Negocierea cu copilul. Regulile se discută, apoi se execută

negociere

Negocierea este o modalitate prin care copilul învață să interacționeze social cu persoanele din jur, iar primul său profesor este părintele. Uneori, negocierea pare să dureze la infinit, însă cu ajutorul ei, copilul se va simți important, capabil de a lua decizii, fără să urmeze doar reguli impuse.

Tuturor ne-ar plăcea ca ai noștri copii să facă ceea ce le spunem, fără să pune întrebări și fără să comenteze, însă acest lucru nu prea se întâmplă în realitate.  Negocierea poate ajuta la evitarea certurilor dintre părinte și copil atunci când vrei ca cel mic să facă ceea ce-ți dorești, deoarece negocierea are capacitatea de a-l implica pe acesta din urmă în procesul de luare a deciziilor. Cu toate acestea, negocierea nu înseamnă că poți avea pretenții nerezonabile. Atunci când îi oferi copilului opțiuni realiste și rezonabile, dispare nevoia ca unul dintre voi să cedeze și trebuie găsită cea mai bună modalitate astfel încât să fie satisfăcute cerințele și necesitățile fiecăruia.

Negocierea și dezvoltarea socială

Copiii care nu primesc mai multe opțiuni tind să devină prea conformi sau prea sfidători și nici una dintre variante nu este foarte atrăgătoare pentru nici un părinte. Pe de altă parte, dacă îți lași copilul să facă numai ceea ce vrea, nu va avea prea multe lucruri de învățat deoarece, de fapt, nu va învăța cum să ia singur decizii, susțin specialiștii. Conform psihologilor americani de la Universitatea North Dakota State, copiii învață cum să interacționeze cu alte persoane folosindu-se de modelul pe care părinții lor l-au aplicat cu ei. Folosind un stil disciplinar în educația copilului, care permite totuși unele negocieri de situații, este extrem de benefic pentru dezvoltarea socială a celui mic deoarece îl va ajuta să se simtă mai singur pe el și mai protejat.

Când începe negocierea?

Copiii de orice vârstă sunt foarte deștepți și pot începe să negocieze cu părinții chiar în jurul vârstei de 1 an. La acest moment, îți poți implica copilul în negociere oferindu-i soluții nenegociabile precum ”poți mânca la gustare o banană sau un baton cu cereale. Alege!”. În jurul vârstei de 3 ani poți deveni mai flexibilă și îl poți întreba pe cel mic ce dorește la gustare în loc sa-i oferi tu opțiunile.

Copiii dezvoltă un sentiment al mândriei din faptul că sunt capabili să aibă puțin control asupra lucrurilor și astfel îi putem învăța cum să fie rezonabili și să rezolve conflictele.

Vorbiți aceeași limbă!

Negocierea nu înseamnă că cel mic va obține ceea ce-și dorește. Cheia negocierii cu copilul este să formulezi în așa fel cererea ta astfel încât să-i dai copilului controlul asupra situației în loc să-l supui unor ordine și ultimatumuri.

De exemplu, atunci când copilul vrea în parc, iar tu ai altă treabă acasă, îi poți explica ca că ai ceva de lucru, dar că ți-ar face mare plăcere să ieșiți împreună în parc puțin mai târziu. Acest lucru îi oferă copilului controlul asupra situației prin faptul că îi oferi șansa de a lua o decizie. Ar putea să țipe și să se tăvălească pe jos că nu-l interesează ce treabă ai tu și că el vrea ”ACUM” în parc, sau, te-ar putea surprinde cu replica ”Sigur, așteptăm!”. Prin reformularea cererilor tale sau prin adăugarea unor explicații suplimentare, îi oferi copilului oportunitatea de a spune ”da” și îi hrănești nevoia de control și independență.

Pentru a fi niște profesori buni pentru copiii lor, părinții trebuie să negocieze cu cei mici la un nivel potrivit vârstei lor. De exemplu, nu-i poți spune unui copil de 4 ani că jucăriile vor rămâne înșirate prin casă până ce el va binevoi să le strângă. La vârsta aceasta trebuie să-i spui că ar fi grozav să mergeți în parc, dar nu puteți face asta până ce el nu va strânge jucăriile.

Reguli ce nu se negociază

Există câteva lucruri care pur și simplu nu sunt negociabile, în special când vorbim despre copii mici. Trebuie să-ți cunoști limitele înainte de a începe negocierea și trebuie să fii foarte fermă în privința anumitor reguli care vor rămâne așa pentru totdeuna. De exemplu, nu negociezi niciodată dacă copilul stă sau nu în scaunul lui de mașină atunci când plecați la drum  sau ora la care merge seara la culcare. Există reguli solide pe care trebuie să le consolidezi permanent. Însă, lucrurile mici care nu pot afecta siguranța și sănătatea copilului pot fi mereu deschise negocierilor.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()