Montessori – educație fără examene și fără pedepse

Metoda Montessori pe bazează pe autoeducație si respectarea ritmului de dezvoltare al fiecărui copil.

Abordarea Montessori se concentrează pe susţinerea şi sprijinirea procesului natural de dezvoltare a copiilor și nu pe transmiterea de informații de către profesor. În ultimii ani au apărut și în țara noastră centre educaționale care aplică cu succes acest stil educațional. 

Maria Montessori a fost pasionată de științele exacte, mai precis de matematică și fizică. A urmat medicina și apoi s-a aplecat asupra studiului filosofiei. A lucrat într-un centru de copii cu diferite deficiențe și a condus o școală pentru copii săraci din Italia („Casa dei bambini”). Acolo a prins contur metoda Montessori, bazată 80% pe capacitatea de învățare individuală a copilului și doar 20% pe intervenția profesorului.

„Mediul pregătit” și materialele de lucru-elemente cheie în educația Montessori

Mediul pregătit reprezintă tot ansamblul material pe care un copil în găsește în sala de clasă. Acesta trebuie să fie în mare parte intuitiv și perfect adaptat la vârsta copiilor. Mediul pregătit este proiectat pentru ca cei mici să-l poate folosi fără instrucțiuni din partea adulților, pentru a-și dezvolta singuri abilitățile de auto-servire, sociale și cognitive încă de la vârste foarte mici.

Primele materiale cu care un copil ia contact într-un centru de tip Montessori sunt cele care aparțin vieții de zi cu zi din familie. Să nu vă mire dacă educatoarea nu-i pune în brațe în primele săptămâni plastelină și fișe de colorat, ci obiecte simple precum săpunul, mopul, peria de păr, pantofi cu șireturi pe care el învață să le lege singur, hăinuțe cu nasturi pentru a dobândi abilitatea de a-i închide și deschide.

Învățarea de bazează pe explorarea independentă de către copil a mediului educațional. Acest mediu îl va ajuta treptat să-și dezvolte capacitatea de concentrare și de coordonare a mișcărilor (motricitatea fină și grosieră). El găsește mereu la îndemână obiecte sau jucării pe care va descoperi singur cum să le folosească. Să vedem un exemplu!

„Turnul roz” este celebru în educația timpuri Montessori. Reprezintă un ansamblu de 10 cuburi de diverse mărimi. Copilul va construi aproape instinctiv un turn care are la bază cel mai mare cub și la vârf pe cel mai mic. Cuburile sunt făcute din același material, au aceeași formă și culoare, diferă evident mărimea și greutatea lor. Același turn roz îl va învăța mai târziu să descopere număratul, dar și noțiuni legate de volumul corpurilor.

Principii simple în educația Montessori

La vârsta în care în învățământul tradițional, copiii sunt învățați să scrie după contur, să stea cu mâinile la spate pe scăunele și să o asculte pe doamna educatoare, copiii Montessori umblă prin clasă și explorează materialele de lucru, fapt ce-i ajută să se dezvolte treptat și armonios.

Capacitatea de a face calcule, de a scrie și de a citi sunt efecte secundare ale metodei, dobândite în urma explorărilor multiple a mediului înconjurător. Capacitățile menționate nu reprezintă un obiectiv în sine care trebuie atins, că „așa prevede programa”, ci constituie consecințe ale autoeducației infantile.

Pregătirea pentru scris, de exemplu, începe cu lustruirea pantofilor, cu ștersul meselor și cu spălatul pe mâini ori pe dinți. Folosirea mâinii trebuie să înceapă cu activități simple, uzuale, pe care cel mic să le facă în mod natural.

Limbajul se dezvoltă la început cu ajutorul cântecelor, poveștilor și poeziilor pe care cei mici le aud la grădiniță și ajung să le repete fără probleme. Pe la 3 ani, copiii Montessori au acces la niște plăci senzoriale create pentru fiecare literă în parte, iar atingerea plăcii se asociază de fiecare dată cu sunetul specific (când atinge planșa cu litera R, educatorul rostește cald sunetul R).

Planșele apar târziu în activitățile în centrele care aplică acestă metodă. Materialul de lucru este într-o primă fază cât mai concret, natural, pentru a face trecerea firească de la concret la abstract, de la particular la general.

Materialele Montessori sprijină independența celor mici, ele atrag copilul la activitate și se integrează perfect în orice demers educațional.

Educația Montessori îi învață pe copii să fie independenți de mici.

Grupele de lucru mixte îl pregătesc pentru viața socială

În viața de zi cu zi, atât copiii, cât și adulții sunt înconjurați de oameni de toate vârstele și trebuie să știe cum să se comporte în prezența fiecăruia. Tocmai de aceea în metoda Montessori se pune accent pe amestecul grupelor de vârstă, deși acestea sunt bine stabilite ca structură educațională. Există grupele de vârstă: de la 0-3 ani, 3-5 ani, 6-12 ani și 12-15, dar sunt multe momente în care copiii de vârste diferite lucrează și învață împreună, fiecare conform cu ritmul său de dezvoltare.

Eficiența acestui mod de lucru constă în puterea exemplului și în responsabilizare. Copilul mic poate învăța de la cel mare cum poate face un anumit lucru, prin simpla observarea a acțiunilor acestuia, iar cel mare devine responsabil, arătându-i celui mic ce știe să facă și obținând în același timp confirmarea abilităților sale.

Lucrul în echipă înlocuiește astfel competiția pe care se pune atât de mult accent în învățământul tradițional de la noi din țară. Autoeducația cu ajutorul mediului pregătit înseamnă că fiecare copil se dezvoltă și învață în ritmul său propriu.

Montessori aduce disciplina prin libertate totală

Libertatea este cuvântul cheie în educația Montessori. Copilul are libertatea de a alege singur activitățile în care se implică, ordinea în care o face, modul în care relaționează cu educatorul ori cu colegii și timpul de lucru necesar efectuării unei activități.

Având libertatea de a alege, copilul descoperă care-i sunt interesele, abilitățile, dar și ariile în care nu excelează. Din clipa în care intră pe ușă dimineața, copilul educat după această metodă poate face tot ce vrea: alege cu ce să se joace, când își spală mâinile, stă cât vrea să spele niște pensule folosite la pictură, poate decide să nu facă nimic, se poate alătura unui grup care cântă, etc.

Pedagogia Montessori susține că astfel de perioade independente conduc la disciplină. Nu în sensul pe care o știm noi, cea cu reguli impuse din exterior, valabile pentru toți în aceeași măsură.

În Montessori nu există pedepse și recompense (nu se pun copiii la colț cu mâinile în sus, nici nu primesc bulinuțe colorate), pentru că acestea anulează dorința internă a copilului de a învăța. Când condiționezi cu pedeapsa ori cu obținerea recompensei, copilul înlocuiește în adâncul ființei sale pe „îmi doresc să învăț” cu „trebuie să învăț ca să nu fiu pedepsit/sau să fiu recompensat”.

Disciplina potrivită acestei metode reprezintă sprijinirea voinței copilului, dezvoltarea abilității de a-și urma propriile instincte și interese. Veți spune probabil: „bine, bine, interes propriu, dar cu ceilalți cum rămâne?” Ei bine, tot mediul pregătit este soluția acestei dileme. În sala de lucru Montessori există câte un singur exemplar/set din fiecare material.

De exemplu: există un singur șevalet și set de acuarele. Dacă un copil vrea să picteze, și un altul o face deja, el își va inhiba impulsul și va căuta un alt domeniu de interes, așteptând să termine colegul său, pentru a face activitatea dorită. Singura limită pentru activitatea individuală o reprezintă nevoile grupului ca întreg.

Montessori pe vârste

0-3 ani
• Pot fi înscriși copii care au 2-3 luni.
• Există clase părinte-copil, în care aceștia interacționează fiind observați atent pe un educator Montessori.
• După 1 ani copiilor și se cultivă abilitățile motrice de bază, limbajul și independența prin punerea la dispoziție a unor materiale adecvate, stimulante.

3-6 ani
• Toate materialele sunt așezate pe rafturi aflate la îndemâna copiilor.
• Mediul este special conceput pentru a le cultiva copiilor curiozitatea, autoînvățarea, abilitățile sociale, încrederea în forța lor interioară, concentrarea, abilitatea de a lua decizii, simțul responsabilității față de cei din jur.

6-12 ani
• Cei mici au la îndemână materiale specifice vârstei menite să le stimuleze imaginația, gândirea abstractă și să-și formeze o imagine globală asupra vieții în general.
• Copiii pun multe întrebări în această etapă de dezvoltare, pentru a găsi răspunsuri la domeniile care îi preocupă.

• Materiile se predau într-o manieră interdisciplinară, combinând elemente de bază precum citirea, scrierea, calculele cu informații despre mediul înconjurător, ecologie, istorie ori geografie.
• Se fac multe deplasări, se lucrează mult în afara sălii de clasă, pentru a generaliza în mod natural informațiile asimilate.
• Se pune mare accent la acestă vârstă pe educația morală a copiilor.

12-15 ani
• Programul tinerilor este concentrat pe implicarea lor în societate din toate punctele de vedere, în special pe partea economică.
• Învățarea se bazează pe metoda proiectului, care poate fi o afacere sau o fermă, care îi oferă copilului modalitatea de a înțelege cum funcționează societatea la acest nivel și cum se poate implica el în viața comunității.

• Se continuă principiul interdisciplinarității și al conectării teoriei cu lumea reală.
• Nu există presiunea testelor și a examenelor, fiecare copil (indiferent de etapa de dezvoltare) își rezolvă sarcina în propriul său ritm.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()