Hai să vorbim corect!

Ruxandra Rusan
sa-vorbim-corect-totul-despre-mame

Odată ce te-ai născut în România, limba română e casa ta. Primele cuvinte le vei rosti în română, vei scrie poezii de dragoste tot în română, vei învăța și vei comunica în ea. 

De aceea, cred foarte tare că ar fi frumos să o tratezi cu respect și să nu dai voie nimănui să te lase să greșești, să o maimuțărești sau să o porți pe dos. Mi se pare la fel de neplăcut să vorbești greșit ca și cum ai purta bluza pe dos și nimeni nu ți-ar spune asta. Dacă greșesc ceva și mă corectezi, am să-ți mulțumesc frumos. E mai grav să pronunț un cuvânt greșit decât să am spanac între dinți, dar îți voi fi egal recunoscătoare în ambele cazuri dacă îmi faci un semn discret și îmi atragi atenția.

Să vorbim corect în română încă de mici

Destul de curând după ce copiii încep să vorbească, stâlcesc cuvintele și sunt absolut savuroși când fac asta. Mai puțin savuroși sunt, însă, adulții care preiau cuvintele stâlcite și le integrează în vocabularul familiei. Am să-ți povestesc cum spunea copilul meu “am beiut” în loc de “am băut”. Ce drăguuuuuț, ne-am spus noi și, evident, în scurt timp toată familia noastră “beia” apă, lapte, bere și ce mai era de “beiut”. Sigur, după o vreme s-a schimbat treaba, am băut iar toți. Însă am dus-o așa luni bune. Și când l-am întrebat pe Tudor care e cea mai puternică amintire a lui din grupa mijlocie de la grădi, a povestit cum, după masă, doamna a întrebat cine vrea să bea apă. El a răspuns, tare, că “a beiut deja” și au râs toți copiii de el. Ce rușine mi-a fost pentru că nu l-am corectat la timp… Nu mă gândisem nicio clipă că îi fac o mare defavoare, eram cu toții entuziasmați de drăgălășenia lui.

Flori, fete și băieți, bone și cântăreți

Bona lui Tudor, pe care o iubește și-n ziua de azi, vorbea ca o moară stricată. Grav avariată. Lopățelele de nisip “era” în rucsac, când nu-și amintea vreun titlu de film avea un “lipsus”, copilul era încurajat: “Sări, nu-ți fie frică!”. Și tot așa. La un moment dat, a devenit limpede că nu era un târg cinstit pentru copil. Au rămas buni prieteni și acum, se mai văd prin cartier dar cam atât. M-a durut sufletul să fac permutarea asta, însă a fost obligatorie pentru că se cam simțea în felul în care se exprima odorul. Și dacă vrei ca bona să nu fumeze, să fie curată, onestă, empatică, ai cam vrea și să vorbească limba română corect. Nu corectuț, nici corectișor, ci de-a dreptul corect.

“Vreau decât”

A urmat un învățător care “voia decât” să învețe copiii bine și să se poarte frumos. Așa a intrat la noi în casă “vreau decât”. Un musafir nepoftiti, care a tot stat și n-a vrut să plece, deși i-am tot arătat ușa de la ieșire. Mi se strepezea creierul ca o stafidă când îl auzeam pe copil vorbind așa și sufletul meu filolog se strângea. M-am luat la trântă cu “vreau decât” până i-am venit de hac. Dar avea un prieten, prieten “care” l-am cunoscut pe aceeași filieră. Guerilla numărul doi. Și am câștigat aproximativ, pentru că pe el îl mai prind încă în vizită. Copilul, frustrat, mi-a reproșat că mă tot bag peste discursul lui. Asta e, mamele sunt uneori foarte enervante. Aspectul vine cu fișa postului. Acum apar tot felul de cuvinte noi în vocabularul copiilor. De exemplu, un puști priceput la ceva e “boss” sau “șmecher”. Mă zgârie pe urechi, însă cel puțin am pretenția “să NU vrea decât să fie boss” la nu știu ce joc. Țin minte cum se lupta Andrei Gheorghe cu “deci”-ul folosit la început de fraze care nu erau concluzii pentru nimic. Războiul acela s-a terminat, dar vin altele, ca și cum limba română ar tot lua câte un virus și ar trebui să așteptăm să se imunizeze. Vor mai fi, eu sunt aici, pe baricade, gata să înfig baioneta gramaticii în inamici. Nu mă las, nu cedez. Am mai auzit replici care m-au blocat. “Sunt doar copii”. Sigur, și tocmai de aceea trebuie să-i păzim de virozele limbii române ca de mâinile nespălate, ca de strănutatul fără șervețel la nas.

Îi învățăm să mănânce sănătos, să se îmbrace corect – nici prea gros, nici prea subțire, să nu lovească, să nu vorbească urât. Dar ce înseamnă să vorbești urât? Să spui “trebuie doar să-ți sufli mucii” sau să spui “trebuie decât să-ți sufli mucozitățile”? Votez detașat pentru varianta din urmă.

Citește și:
Vocea ta: Când corectăm vorbirea copiilor?
Când trebuie să mergem la logoped?
Bâlbâiala la copii: cauze & soluții
Tulburările de limbaj ale copiilor

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa