O mamă, invitată la ministerul Educației după ce a scris: „Vă interzicem să ne distrugeți copiii! Suntem epuizați și îngrijorați pentru viitorul lor”

Anca Carmen este mama a doi copii, fată și băiat, unul în clasa a IV-a și altul la pregătitoare. Îngrijorată de starea în care se află învățământul românesc, de calitatea slabă a predării și cantitatea mare de teme, ea i-a adresat ministrului Educației un mesaj, rugând-o să nu ia măsuri menită să-i distrugă pe copiii din România. Mesajul a fost postat pe Facebook, iar ministrul Ecaterina Andronescu a invitat-o pe mămică la o discuție, la Ministerul Educației. 

Redăm mai jos, integral, mesajul Ancăi Carmen:

“Doamna ministru sunt mama a doi copii; o fata și un baiat. Unul în clasa a 4-a și una în clasa pregătitoare. Sunt un părinte ce regretă enorm, din păcate, că a avut lașitatea de a crește doi copii în România. Sunt un părinte ce își privește copilul istovit de acest sistem de învățământ ce nu are o continuitate și nici respect față de copii și părinți. Ca mine sunt convinsă că sunt alți zeci de mii de părinți. Declarațiile dumneavoastră din ultimele zile m-au convins că trăiți într-o țară diferită de țara mea.

Îmi iubesc țara și nu pot înțelege de ce dumneavoastră, oamenii ce ați ajuns să ne conduceți, ați uitat că sunteți români. De peste 20 de ani faceți diverse experimente pe cetățenii acestei țări. Pot accepta să faceți experimente pe noi, adulții, merităm pentru că nu știm sau poate nu avem cum să alegem oameni ce iubesc țara asta pentru a ne conduce. Dar stimată doamnă, stimați politicieni, eu și alți zeci de mii de părinți vă interzicem să ne distrugeți copiii.

Ați uitat că acești copii au nevoie de odihnă

Trăim într-o țară în care sistemul medical nu asigură părinților siguranța că după ce aduc pe lume un copil cu mari eforturi financiare nu au siguranța că pleacă din spital cu nou-născutul sănătos, fără stafilococ sau mai știu eu ce bacterii. Și apoi ne luptăm în fiecare zi să asigurăm copiilor noștri o viață decentă într-o țară unde alocația este extrem de mică și totuși avem politicienii printre cei mai înstăriți din Europa. Apoi ajungem în perioada școlara a copiilor noștri, unde sunt preluați în majoritatea cazurilor de învățători ce, din pacate, au uitat cât poate un copil de 6 ani.

Doamna ministru, copiii noștri sunt obligați din clasa întâi să facă portofolii, să învețe peste capacitatea unui copil de 6 ani, din dorința cadrelor didactice să se afirme, să câștige cât mai multe concursuri, examene semestriale… Ați uitat, domnilor profesori, că acești micuți sunt în creștere, că au nevoie de odihnă, de joacă. Da, ca să vedeți, de joacă! Pentru că un copil la vârsta de 6 ani se dezvoltă și prin joacă. Nu e firesc să aibă un copil de 6 ani un ghiozdan de peste 4 kg în spate.

Vin acasă, mănâncă, apoi pleacă la meditații

Și după ce le furăm copilaria, ce să vedeți doamna ministru, vine clasa a V-a și ne lovim de o crudă realitate. La școală nu se face carte, dar în schimb au teme imposibil de terminat ca volum, profesorii uită să predea, să se aplece asupra exersării materiei, dar în schimb cer și cer: materiale suplimentare, teme fără să le fi explicat copiilor și modul de rezolvare. Și ce să vedeți, părinții disperați nu au altă variantă decât să-și ducă copilul la meditație – română, matematică, limbă străină, instrument! Și după ce că programa e foarte încărcată de multe ore, copiii stând la școala și până la 8 ore pe zi, când vin acasă mănâncă, apoi pleacă la meditație 2 ore.

Vin acasă și trebuie să se apuce de șirul interminabil de teme fără noimă. Termină la 12 noaptea. Dimineață își ia în spate ghiozdanul, care la clasa a IV-a cântărește 6 kilograme. Da, doamna ministru, 6 kilograme. Un copil de liceu duce peste 10 kg în spate. Merg copiii aplecați până la școală, urmăriți de scolioză! Știți ce e în sufletul unui părinte când își vede copilul așa?

Copiii nu au copilărie

Din fericire pentru mine e un copil cu rezultate excelente. Dar restul copiilor de la liceu cu rezultate excelente, cum credeți că au ajuns așa? Cu ce preț? Vorbesc aici de sumele enorme cheltuite pe meditații, deoarece la școală nu se predă cu profesionalism. Vorbesc de un preț mult mai mare: sănătatea! Copiii nu au copilărie. Au de cărat ghiozdane pline de cărți suplimentare din clasa întâi. Din clasa a V-a, meditații – se dau meditații ca să intre printre primii la licee. Dar știți al cui e meritul doamna ministru? Al lor și al nostru, al părinților.

Din păcate nici nu mă pot bucura de succesul copilului meu, și nimeni nu se poate bucura de succesul copiilor… plătim un preț mult prea mare… noi părinții suntem epuizati și îngrijorați pentru copii și viitorul lor! Ca și cum nu ar fi fost destul de greu, veniți acum și spuneți să-i lase repetenți de la clasa întâi, că vacanța de iarnă e prea lungă. Doamna ministru, nu ați avut copii elevi? Ați uitat că au nevoie de odihnă pentru a fi sănătoși. Ați uitat că au nevoie de joacă, de socializare. Doamna ministru, pentru copiii ăștia trebuie să existe viață și dincolo de acest sistem de învățământ bolnav și găunos, în care interesele oricui primează, dar mai puțin ale elevilor!

Fac apel la dumneavoastră, nu ne nenorociți copiii! Ei sunt speranța și viitorul acestei țări și mai ales ei sunt copiii noștri!”

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()