Mariana Uliţă: Montessori e un stil de viață, nu doar o metodă de educație

Raluca Dumitrică
montessori-totul-despre-mame

Mariana Uliță este educator Montessori, co-fondator la școala Montessori School of Bucharest, trainer Montessori, co-fondator și Director la Montessori Institute of Bucharest. Pentru că am vrut să aflăm şi mai multe lucruri despre educaţia Montessori şi despre efectele ei asupra copiilor, am realizat acest dialog. Iată ce  lucruri extraordinar de captivante şi de interesante am descoperit!

TOTUL DESPRE MAME : Grădinițele Montessori au înflorit în ultima vreme. Ce sfaturi aveți pentru un părinte care vrea să își înscrie copilul la o astfel de grădiniță? Cum se poate asigura că face o alegere bună și că grădinița aleasă oferă educație Montessori autentică?

Într-adevăr, educația Montessori a luat amploare în România în ultimii ani. Acest fenomen este cel mai vizibil în București unde se deschid două sau trei centre Montessori în fiecare an. Lucru lăudabil și încurajator. În condițiile acestea devine esențial ca părinții să fie pregătiți aleagă grădinița în cunoștință de cauză. Educația Montessori nu are franciză. Aşa că oricine poate să se numească Montessori fără să împărtășească valorile acestei abordări. Faptul acesta pune întreaga responsabilitate pe umerii celui care alege să folosească numele Mariei Montessori. Dar îi şi solicită mai mult și pe părinți în efortul de a discerne. Iată câteva indicii care îi pot ghida pe părinți în acest demers:

Într-o clasă Montessori sunt copii de trei nivele de vârstă, de exemplu de la 3 la 6 ani.

O grădiniță Monessori autentică are trei ore de ciclu neîntrerupt de lucru al copiilor în cursul dimineții. Adică nu sunt inserate în programul de dimineață opționale sau ateliere de alte feluri. Copiii au nevoie de timp ca să poată ajunge la un nivel calitativ ridicat al activităților pe care le aleg și le realizează. Unele grădinițe și majoritatea școlilor au program de lucru cu materialele Montessori și după-amiază, ceea ce este de apreciat.

Un alt indiciu este dat de lucrul individualizat cu fiecare copil în parte. La grădiniță majoritatea prezentărilor (lecțiilor) sunt individuale. La școală prezentările se fac în grupuri mici. Copiii pot alege să lucreze singuri sau cu câțiva colegi, iar activitățile frontale, cu toată clasa, sunt foarte puține.

montessori-totul-despre-mame

Echilibrul între fermitate și blândețe al educatorului este esențial în înțelegerea și aplicarea cu succes a educației Montessori. La acesta se adaugă și nivelul de cunoștințe adecvat în ceea ce privește folosirea materialelor și legătura dintre teorie și practică. Pentru a dobândi toate acestea e nevoie, de regulă, de un proces intens de transformare pozitivă a adultului. De aceea îi sfătuiesc pe părinți să se asigure că educatorii și învățătorii au formare specializată pentru nivelul de vârstă respectiv. Cursurile AMI (Association Montessori Internationale) sunt recunoscute în toată lumea pentru nivelul calitativ ridicat de pregătire a adulților. Noi am reușit să aducem aceste cursuri și în România, în colaborare cu AMI, la Montessori Institute of Bucharest.

Materiale Montessori sunt fascinante prin profunzimea lor. Ele trebuie aranjate logic pe rafturi, la nivelul și la dispoziția copiilor.

La toate acestea se adaugă atmosfera de ordine și de căldură, deschiderea și naturalețea personalului educativ. E important ca părintele să se informeze înainte despre toate acestea și să-și lase și intuiția să funcționeze în luare a deciziei.

TOTUL DESPRE MAME: Se potrivește educația Montessori oricărui copil?

Abordarea Montessori este educație personalizată. Din acest punct de vedere da, putem spune că se potrivește fiecărui copil. Fiecare copil este valorizat pentru ceea ce este, iar progresul îi este măsurat nu în comparație cu ceilalți copii, ci în contextul vieții lui personale. Și când zic progres, ma refer în primul rând la creșterea lui ca ființă umană. Şi nu doar la rezultatele măsurabile și marcate în curriculum ca obiective de îndeplinit. A nu se înțelege că minimalizăm importanța rezultatelor. Însă definim succesul ca pe valorificarea, de către copil, a propriei experiențe, de reușită sau nereușită.

Așadar cred că educația Montessori este pentru fiecare copil. Dar uneori se întâmplă ca dinamica relației educator – părinți, dinamica familiei copilului, experiența de început a educatorului sau alte cauze care trebuie identificate, pot să încetinească fructificarea potențialului copilului în mediul Montessori. Sunt cazuri rare, dar nu putem nega că ele există. Important este ca, în calitate de educator sau ca părinte, să nu ne grăbim să blamăm metoda în sine. Ci să încercăm să eliminăm variabilele care ar putea sta în calea împlinirii copilului și să adaptăm metoda la nevoile lui reale.

Mai este și cazul copiilor cu handicap sau cu tulburări de comportament. Pentru ei e nevoie să construiești un alt fel de mediu. Unul mult adaptat nevoilor foarte specifice. Sau să ai varianta de shadow care să ajute la bunul mers al lucrurilor în clasă. Aici sunt multe de discutat. Există, la ora actuală, cursuri Montessori specializate pe problemele copiilor cu diverse dificultăți. Maria Montessori a lucrat la început cu copii cu deficiențe mintale, şi a obținut cu ei rezultate remarcabile, comparabile cu cele ale copiilor normali. După aceea și-a îndreptat atenția către aceștia din urmă.

TOTUL DESPRE MAME: Care sunt diferențele concrete dintre sistemul Montessori și sistemul clasic de învățământ?

Maria Montessori a pus în valoare mediul special pregătit de către adult pentru copil. În pedagogia Montessori actul educațional este reprezentat de imaginea unui triunghi echilateral. El are în vârfuri copilul, adultul și respectiv mediul. Aceștia sunt factorii de bază, deopotrivă de importanți. Educatorul interacționează direct cu copilul, dar pregătește pentru el și un mediu care să îl ajute să crească, să acționeze și să exerseze singur.

Copilul interacționează cu adultul, dar și cu mediul care îi răspunde, de exemplu, nevoii de a explora sau de a fi independent. Adultul îl pune pe copil în relație cu mediul prin prezentarea materialelor și îi dă treptat libertatea să se orienteze, să aleagă activitățile și să lucreze independent. Noi, ca educatori, sădim, udăm, dar nu putem să facem copilul să crească. Creșterea se întâmplă înăuntrul copilului în timpul când acesta lucrează în ritmul lui și este un proces absolut personal.

TOTUL DESPRE MAME: Ce înseamnă că lucrează?

Copiii ajung să facă repede diferența între lucru și joacă. De regulă lucrul începe cu alegerea unei activități, de exemplu spălarea mesei. Copilul ia de pe raft și duce la masă sau la covoraș materialele de care are nevoie, le aranjează, apoi desfășoară activitatea cu atenție, repetă de câte ori dorește și apoi aranjează materialele înapoi pe raft. Este vorba de un ciclu al activității pe care copiii ajung să îl îndrăgească și să îl învețe cu conștiința că la final pregătesc totul pentru copilul care va alege după el aceeași activitate. Joaca nu are o astfel de structură.

TOTUL DESPRE MAME: Dar în clasele Montessori există și jocuri?

Multe din activități sunt jocuri. Haioase, interesante, individuale sau de grup.

TOTUL DESPRE MAME: Și joacă?

Copiii au timp și de joacă. La început joaca îi atrage mai mult, dar apoi par să fie mai interesați de lucru.

TOTUL DESPRE MAME: Revenind la diferențe…

Un alt aspect specific educației Montessori este faptul că pune accent pe construirea comunității de copii. Este mare lucru să îl ajutăm pe copil să simtă că aparține mediului și grupului în care trăiește și că el are o contribuție la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Cum se ajunge aici? Pe de-o parte prin faptul că în aceeași clasă sunt copii de vârste diferite, de exemplu de la 3 la 6 ani.

Cei de 6 ani sunt de trei ani în aceeași clasă, iar cei mai mici sunt abia veniți. Când are nevoie de ajutor, copilul mic nu merge neapărat la adult. Ci la un copil mai mare, care are experiență și care e dispus să îl ajute. În felul acesta se construiește o relație frumoasă de grijă și susținere între copii. Bineînțeles că adultul observă și ghidează cu discreție ca această interacțiune să se întâmple.

Pe de altă parte, copiii au la îndemână suficiente mijloace de a îngriji spațiul în care trăiesc, de a-l organiza pentru diferite momente ale zilei și fac acest lucru cu mult drag. Una dintre activitățile preferate într-o clasă Montessori este aranjarea mesei pentru întregul grup de copii. Cu tot ce înseamna acest lucru: fețe de masă, tacâmuri, farfurii, flori, lumânări. În aceeași idee, dacă, de exemplu, se varsă apă pe jos, copiii știu unde este mopul și cum să rezolve situația. Este clasa lor și le pasă de ea, vor să o aibă curată. Și încet, încet, apare sentimentul de grijă și responsabilitate pentru locul în care trăiesc.

TOTUL DESPRE MAME: Care este atitudinea faţă de rezultat în educația Montessori?

De fiecare dată când mă gândesc la acest aspect îmi vine în minte vorba lui Brâncuși care spunea: “Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face”. Rezultatele sunt consecința acestei stări și cel mai mult timp ne ia să găsim starea aceea. Noi ca adulți știm asta. Dar e valabil cu atât mai mult la copii, pentru că ei trăiesc într-o lume a tentațiilor vizuale nemijlocite, iar distracția a devenit un ideal de existență. Ori Maria Montessori spune, și noi probăm acest lucru zilnic în clasele noastre, că punctul de plecare pentru găsirea acelei stări este lucrul concentrat într-o activitate cu scop.

Că tot am povestit de așezarea mesei, am văzut adesea luminița aceea a demnității pline de sens în ochii copiilor care terminau de aranjat masa. Sau care se ridicau de la lucru concentrat de o jumătate de oră la o chestiune de matematică absolut interesantă pentru ei, timp în care nu văzuseră nimic în jurul lor.

Rezultatele bune, de orice fel ar fi ele, sunt consecința unei stări de concentrare a copilului în care mintea și corpul sunt o unitate. Este nenatural să le cerem copiilor rezultate fără să îi ajutăm să pătrundă în acest spațiu minunat al propriei lor ființe. În afara lui, rezultatele le rămân străine. Și aceasta este sarcina cea mai grea a adultului: să-l ajute pe copil să construiască înăuntrul lui atmosfera propice lucrului.

De la acest nivel copilul urmează cu entuziasm un drum ascendent și acceptă ajutorul adultului ca pe un dar. Însă, ca să atingă acel nivel, copiii au nevoie de un context propice și un adult care să înțeleagă cum funcționează ei, diferit la fiecare vârstă, adică de un adult înțelept, ferm, cald și simpatic. Pare o utopie? Sună nerealist? Da, dar numai până când descoperi că e posibil, te entuziasmezi și rămâi, ca educator, contaminat și cucerit.

TOTUL DESPRE MAME: Dacă ar fi să vorbim de avantajele pe termen lung ale educației Montessori, care ar fi acestea?

Prin faptul că este ajutat să facă alegeri potrivite, copilul rămâne în legătură cu el însuși, iar lucrul experimental cu mediul îl ajută să se cunoască pe sine și să evalueze corect ce poate și ce nu poate să facă. Capacitatea de a alege pentru el însuși și, ca o consecință, cunoașterea de sine mi se pare că sunt cele mai importante avantaje pe termen lung.

Copilul rămâne personajul principal în propria lui viață, neînlocuit de note (în educația Montessori nu se pun note), de rezultatele la teste sau de ambițiile adultului. Aceasta nu înseamna că rezultatele nu contează. Ele rămân aspecte importante, dar fără să înlocuiască persoana copilului ca întreg.

TOTUL DESPRE MAME: Cum se completează acasă educația Montessori primită la grădiniță sau la școală?

Abordarea Montessori este un stil de viață, nu doar o metodă de educație. Este ajutorul pe care noi, ca adulți, îl dăm vieții copilului. Părinții pot organiza spațiul casei în așa fel încât să fie accesibil și copilului. Dacă avem nevoie de o mătură, copilul să știe de unde să o aducă, sau de un prosop sau de tacâmurile pentru cină. Copilul nu trebuie să aibă acces la toate lucrurile din casă. Dumneavoastră, ca părinți, decideți ce îi dați pe mană și ce nu. Puneți lucrurile valoroase deoparte. Temporar. Ajutați-l pe copil să se simtă util și l-ați câștigat. Dați-i ocazia să facă alegeri simple, de exemplu cu ce să se îmbrace, dându-i variante limitate, la început doar două. 

De când e mic el vrea în mod natural să ajute. În timp ce face treburi, este foarte posibil să greșească, să spargă sau să strice. Arătați-i înainte cum să mânuiască lucrurile, dar dacă se întâmplă să eșueze priviți acest lucru ca fiind parte din drum, din învățare. Fiți prieteni cu greșeala. Până la șase ani copiii au nevoie de activități reale și în jurul casei sunt multe astfel de ocazii.

Asta nu înseamnă să facem tot timpul activități. Copiii au nevoie și să se joace liber, să petreacă timp singuri sau pur si simplu să stea. Familia dă, mai mult decât școala, măsura echilibrului între a face și a fi. Acasă e spațiul confortabil în care copiii își discută mai deschis dilemele morale și locul unde, oricât de mult s-ar îndepărta, ne dorim întotdeauna să se întoarcă.

TOTUL DESPRE MAME: Există temerea ca un copil care va începe educația Montessori nu va avea aceleași șanse profesionale ca un copil care a urmat sistemul clasic de învățământ. Pe ce se bazează această temere și în ce măsură este ea fondată?

Cred că la baza acestei temeri stă convingerea pe care o au mulți adulți cum că viața este o luptă. Și, în consecință, copiii trebuie să se învețe de mici cu această luptă care de foarte multe ori este înțeleasă prin prisma concurenței. Dacă trăim la nivelul de jos al existenței noastre, da, viața este o luptă. Dar dacă înțelegem că fiecare dintre noi are o menire și un drum absolut personal care se va dezvălui în noi înșine și în afară, atunci avem acces la planul superior al vieții noastre, care se concretizează în împlinirea de sine.

Educația Montessori are ca scop descoperirea acestei meniri de către fiecare copil în parte. Mai puțin reușita exterioară, profesională, cu orice preț. Până la urmă nu contează atât de mult ceea ce faci. Ci dacă ceea ce faci corespunde menirii tale pe acest pământ. Suprapunerea acestor două planuri aduce sentimentul de împlinire. Este foarte frumos când oamenii au această liniște, când cred că lucrurile se vor aranja pentru ca ei să poată să facă ceea ce știu că sunt chemați să împlinească. Acestă așteptare este deschisă și activă, nu pasivă și nepăsătoare.

Eu am trăit din plin sentimentul că mi se va deschide drumul și așteptam cu emoție să văd cum se vor întâmplă lucrurile. Viața nu este o luptă, ci o căutare și e minunat să fie așa. Ambiția poate să fie un defect, poate să te facă să vezi lucrurile în alb și negru și să ratezi frumusețea existenței. Hotărârea și perseverența sunt altceva, sunt vâslele propriei vieți pe care tu le acționezi sincronizat. Sunt contribuția ta la descoperirea propriului drum. Dar nu sunt drumul.

Acesta este un aspect. Pe de altă parte, dacă educația Montessori este bine făcută, are în vedere și împlinirea copilului sub aspectul rezultatelor care îi permit accesul la un liceu bun, de exemplu, sau la facultatea care îl pregătește pentru profesia pe care și-o dorește.

TOTUL DESPRE MAME: Se poate face trecerea de la școala românească tradițională la cea de tip Montessori?

Am avut copii care au intrat în școala Montessori după ce făcuseră grădinița sau clasa pregătitoare și clasa I în tradițional. Cred că deja intuiți care a fost dificultatea lor cea mai mare: să aleagă. Se țineau după mine prin clasă și întrebau mereu: “Și acum ce fac?”. “Hai să vedem, tu cu ce ți-ai dori să-ți începi ziua?”. “Nu știu, spune-mi tu!”.

Capacitatea de a alege se câștigă mai greu dacă copilul nu a făcut acest exercițiu de mic. Unora dintre copii poate să le fie chiar foarte greu. Însă am avut și copii care au venit din învățământul tradițional după clasa I și nu au avut această problemă. Dar pentru că familia le cultivase această deschidere către ei înșiși și au fost uimiți să afle că pot să aleagă și la școală ce vor să facă.

Mai e o schimbare majoră de paradigmă pentru un copil care vine dinspre învățământul tradițional spre Montessori: trecerea de la motivația exterioară (bazată pe calificative, note sau concurență) către motivația intrinsecă. Copilul este ajutat să descopere lucrul de dragul lucrului. Fără recompense sau pedepse și fără să aibă ca ajutor-surogat concurența. Să știți că că nu e ușor. Durează un pic și este un consum psihic destul de mare pentru copil. Şi în acest sens susținerea familiei are un rol esențial.

TOTUL DESPRE MAME: Care a fost pentru dumneavoastră principiul cel mai dificil de înțeles din educația Montessori?

Măsura libertății. Câtă libertate îi dai copilului și mai ales cum știi tu însuți ca părinte sau ca educator când și cât să fii de ferm și cum să însoțești această fermitate cu blândețe. Constat că acesta este aspectul cel mai greu de înțeles pentru majoritatea adulților. Sunt părinți care își aduc copilul la grădinița Montessori pentru că au auzit că aici copiii fac numai ce vor ei. Cineva a avut inspirația să îi întrebe pe copiii dintr-o grădiniță Montessori acest lucru. Răspunsul lor a fost foarte frumos. Ei au zis: “nu facem doar ce ne place, dar ne place ceea ce facem”.

TOTUL DESPRE MAME: Care sunt limitele educației Montessori?

Când se transformă în ideologie, într-o rețetă standard de folosit în relația cu copilul, în clișee de comportament sau într-o viziune fixă a lucrurilor, educația Montessori nu mai are valoare. Valoarea ei stă tocmai în deschiderea către copil, în faptul că rămâne un sistem de referință deschis, flexibil, care ia în seama fiecare copil în parte.

Maria Montessori nu a vrut ca metoda aceasta să-i poarte numele, pentru că nu e vorba de o invenție, ci de o descoperire a copilului. Ea nu a inventat copilul sau copilăria, ci a văzut în copil daruri pe care le-a scos la lumină.

Dacă vreți, educația Montessori este o invitație de a căuta singur, de a te convinge singur cine este, până la urmă, acest copil pe care îl avem în față. Iar pentru a găsi răspunsuri adevărate, e nevoie ca noi, ca adulți, să fim vindecați de propriile noastre fixuri și tipare de comportament, chiar de convingerile pe care le avem vizavi de copilărie. Să fim liberi.

De abia de la acest punct poate să înceapă educația Montessori. De la atitudine. E normal să chestionezi, să te îndoiești, să te opui, să probezi pe drumul acesta al propriei căutări. Să studiezi cu sinceritate. E o mare provocare pe care o lansez de fiecare dată părinților, educatorilor și învățătorilor. E un drum foarte greu, dar și foarte frumos. Ca viața. 

TOTUL DESPRE MAME: Și un gând de final…

Mi-a plăcut mult o vorbă de-a lui Dostoievski care mi-a rămas ca gând din vremea adolescenței și din când în când îmi străbate afirmativ existența. El zicea așa: “Am văzut și știu că oamenii pot fi minunați și fericiți fără să piardă aptitudinea de a trăi pe pământ. Nu vreau și nu pot să cred că răul ar putea fi starea normală a oamenilor”. Le spun acest lucru adeseori educatorilor și mi-l reamintesc mie însămi în momentele mai grele.

Foto: Alexandra Dincă, arhiva personală

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa