Cum citim în franceză? Reguli pe care trebuie să le știe începătorii

reguli citire in franceza

Cum citim în franceză? Încă din secolul 19 când nobilii moldoveni şi munteni îşi trimiteau odraslele să înveţe la Paris, limba franceză este una dintre cele mai studiate limbi străine în România. Cu siguranţă vă aduceţi aminte de comediile lui Alecsandri ale căror eroină era Coana Chiriţa. Vă amintiţi şi celebra scenă cu “furculision” din “Chiriţa în provincie”?

“CHIRITA: Da ian să-i fac eu un examen, Guliţa, spune nineacăi, cum se cheamă franţuzeste furculiţa?

GUGULITA: Furculision.

CHIRITA: Frumos, dar friptura?

GUGULITA: Fripturision.

CHIRITA: Prea frumos, dar învartita?

GUGULITA: Invârtision.

CHIRITA: Bravo, Guliţa bravo, Gulita (Îl sarută.)

SARL (in parte): Gogomanition, va!”

Ei, se pare că franceză nu este cea mai uşoară limbă din lume, nici chiar pentru români, deşi face parte tot din categoria limbilor romanice alături de spaniolă, italiană, portugheză.

Elevii din clasa a V-a și primul contact cu franceza. Cum învăţăm să citim în franceză?

În România, studiul limbii franceză începe de obicei în clasa 5-a şi continuă cu una, două sau mai multe ore pe săptămână, mai ales la liceu.

Si totuşi, cum învăţăm să citim în franceză?

  • Alfabetul în franceză conţine 6 vocale : a, e i, o u, y şi 20 de consoane,
  • Accentul este foarte important în franceză, veţi găsi accente uneori deasupra literelor, “a”, “e”, “i”, “u” şi o.
  • Există trei tipuri de accente, iar ele indică cititorului modul în care se pronunţă respectiva vocală. Cel mai simplu pentru a înţelege este să luăm cazul lui “e”. “E” cu accent ascuţit “é” se pronunţă ca un e închis ca în românescul “gene”, “è” cu accent grav se pronunţă ca în ardelenismul “mere” ( merge), iar e cu accent circumflex “ê” este un “e” de mijloc mai curând înspre cel deschis.
  • Trema foloită în “maïs” arată un hiat, adică două vocal aflate în silabe diferite. Dacă nu ar fi trema, ar fi doar o silabă şi “mais” se pronunţă diferit pentru că “ ai “ se pronunţă “e”.
  • Sedila pusă ub litera “ç” îl transformă în vorbire în sunetul “s”
  • Nu se citesc consoanele finale: “p”, “d”, “t”, “s”,”x”, “z”
  • “E” final nu se pronunţă
  • “s” şi “x” reprezentând pluralul unor substantive, nu se pronunţă.

Accentul în franceză este unul tonic, adică el cade pe ultima silabă. Dar dacă ultima silaba nu se citeşte, el cade pe penultima.

Combinaţiile de litere se citesc şi ele într-un anume fel.

“Ch” devine “ş” în pronunţie
“Ph”se citeşte “f”
“gn” e citeşte “nj”
“Gu “ se citeşte “g”
“au” se citeşte “o”
“oi” se citeşte “ua”
“s” între două vocale se citeşte “z”

Bonne chance!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație