pot deveni stresaţi, anxioşi sau chiar panicaţi.
Ce este anxietatea de performanţă?
Ultimii ani au adus în ţara noastră ceva cu care părinţii noştri s-au confruntat mult mai rar decât noi: spiritul de competiție. Am învăţat pe pielea noastră că succesul în viaţă este strâns legat de nivelul profesional pe care îl atingem şi am început să predăm această lecţie şi copiilor nostri: cât mai multe teme, cât mai multe şi intense activităţi extraşcolare, sporturi, weekend-uri planificate, lecţii de muzică, tabere tematice şi tot aşa. Deseori copiii noştri se confruntă cu cerinţe nerezonabile din partea noastră sau a profesorilor şi una dintre consecinţele acestui fapt este că ajung să creadă că valoarea lor ca indivizi depinde de nivelul de performanţă. Iar aici încep problemele: în mintea lor poate apărea frica intensă de a fi evaluat sau judecat de către ceilalţi. Anxietatea de performanţă reprezintă în fapt teama de eşec.
Cum îmi pot da seama dacă micuţul meu a dezvoltat anxietate de performanţă?
Nu vreau să merg azi la şcoală, mă simt rău! poate însemna o banală răceală dar şi un strigăt de ajutor din partea copilului tău. Îţi prezentăm în continuare şi alte semnale care ar trebui să te facă atentă la ceea ce se întâmplă în viaţa micuţului tău:
- dintr-un copil vesel a devenit unul irascibil;
- îşi face mai multe griji decât înainte legate de ceea ce vor spune sau crede ceilalţi despre el;
- face deseori comentarii negative legate de propria persoana sau de propriile rezultate;
- face comentarii repetate de genul: Trebuie să fiu cel mai bun! Nu se poate să nu reuşesc!;
- refuza activităţi noi;
- face faţă cu greu activităţilor pe care înainte le efectua cu uşurinţă;
- performanţele şcolare ori sportive scad;
- adoarme cu greu;
- se trezeşte noaptea;
- dimineaţa refuză să îşi înceapă ziua, refuză să participe la ore sau antrenamente, pretextând că se simte rău;
- prezintă dureri de cap, de burtă sau greaţă în mod frecvent;
- are ticuri nervoase: îşi roade unghiile, oftează regulat etc;
- îi transpiră palmele;
- are pulsul crescut.
Pot evita apariţia anxietăţii?
Cu siguranţă! În primul rând trebuie să ai în vedere că şi copiii au nevoie de cerinţe realiste şi rezonabile din partea adulţilor, în raport cu vârsta şi temperamantul lor. În plus:
- laudă-i întotdeauna efortul depus într-o activitate, nu doar performanţa;
- nu trece cu vederea progresele pe care le face, sunt mai importante decât rezultatul final;
- explică-i ca şi eşecul este parte din succesul viitor și învaţă-l să îl vadă că pe o lecţie;
- asigură-l că în sufletul tău el are aceeaşi valoare indiferent de rezultatele pe care le obține;
- alcătuiţi agenda familiei ţinând cont şi de nevoia de relaxare şi socializare a copiilor;
- nu îl supraresponsabiliza punându-l să aibă grijă de fraţii mai mici, masa zilnică sau relaţia dintre părinţi;
- nu îi cultiva perfecţionismul;
- încurajează-l cât mai des cu putinţă;
- fi înţelegătoare şi răbdătoare cu el când spune că nu poate sau nu are chef să facă ceva;
- nu te transforma tu în profesorul-de-acasă;
- nu banaliza ceea ce îţi povesteşte şi ce simte, poţi risca să îl îndepărtezi pentru totdeauna;
- nu folosi un ton ridicat atunci când vorbiţi despre evaluări sau teste.
Copilul meu are anxietate de performanţă. Ce pot face?
În primul rând spune stop! Atunci când constaţi că el este supus unui nivel ridicat de stres înseamnă că şi tu ai nevoie să te linişteşti un pic şi să cauţi soluţii.
Pentru început, simplifică-i programul zilnic şi petreceţi cât de mult timp posibil în familie. Într-o astfel de situaţie, copilul are nevoie să fie reasigurat că este iubit necondiţionat şi nu în funcţie de performanţele sale. Are nevoie să reînveţe că nu este centrul universului, că nu toată lumea este cu ochii pe el şi pe rezultatele sale. Continuă să îl încurajezi şi să îi lauzi fiecare efort.
Apoi, adaptează-ţi aşteptările din partea lui, ţinând cont că cel mai important pentru copil este să fie el însuşi. Adesea, copiii care dezvoltă anxietate de performanţă ajung să se învârtă într-un cerc vicios: cu cât mai mare este stresul, cu atât rezultatele vor fi mai slabe; cu cât rezultatele sunt mai slabe, cu atât copilul se va teme mai tare de eşec. El va încerca în permanenţă să îşi dovedească valoarea în ochii lui şi în fața adulţilor. Rupe acest cerc reasigurându-l că pentru tine este valoros indiferent de rezultatele testelor sau concursurilor.
Şi, cel mai important, aminteşte-ţi zilnic că există oameni care au avut succes în viaţă fără să aibă şi succes şcolar. Cel mai important lucru pentru copilul tău este să aibă încredere în forţele lui, să fie optimist şi să scape de anxietate, deoarece aceasta îi va submina mai târziu şi talentul, şi inteligenţa.
Nu în ultimul rând, îţi recomand să stai de vorbă cu un specialist în psihologia copilului care te va îndruma în ceea ce ai de făcut pentru sănătatea psihică a copilului tău.
Te-ai gândit că şi copilul tău poate suferi de anxietate de performanţă?
