„Student la medicină, fost olimpic, ofer meditații gratis la matematică pentru elevii și părinții copleșiți de teme”

meditații gratis la matematică
Radu știe din propria experiență că, la matematică, noțiunile pierdute se recuperează foarte greu.

Radu Dimulescu are 21 de ani, este student în anul IV la Medicină (Universitatea de Medicina și Farmacie București), este fost olimpic național la matematică, iar pe perioada pandemiei oferă meditații online gratuite pentru elevii și părinții care nu se descurcă la matematică. 

În ultimii trei ani, Radu a făcut meditații cu elevi din clasele V-VIII și știe, din experiență, că odată ce elevii pierd din materie și nu stăpânesc bine anumite noțiuni, recuperarea este foarte dificilă. ”Vreau să vin în ajutorul părinților și să ofer ajutor gratuit la teme pe toată perioada stării de urgență. Mai precis, cât timp scolile sunt închise, părinții pot să-mi trimită pe mail orice probleme sau exerciții la care nu se descurcă, iar eu răspund cu rezolvări detaliate”, spune Radu. El este convins că, în timpul stării de urgență, având ajutor de la părinții, elevii pot aprofunda ce au făcut la școală și pot recupera acasă noțiunile incomplet înțelese.

Într-un interviu acordat totuldespremame.ro, Radu Dimulescu explică de ce e importantă implicarea părintelui în activitatea didactică, cum l-a ajutat pe el faptul că a fost sprijinit și chiar împins de la spate de către familie, și cât de important este ca elevul să nu rămână în urmă începând chiar cu clasa I.

Dacă aveți nevoie de ajutor cu lecțiile la matematică, vă încurajăm să luați legătura cu Radu pe pagina creată de el:  tarelamate.ro

Totul Despre Mame: De ce consideri că e important să îi sprijini pe părinți și pe elevi în această perioadă?

Îi sfătuiesc pe părinți să petreacă mai mult timp cu copiii lor la teme. De multe ori, părinții nu au răbdare sau NU CRED că știu să-si ajute copiii la mate, și de-asta îi trimit la meditații, când, de fapt, mulți ar putea să lucreze 1 la 1 cu copilul lor acasă și cu rezultate mai bune. Acum, dacă părinții sunt acasă, lansez un îndemn de a avea răbdare să lucreze cu copiii. Am văzut, de când dau meditații, că degeaba spune copilul că și-a făcut tema, de cele mai multe ori e făcută superficial și neverificată. Copiilor nu le place matematica, așa că trebuie supervizați și împinși mereu de la spate. Și dacă nu știu să rezolve și se enervează și plâng, măcar să se enerveze amândoi, și părinte și copil, până iese. Pentru cazurile acestea am lansat inițiativa de ajutor gratuit – pentru probleme care nu ies în niciun fel – să mi le trimită mie și să vin cu o rezolvare cât mai detaliată. Deci ma adresez echipei părinte – copil.
Eu am avut mare noroc în școală pentru că au existat oameni care m-au împins de la spate. În prima zi din clasa I am venit acasă și-am început să mă joc cu LEGO, dar bunica mea m-a învățat că prima data facem temele. Nu știu cum, dar și când nu mi-a mai purtat ea de grijă, tot cu temele începeam. Când am intrat în clasa a V-a, am avut marele noroc să dau peste o doamnă profesoară excelentă – doamna Veronica Bojan – unul dintre oamenii care mi-au marcat viața. Nu știu de ce m-a luat pe mine la ochi și a văzut că am potențial, dar m-a terorizat 4 ani cu matematica.
Mă culcam în fiecare seară după 12, cu mama și mătușa mea alături, încercând să terminăm toate problemele. Îmi dădea în fiecare vacanță sute de exerciții de făcut, iar în vacanța de vară terminam câteva culegeri. Toată școala n-am făcut altceva în afară de mate. M-a făcut să plâng de nervi de multe ori. Dar a fost bine și mi-am dat seama de cât de bine mi-a prins abia la câțiva ani după ce-am terminat a 8-a. Îi sunt foarte recunoscător acum doamnei profesoare.
Cred că aveam și talent sau gene bune, dar a fost și multă muncă din partea mea și norocul de a avea în jur oameni care m-au susținut moral și care mi-au creat toate condițiile să continui. Cred că de asta fac ce fac, din recunoștință. E clar că nu mulți au avut șansele mele. Și, în general, în viață nu toți au noroc, așa că probabil avem și-o datorie să avem grijă unii de alții.
Nu am foarte mare experiență cu meditatul. Se împlinește al treilea an de când am început și n-am avut mai mult de 20 de copii. Majoritatea nepregătiți și mi-e greu să lucrez cu ei. Văd că ceva nu merge bine cu școala românească, unii copii au 10 la clasă deși nu merită nici 8. Am și început să scriu o carte cu cele mai frecvente greșeli ale copiilor, dar aceasta-i altă poveste. Mi se pare că ar trebui schimbate câteva lucruri în sistemul de învățământ – clase mai mici, departajări la finalul fiecărui an. În momentul acesta am lăsat-o mai ușor cu meditațiile și accept doar copiii buni, pentru că nici Medicina nu-mi lasă foarte mult timp liber.

Cum crezi că este pentru un părinte să se transforme în profesorul propriului copil?

Cum am zis, când copilul nu se descurcă, e foarte enervant să lucrezi cu el. Trebuie avut mare grijă din clasa I să nu rămână în urmă cu materia, pentru că apoi e foarte greu și nu mai înțelege nimic (nu exagerez). În primul rând, părinții trebuie să știe că nu se pot baza pe învățământul românesc. Apoi, trebuie să știe că singurii care au interes real să reușească copilul sunt ei – părinții. Nu profesorul de la clasă, nici cel de la meditații. Pentru aceștia e foarte ușor să ridice din umeri. Și nu o zic cu răutate. E vorba de responsabilitate. Păcatul se întâmplă când părintele îi paseaza responsabilitatea profesorului de la meditații, crezând că totul o să fie ok. Își dă seama abia într-a 8-a că a fost delasator.
Dacă aveți nevoie de ajutor cu lecțiile la matematică, vă încurajăm să luați legătura cu Radu pe pagina creată de el: tarelamate.ro. De asemenea, puteți accesa și citi gratuit un ghid de matematică scrisă de el, care cuprinde cele mai frecvente probleme întâlnite de elevii claselor a IV-a- a IV-a, precum și noțiuni utile elevilor din clasele a VII-a și a VIII-a care au rămas în urmă cu materia.
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()