Educaţia în Grecia antică. Cum era educația spartană

Educația în Grecia antică avea ca scop pregătirea copiilor pentru viața de cetățeni ai ”cetăților”. Felul în care erau organizate cetăţile era diferit, așa că și educaţia de zi cu zi era diferită în Atena față de cea din Sparta. Cu excepţia atenienilor, care se considerau cei mai grozavi, restul aveau admiraţie pentru Sparta. Nu ar fi vrut sa să fie spartani, dar pe timp de război toată lumea voia ca aliat pe Sparta. 

Grecii găseau satisfacţii spirituale în lumea şi viaţa de zi cu zi. Îşi imaginau o viaţă eternă şi se închinau la zei. Zeii greci au fost mai cu picioarele pe pământ şi mult mai puţin grozavi decât zeii din Est. Pentru că li s-au atribuit calităţi umane, sunt reprezentaţi ca lucruri din lumea noastră, cum ar fi soarele şi luna, marea.

Educația în Sparta

Scopul educaţiei în Sparta, un stat autoritar şi militar, era să producă cetăţeni soldaţi. În vechea Sparta, scopul educaţiei era să producă o armată disciplinată. Spartanii credeau într-o viaţă caracterizată de disciplină, negare a plăcerilor şi simplitate. Ei erau foarte loiali statului Sparta.

Pe de altă parte, scopul educaţiei în Atena era să producă cetăţeni pregătiţi artistic pe vreme de pace sau război. Când se nășteau copii în Sparta, soldaţii veneau acasă să vadă dacă sunt sănătoși şi, dacă nu, erau duși pe un deal să moară sau îndepărtat de familie și crescut ca sclav. Copiii care treceau de această examinare erau primiţi într-un fel de frăţie, din care făcuse parte şi tatăl sau mama lor.

Educația băieţilor în Sparta

Băieţii din Sparta trebuiau să plece de acasă la 7 ani şi erau pregătiţi în grupe, sub supravegherea unor ofiţeri. Pregătirea militară avea loc între 7 şi 18 ani. Ei trăiau, se antrenau şi dormeau în barăci împreună cu cei din frăţie. La şcoală învățau cum să fie soldaţi desăvârşiţi. Antrenamentele erau dificile şi dureroase.

Deşi erau învăţaţi să scrie şi să citească, acestea nu erau importante pentru spartani. Doar faptele de arme contau, băieţii nu erau bine hrăniţi, erau puşi să fure, dar să nu fie prinşi. Dacă erau prinşi, erau bătuţi. Umblau fără încălţări, ca să devină puternici. Legenda spune că un băiat din Sparta a furat o vulpe vie pe care voia să o omoare şi să o mănânce. A auzit cum se apropiau nişte soldaţi şi a ascuns vulpea în haină. Decât să se dea de gol, a preferat să-l muşte vulpea de burtă şi nici un muşchi nu a mişcat pe faţa lui.

Mergeau pe jos desculţi, dormeau pe paturi tari, făceau gimnastică şi alte activităţi fizice, ca sărituri, aruncări, înot şi vânătoare. La 18 ani deveneau cadeţi militari, la 20 intrau în armată, pe care o serveau până la 60 de ani. Spartanul tipic putea sau nu să citească. Dar cititul, literatura şi artele nu erau considerate potrivite pentru un cetăţean soldat şi nu făceau parte din educaţia lui.

 

Educația fetelor în Sparta

În Sparta, fetele mergeau la şcoală la 6 sau 7 ani, ele trăiau în barăci cu alte fete. Nu se ştie dacă erau tratate cu aceeaşi cruzime ca şi băieţii. Unii istorici sunt de părere că şcoala era exact la fel şi că încercau să le pregătească la fel pe fete. În orice caz, spartanii credeau că femeile puternice vor face copii puternici.

La 18 ani, dacă fetele treceau de testele fizice, li se desemna un soţ şi se întorceau acasă, dacă nu treceau testul treceau în rândul clasei de mijloc şi nu erau cetăţeni. În celelalte cetăţi greceşti, femeile rămâneau acasă toată viaţa, pe când în Sparta ele se mişcau în voie.

Educația în Atena veche

În vechea Atena, scopul educaţiei era să producă cetăţeni să pregătească cetăţenii pentru  vremuri de pace sau război. Fiecare băiat trebuie să fie pregătit militar timp de doi ani, altfel părinţii îşi puteau educa copiii cum credeau de cuviinţă. Scolile erau private, dar taxa era destul de mică în aşa fel încât şi cei săraci să şi-o poată permită. Până la 6-7 ani, băietii erau educaţi acasă de mamă sau de un sclav bărbat. Apoi, până la 14 ani, mergeau la scoală şi deveneau chiar şi gimnaşti.

Băieţii puteau fi şi puternici şi graţioşi, adică învățau să sară, să boxeze, dar şi să cânte la liră, şă citească şi să socotească. Literatura era însă materia cea mai importantă- Iliada şi Odiseea erau cele mai studiate.

Educaţia se adresa trupului, minţii şi sufletului după cum spunea Platon, pentru ca băieţii să fie mai blânzi şi dezvoltaţi armonios, pregăţiţi atât să ţină discursuri, cât şi să fie activi. Cărțile erau rare şi scumpe, iar la școală băieţii memorau totul pe de rost. Cei mai săraci copii ajungeau să înveţe câte o meserie, în timp ce ceilalţi învăţau filosofie.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație