Cum îi învățăm pe copii să împartă?

copii care se cearta

”Copiii trebuie să împartă!”, asta este fraza pe care am auzit-o de atâtea ori în copilărie și pe care, cumva, am înțeles-o atunci când am devenit mamă a doi copii. Copiilor, totuși, nu le place să împartă. Li se pare frustrant, nu vor să o facă și nu înțeleg sensul. Dar le plac lucrurile celorlalți. Ce este de făcut?

Când băiatul meu cel mare era mic, îl învățam tot timpul pe un ton calm și blând că este frumos să împartă jucăriile, fructele, biscuiții, cu ceilalți copii. Atât de mult l-am bătut la cap, încât ajunseserăm ca el să stea pe bancă în parc, iar ceilalți copii să se joace cu jucăriile lui. Când a apărut și cel de-al doilea copil, lucrurile au început să se complice. Probabil rămăsese cu frustrarea de a da jucăriile lui altor copii care la rândul lor nu-l lăsau să se joace cu jucăriile lor și astfel nu a mai vrut să împartă. Acasă se simțea cumva stăpân pe lucrurile lui, se simțea fratele mai mare care putea să bată cu pumnul în masă pentru a-și asigura drepturile. Degeaba îi spuneam că celălalt e mai mic și să nu înțelege noțiunea de posesivitate, căci nici nu voia să audă. Jucăriile lui erau ale lui și gata. Și de aici ieșeau mereu scandaluri nesfârșite, urlete, țipete, tăvăleli, toate culminate cu plânsete inconsolabile în urma agresivității.

Psihologii spun că în accepțiunea copiilor, termenul de a împărți nu este foarte complex. În capul celui mic sună cam așa: Mașinuța e a mea, dar se afla în mâna fratelui meu. Are nevoie de un timp pentru a înțelege (îi va returna mașinuța mai târziu).

Vestea bună este că cei mici învață până la urmă să împartă, însă acest proces durează. Este nevoie de multă răbdare și abilitate.

În jurul vârstei de 2-3 ani copiii se află într-o fază de dezvoltare egocentrică în care încep să se recunoască pe ei înșiși ca indivizi ce posedă lucrurile proprii.

A da și a lua este greu de obținut la această vârstă când trebuie să învețe și să înțeleagă exprimarea atât de sofisticată a limbii. ”Vei primi mașinuța înapoi în câteva minute” nu înseamnă nimic pentru ei.

Trucuri pentru a-i face să împartă

–          Fii un bun exemplu. A împărți înseamnă mult mai mult decât a poseda. Dacă noi, părinții, obișnuim să ne împărțim timpul și obiectele și copiii vor învăța să facă asta.

–          Vorbește cu copilul despre sentimentele sale. O întrebare de genul ”Te temi că nu îți vei mai primi mașinuța înapoi?” îl va ajuta pe cel mic să-și recunoască sentimentele. În timp, această recunoaștere se va traduce  în abilitatea de a vedea și de a răspunde sentimentelor altora. Copiii sunt buni la a citi expresiile faciale, dar nu pot numi sentimentele pe care le observă.

–          Fii mereu în mijlocul acțiunii. Atunci când băieții mei se ceartă pe jucării, le spun mereu: ”Poate fratele tău să se joace cu trenulețul atunci când termini tu?” sau le ofer alternativa ”Ce trenuleț vrei să-i dai și fratelui tău: pe cel roșu sau pe cel albastru?”.

–          Fii mult mai concretă în exprimare, adică încearcă să-i explici copilului noțiunea de a aștepta și de a-i veni rândul. La vârste mici, a împărți înseamnă că trebuie ”să dea” jucăria altui copil.

–          Învață-l pe cel mic să ofere alternative la rândul său. Am făcut roșu în gât de câte ori i-am explicat copilului cel mare că nu trebuie să smulgă jucăria din mâna fratelui său, ci să-i distragă atenția oferindu-i altă jucărie la schimb.

–          Încearcă să inventezi jocuri pentru doi copii. Se vor simți amândoi băgați în seamă, iar, dacă activitatea este distractivă, își va da seama că a împărți nu este chiar așa de rău.

–          Apreciază de fiecare dată când împarte jucăriile și încearcă să scoți în față partea pozitivă a acestei acțiuni: ”Acum ai ocazia să te joci și tu cu jucăria prietenului tău care pare foarte interesantă”.

De-a lungul timpului, am văzut tot felul de comportamente ale copiilor, dar mai ales ale părinților. Am văzut părinți care s-au certat între ei din cauza faptului că cei mici nu a vrut să împartă, am văzut părinți luându-și copilul de o mână și ducându-l în alt parc pentru că se certa pe jucării cu alți colegi de joacă și tot felul de astfel de situații. Cred că cu vorba bună, cu multă răbdare și bunăvoință, copiii învață să împartă, iar părinții au rolul de a sta lângă ei și de a-i îndruma în direcția bună.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Foto: Guliver

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()