Vocea ta. De ce toată lumea fuge de ședința cu părinții?

Alexandra Irimiea
sedinta cu parintii

Ședința cu părinții poate părea o corvoadă, dar pentru o începătoare ca mine, e un eveniment pe care abia îl aștept. Mi-am făcut chiar și un carnețel unde scriu conștiincioasă toate ideile și mi-am propus să nu lipsesc deloc. Dar de ce simt că sunt cumva contra curentului?

A doua zi după ce am început școala am avut prima ședință cu părinții, iar până la finalul lunii septembrie am mai avut una. Deci pot spune că am și experiență de-acum 🙂

Chiar dacă mulți părinți se plâng că sunt chemați la școală, la ședințe, să piardă cel puțin două ore din seară și să se mai scuture și de niște bani din portofel, mie una îmi plac. Poate așa sunt eu, mai naivă sau contra curentului, dar dacă-mi plac, îmi plac și nu mi-e jenă să recunosc.

De fapt, așa e firea mea, mai „plăcăcioasă”. Când am fost copil mi-a plăcut la școală, iar acum, în postura de părinte, iau în serios tot acest „proiect” – școala lu’ fii-miu. Și îmi doresc să-i placă și lui școala, să vină de plăcere, să-și păstreze entuziasmul și fără 10 pe linie, nu să îngroașe rândurile copiilor care se vaită: „Iar școală?! Când vine vacanța?”.

Iar ca să-i placă lui Iusti școala, consider că trebuie și eu, ca părinte, să-mi arat interesul față de ea, iar primul lucru pe care pot să-l fac este să fiu prezentă la ședința cu părinții, chiar dacă durează mult, scot bani din portofel și se mai lasă cu contraziceri.

Prima ședință cu părinții în clasa 0

Abia aștepam această primă ședință pentru a vedea mai bine cum e doamna. Felul ei de a fi și personalitatea ei mă interesează foarte mult, întrucât contează foarte mult cui i-l dau pe fii-miu pe mână, cu cine își petrece patru ore pe zi și cum se comportă cu el.

M-am liniștit s-o văd calmă chiar și în situații de stres, de gălăgie – diverși părinți discutau în paralel idei, dar nu i-a pus la punct, cum am auzit că s-a mai întâmplat pe la alte clase. Apoi mi-au plăcut tare mult câteva principii pe care le are: nu pune copiii la colț, nu e de acord cu pedeapsa și nici nu vrea să-i omoare cu temele. Pfiu, am respirat ușurată! După ce am rezolvat-o p-asta, restul subiectelor mi s-au părut floare la ureche.

Așadar, chiar dacă a durat două ore, prima ședință cu părinții a decurs bine. S-a stabilit comitetul de părinți: președinte, casier și membru. Totul s-a făcut pe bază de voluntariat, dar am văzut că părinții nu prea se înghesuiau la funcții. Motivul: lipsa de timp. I-am înțeles și nu i-am judecat, din moment ce nici eu nu m-am grăbit să-mi asum astfel de responsabilități.

Apoi s-a discutat despre ora de religie și faptul că trebuie să ne dăm acordul. Mi-a plăcut că doamna a zis că putem vorbi și în particular, că nu trebuie să ne dăm pe față opțiunea. Printre altele, ne-a zis de niște cursuri opționale de înot și de dans.

Și bineînțeles, problema cea mai apăsătoare: manualele. Doamna ne-a arătat o carte pe care deja o avea, apoi ne-a comunicat cum se numesc și celelalte și cât costă. Mulți părinți au făcut coadă în dreptul casierei ca să plătească atunci, pe loc, și să scape de-o grijă. Discuții mai ample au fost la engleză și religie, unde doamnele profesoare nu făcuseră o alegere și nu știam cât ne costă.

După ce am rezolvat cu manualele, am zăbovit destul de mult asupra a ceea ce facem cu rechizitele copiilor. Fiind în clasa 0, le vor lăsa la școală, dar aveam nevoie de o variantă bună de depozitare. Până la urmă, am stabilit să strângem câte 20 de lei și, după mai multe variante și idei, câțiva părinți au cumpărat pentru fiecare copil câte o cutie transparentă pe care au etichetat-o și au pus-o în spatele clasei.

Într-un final, am venit cu propunerea să facem un grup pe facebook, pentru că tot suntem toată ziua cu degetul în el. Ideea a fost primită bine, deși asta a determinat o mămică să-mi zică: „hai că-mi fac și eu facebook, până la urmă”. Le-am spus că e opțional și nu obligatoriu 🙂 Iar acum mă bucur să văd că sunt destui părinți activi care pun anunțuri, poze cu copiii, etc.

Dacă noi fugim de ședința cu părinții, cum vor vedea copiii școala?

Doamna a zis că vom avea mai multe ședințe cu părinții într-un an școlar, câte una pe lună. Mi s-a părut mult la început, știu că mama se ducea doar o dată pe semestru în cazul meu, dar mă bucur că sunt mai dese. Așa am ocazia să aflu ce se mai întâmplă la școală și cum putem să ne implicăm și noi, ca părinți, în viața lor școlară.

Chiar dacă nu mi-am asumat nicio funcție pe hârtie, am apreciat invitația doamnei de a veni cu propuneri de activități extracuriculare, una pe lună, în afara celor din timpul programului „Școala Altfel”. Iar acum caut entuziasmată tot felul de idei distractive și frumoase pentru copilul meu și proiectul de suflet „școala lui fii-miu”.

Poate că sunt plictisitoare, dar dacă noi, părinții, fugim de ședințe și nu ne implicăm în niciun fel, ce așteptări putem să avem de la copii? Cum să le placă școala când ne văd pe noi că strâmbăm din nas, tot timpul nemulțumiți de ceva, de banii pe care trebuie să-i dăm, de multitudinea de manuale, de ideile „crețe” ale celorlalți părinți… zic și eu așa, ca o naivă și o „plăcăcioasă” ce sunt.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa