Învierea pe înțelesul copiilor. Ghid complet de sugestii, activități și povestiri

Geo Mihalcea
învierea pe înțelesul copiilor mici
Învierea pe înțelesul copiilor este o misiune delicată, dar nu imposibilă pentru părinți.

Învierea pe înțelesul copiilor este o provocare pentru fiecare părinte. Reprezintă un subiect complex, delicat, iar explicațiile trebuie date în funcție de vârsta și puterea de înțelegere a celor mici. Paștele nu înseamnă numai iepurașul care aduce cadouri și ouăle roșii de pe masă, Paștele reprezintă cea mai mare sărbătoare ortodoxiei, este adevărata lecție a iubirii creștine.

În apropierea Paștelui toată lumea intră într-o alertă de neînchipuit, după cumpărături, după cadouri, curățenie și rețete de cozonaci. Să facem altfel de acum înainte, hai să învățăm alături de copiii noștri care este adevăratul spirit al acestei sărbători!

Deschide fereastra și spune ce simți: e miros de tămâie, cozonac cald și drob de miel. Peste tot miroase a fericire, a dragoste, a noi începuturi! Hai să privim asta prin ochi de copil și să vedem cum îl ajutăm să înțeleagă simbolurile Învierii?

Învierea pe înțelesul adulților, pentru început!

Paştele reprezintă, precum bine se ştie, cea mai însemnată sărbătoare a creştinătăţii, deoarece în ea se împlinesc tainele care stau la temelia credinţei creştine: taina Suferinţei şi cea a Învierii. Dacă sărbătoarea Crăciunului îşi anunţă venirea încă de la începutul lunii decembrie, prin atmosfera feerică de veselie şi strălucire creată de oameni în aşteptarea sa, sărbătoarea Paştelui presupune mai degrabă o pregătire spirituală de asceză şi meditaţie.

Ultima săptămână dinaintea Paştelui, numită şi Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor este şi timpul prielnic pentru orice creştin, mai mult sau mai puţin practicant, de a se opri din viteza cu care aleargă prin viaţă şi a medita asupra menirii sale în lume. Refacerea mentală a crucificării lui Isus şi apoi a Învierii are rostul de a ne reaminti lecţia iubirii creştine.

Fără „recitirea” acestei lecţii cu greu vom putea intra în atmosfera Pascală, cu greu vom putea avea un Paşte fericit, în adevăratul sens al cuvântului.

Pentru noi, părinții, misiunea este destul de dificilă. Trebuie să reuşim să îndeplinim atât sarcinile materiale şi spirituale legate de acest eveniment, cât şi pe cele educative. Fiindcă, nu-i aşa, dorim ca şi copiii noştri să crească în spiritul iubirii, al renaşterii şi al bunătăţii.

Învierea pe înțelesul copiilor, prin sarcini simple

• Oferă-i celui mic ocazia de a simţi sărbătoarea, să creezi cadrul, atmosfera necesare unui moment deosebit.

• Ține cont de toate cele scrise înainte şi implică-l pe prichindel în tot ce înseamnă pregătiri pascale, atât cât e posibil pentru vârsta sa.

• Îşi va strânge jucăriile şi îşi va pregăti camera de sărbătoare, îi poţi propune chiar să confecţioneze nişte decoruri (tablouaşe cu scene biblice, pascale sau unele laice, cu iepuraşul care aduce cadouri pentru cei mici).

• Cumpără-i o bluziţă sau orice alt obiect de îmbrăcăminte nou, special pentru ziua de Paşte (tradiţia spune că în ziua de Paşte trebuie să ne înfăţişăm în straie noi, accentuând prin asta ideea de Înviere).

• Va fi fascinat să te ajute la pictat ouă, mai ales dacă vei face şi efortul de a încerca să le încondeiezi.

• Dacă e prea mic pentru a picta el însuşi ouăle, atunci poţi să îi dai ca sarcină pregătirea coşuleţului în care vor fi puse ouăle vopsite.

• Iar dacă îi vei da şi lui o bucăţică de cocă din cea pregătită pentru cozonaci, îţi va împleti cel mai valoros cozonăcel. Coace-i-l şi pe-al lui într-o crăticioară. Pentru el, va fi satisfacţia supremă, fiindcă nimic nu se compară cu ceea ce înfăptuieşti cu propriile mâini: atunci „când faci cu mâna ta, chiar dacă faci prost, eşti înăuntrul sărbătorii” (Irina Nicolau, etnolog). Puteți viziona împreună un desen animat care să-l ajute pe cel mic adevăratul mesaj al acestor zile de sărbătoare.

Învierea pe înțelesul copiilor- profunzimea mesajului

Cu timpul, vei putea să îl familiarizezi şi cu semnificaţia acestei sărbători, chiar dacă nu va fi o sarcină tocmai uşoară. Dacă sărbătorirea Naşterii lui Isus poate fi înţeleasă de orice copilaş de peste 3 anişori, Moartea (jertfirea sa pentru păcatele oamenilor) şi Învierea sa sunt teme mult mai complexe, pe care probabil abia după vârsta de 5 ani le va putea digera.

Unii părinţi preferă chiar să amâne abordarea unui subiect precum „moartea” cât mai mult timp. Psihosociologii sunt însă de părere că cei mici au un sistem de gândire total diferit de cel al adulţilor, ei fiind capabili să înţeleagă natural şi fără înfiorare multe dintre fenomenele considerate sumbre de către cei mari.

Frica de moarte, dubiul asupra Învierii apar odată cu procesul de socializare, odată cu influenţa sistemului de gândire al adulţilor. Poate nu ar fi rău, ca măcar din când în când, să ne lăsăm noi, ca părinţi, ghidaţi de simţul supranatural al prichindeilor noştri.

Învierea pe înțelesul copiilor- 5 întrebări pe care le poți primi de la cei mici

1. Ce înseamnă cuvântul „Paşte”?

Cuvântul „Paşte” vine din limba ebraică și înseamnă trecere, trecere pe alături sau izbăvire de primejdie. Din Vechiul Testamentul aflăm că Moise, după porunca lui Dumnezeu, a îndreptat „zece pedepse” asupra Egiptului, ca să-l facă pe faraon să elibereze poporul evreu din robie. A zecea pedeapsă a fost cea mai cruntă.

Paştele din Vechiul Testament a precedat Paştile nostru creştinesc, din Noul Testament. Precum atunci moartea a trecut pe alături de casele evreilor, iar ei au fost eliberaţi din robia egipteană şi au primit pământul făgăduit, la fel şi de Paştile creştinilor, Învierea Domnului Iisus, moartea veşnică a trecut pe alături de noi: Hristos Cel Înviat, eliberându-ne din robia diavolului, ne-a dat viaţă veşnică.

2. Unde a fost sărbătorit Paștele prima dată?

În celebrul oraș Ierusalim a fost sărbătorit pentru prima dată Paștele. Aici s-a format prima comunitate creştină şi a început vestirea Învierii lui Iisus Hristos în toată lumea.

3. De ce Învierea se sărbătoreşte în fiecare an în altă zi?

În Vechiului Testament evreii sărbătoreau Paştele în perioada 14-21 a lunii nisan (veche denumire pentru luna martie). Aşa se sărbătorea şi în timpul vieţii pământeşti a lui Iisus.

În Biserica Creştină Primară Sfintele Paşti nu se sărbătorea peste tot în acelaşi timp. Astfel, mai toate bisericile – cea din Alexandria, din Antiohia, din Ierusalim, din Cezaria şi din Roma – sărbătoreau Învierea Domnului în prima duminică după Paştele evreiesc. Bisericile din Asia Mică, centrul cărora pe atunci era oraşul Efes, sărbătoreau Sfintele Paşti odată cu iudeii, pe data de 14 nisan. Neînţelegerile cu privire la sărbătorirea Sfintelor Paşti au încetat numai după hotărîrea Primului Sinod Ecumenic (din anul 325).

Conform acestei hotărâri, Învierea se sărbătoreşte în prima zi de duminică după luna plină de primavară, care poate cădea în aceeaşi zi cu echinocţiul de primavară sau imediat după el, dar nu mai devreme de echinocţiul de primavară (şi nu mai înainte de Paştele evreilor).

4. De ce în tradiţia ortodoxă Învierea este sărbătoarea cea mai importantă, în timp ce în Occident se sărbătoreşte mai mult Crăciunul (Naşterea Domnului)?

Învierea este cea mai mare sărbătoare a creştinilor ortodocşi, dar pentru creştinii din Occident sărbătoarea cea mai mare este Crăciunul. În occindent se pune mai mare accent pe ziua de naștere a lui Iisus (comună oricărui om), decât pe Înviere, diminuându-se parcă aspectul său dumnezeiesc.

5. Cum sărbătorim noi, ca popor ortodox Învierea și cum facem asta?

Bucuria Învierii este atât de mare, încât oamenii se salută cu „Hristos a înviat!” timp de 40 de zile, până la Înălțare. În calendar sunt 3 zile de Paște, iar săptămâna care urmează după duminica Paștelui se numește „Săptămâna Luminată”- singura săptămână din an cu statut de sărbătoare timp de 7 zile consecutive.

Le poți spune celor mici că, fiind sărbătoare nimeni nu muncește, este momentul în care familiile se adună laolată la masă, petrec clipe fericite, consumă alimente pregatare în casă, specifice acestei sărbători.

Copiii trebuie însă să înțeleagă de mici că adevăratul spirit al Paștelui nu sunt cadourile aduse de Iepuraș (acesta este de fapt o invenție laică, fără legătură cu morala creștină), ci iubirea, bunătatea, credința și speranța!

Învierea pe înțelesul copiilor
Folosește povești, poezii sau cântece pentru a „traduce” Învierea pe înțelesul copiilor.

Învierea pe înțelesul copiilor poate fi explicată cu ajutorul poveștilor și poeziilor

Poveștile, poeziile și cântecele sunt modalități excelente de a-i explica celui mic semnificația Învierii, dar și principalele simboluri legate de această sărbătoare. Iată câteva exemple care îți vor fi de folos în demersul tău!

Poveste despre Paşte

(după Traian Dorz)

În fiecare an, în noaptea luminată a Paştilor, când se sărbătoreşte învierea lui Iisus Hristos, copiii aşteaptă iepuraşul. Acesta, cu multe zile înainte, ajutat de pitici, veveriţe şi arici, vopseşte ouă roşii şi pregăteşte daruri pentru cei mici, cum e datina străbună. Iepuraşul face pacheţele pentru fiecare copil, cu hăinuţe noi şi jucării, cu bomboane mititele ca nişte ouşoare de păsări sau ouă dolofane, din ciocolată, legate cu panglici roşii. De asemenea, pune în coşuleţ alune şi migdale, stafide şi miez de nucă , prăjiturele şi cozonaci. Colacii au formă de mieluşei, simbolul Binelui, care învinge Răul.

Mielul reprezintă pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel născut de Fecioara Maria, pentru a învăţa pe oameni să fie buni şi drepţi, să facă doar bine în viaţă. Această învăţătură a lui Iisus nu le-a plăcut celor răi şi păcătoşi, de aceea au vrut să se răzbune pe blândul Iisus.
Duşmanii săi l-au prins şi l-au legat, batjocorindu-l ca pe un răufăcător. I-au pus cunună de spini pe frunte, l-au scuipat şi l-au împroşcat cu vorbe urâte, ţintuindu-l pe cruce între doi tâlhari de drumul mare. După multe chinuri trupul i-a murit nu însă şi sufletul. Iar precum era scris în biblie, Cartea Cărţilor, după trei zile a înviat în toată slava. Era ziua Paştilor, sărbătoarea renaşterii întregii naturi.

Mare spaimă i-a cuprins pe vrăjmaşii care l-au sacrificat ca pe un miel nevinovat, când au auzit că Iisus cel mort pe cruce, este viu. Un înger pogorât din cer a prăvălit lespedea de piatră de la gura mormântului, ajutându-l să urce la lumină. „Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea albă ca zăpada”-scrie în Sfânta Scriptură. Cei credincioşi lui Iisus, tare s-au bucurat că iubitul lor învăţător a înviat din morţi, după ce s-a jertfit pentru iertarea păcatelor tuturor oamenilor. Vestea s-a răspândit pe între pământul.De atunci se vopsesc ouă roşii ca sângele Mântuitorului răstignit pe cruce şi se dăruiesc prietenilor. De atunci se frământă colaci cu chipil mielului jertfit, Iar la praznicul sărbătorii învierii Lui se bea vin roşu şi se mănâncă friptură de miel.

Iepuraşul , care a fost şi el de faţă la Învierea Domnului, pregăteşte în fiecare an tot felul de daruri pentru copii, care cântă împreună cu părinţii lor:
Hristos a înviat din morţi, Cu moartea pe moarte călcând,
Şi celor din morminte
Viaţă dăruindu-le…
Apoi ciocnesc ouă roşii şi vestesc unul altuia cu bucurie: Hristos a înviat!, la care se răspunde creştineşte : „Adevărat a înviat!”

Iată aici o variantă audio a unei povești despre Iepurașul de Paște, ce poate fi o bună variantă în această perioadă pentru copii mai mici de 7 ani.

De ce vine Iepurașul

(recomandată pentru copii mai mici care nu pot înțelege adevărata taină a Învierii)

Se povesteşte că în timpuri foarte vechi, cadourile de Paşti pentru copii erau aduse, ca şi în ultima lună a anului, de un bătrânel cumsecade. El umbla cu sacul în spinare şi ducea copiilor cuminţi ouă colorate, jucării, ciocolată şi bomboane. Dar de la o vreme, moşneagul simţi că nu mai are putere să colinde fiecare casă, de la cele din oraşe, de la câmpie, până la cele aşezate în înălţimea munţilor. Astfel, el ceru lui Dumnezeu un ajutor pentru împărţitul darurilor. Căsuţa bătrânului se afla la marginea unei păduri nesfârşite. Acolo l-a trimis Dumnezeu să-şi aleagă ajutorul pe care îl credea cel mai potrivit.

A plecat bătrânul, sprijinit într-un toiag, cu desaga în spinare. A întâlnit un urs. „Ursul, se gândea el, ar putea să fie destul de bun pentru o astfel de treabă. Are spinarea destul de puternică pentru a duce miile de daruri prin toate colţurile lumii.” Dar apoi şi-a dat seama că mulţi copii s-ar speria de el.

S-a oprit pe malul unui pârâiaş. Aici, în apa limpede, se zbenguiau peştişorii. „Poate că un peştişor s-ar putea strecura mai uşor, să ajungă pe nesimţite lângă pătuţurile copiilor adormiţi. Dar cum ar putea el să răzbată prin pustiurile Africii, unde nu e strop de apă?”
Bătrânul plecă mai departe. Se opri într-o poieniţă cu iarbă fragedă şi se întinse pe pajiştea verde. Când era aproape să adoarmă, ţâşni pe lângă el o arătare ciudată, cu nişte urechi lungi. Omul se ridică, dar animalul dispăru în tufişuri.

Se întinse pe iarbă şi când era gata să adoarmă, din nou se rostogoli pe lângă el un ghem de blăniţă cenuşie. A treia oară, bătrânul se prefăcu doar adormit, şi când trecu pe lângă el, îl prinse pe făptaş de urechile lui lungi. „Acesta este ajutorul de care am nevoie, zise moşneagul bucuros. Iute ca fulgerul, jucăuş ca un copilaş şi frumos ca o jucărie.”
De atunci, iepuraşul aduce copiilor cuminţi cadourile de Paşti, iar ei îl aşteaptă cu un cuibuşor de iarbă împodobit cu flori de primăvară.

Iepurașul de Paște

(Elena Ene)

– Iepuraş micuţ, vioi
Ce te-aduce pe la noi
Într-o zi de sărbătoare,
Poţi răspunde la-ntrebare?

– Am venit la voi, copii,
Însă fără jucării,
Ci cu coşuri pline toate,
Doar cu ouă colorate,
Pentru Paşte pregătite,
În culori frumos vopsite
Şi cuminţi, dacă veţi fi,
Îngeraşul va veni.

Vă aduce-n miez de noapte,
Lângă ouăle ornate,
Cozonaci cu nucă multă,
Pentru cei care ascultă.
Vă aduce-n dar lumină
Să aveţi o viaţă lină,
De tihnă şi armonie,
Pace-n suflete să fie!

Sărbătoarea sărbătorilor

(Luminița Toia)

Cea mai sfântă sărbătoare,
Mai de seamă, mai presus,
Cea mai tainică, mai mare,
E-Învierea lui Iisus.

Marea nădejde creştină,
Candela din miezul nopţii,
Paştele este Lumină,
Este biruinţa morţii.
Paştele e rugăciune,
Bucurie, cutezanţă,
Paştele e uniune
În credinţă şi speranţă.

Fericita întristare.
A Domnului răstignire,
Paştile se dă mâncare,
Omului spre mântuire.

Nu mai aştepta, creştine,
Iepuraşul din poveşti!
Domnul Sfânt vine la tine,
Pregătit eşti să-l primeşti?
În zadar ai masa plină,
Straie noi ai îmbrăcat,
Dacă nu primeşti Lumină
Şi nu crezi că a înviat!

În ajunul Paştelui

(Elena Farago)

Ce bine-mi pare, mâine e ziua
Când mă-mbrac frumos, curat,
Şi spun în loc de „ Bună-ziua”
Părinţilor: „Hristos a înviat!”

Şi tot aşa, de-acu-nainte,
Vreo nu ştiu câte săptămâni,
Căci eu sunt mic, dar sunt cuminte
Şi ştiu ce sărbătoare-i mâine!

Şi ştiu „Hristos a înviat!” ce-nseamnă,
Căci am o mamă bună, eu
Ce-n toate serile mă-ndeamnă
Să mă închin lui Dumnezeu.

Ştiu „ Tatăl nostru” şi ştiu spune
Şi alte rugi ce-mi plac nespus.
Şi ştiu să cânt şi-o rugăciune,
Cu învierea lui Isus.

Şi mâini, în loc de ruga ce
O spun la masă, de-obicei,
O voi cânta frumos şi tare,
Să-i bucur pe părinţii mei.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa