Parentingul danez – optimist, dar realist

parentingul danez

În Danemarca, parentingul e la loc de cinste în multe privințe! De data asta, îți arătăm cum reușesc  părinții danezi să găsească întotdeauna calea cea mai bună spre rezolvarea tuturor soluțiilor conflictuale.

Știm deja câte ceva despre teoriile sănătoase de parenting ale danezilor. Știm cât apreciază învățarea și educația copiilor prin joacă, importanța empatiei, eliminarea ultimatumurilor sau a pedepselor ca mijloc de disciplinare, importanța timpului petrecut împreună cu cei mici și multe alte  atitudini care au transformat copiii danezi în cei mai fericiți copii din lume. De data asta, Jessica Alexander și Iben Sandahl, autorii cărții “The Danish Way of Parenting” (n. red.: “Modelul danez de parenting”), plănuiesc lansarea unei noi cărți (care, după toate probabilitățile, va vedea lumina zilei în august 2016). O carte în care explică felul în care părinții din Danemarca se repoziționează de fiecare dată în fața unor evenimente, astfel încât totul să iasă cât mai bine cu putință. Să vedem, pe larg, ce presupune acest tip de parenting.

Ce înseamnă “repoziționare”?

Prin acest concept, părinții danezii aleg să își trăiască viața într-un mod mai relaxat, mai pozitiv și cu cât mai puține restricții față de copiii lor. Este, probabil, unul din principalele motive pentru care copiii din Danemarca ies, de ani de zile, pe primele locuri în topul celor mai fericiți copii din lume. Ca să înțelegeți mai bine, să oferim un exemplu. Dacă afară e frig, zloată și natura nu mai iese din nuanțe de gri, un danez probabil că îți va spune: “Nu există vreme rea, doar haine nepotrivite”. Dacă nu îți va spune asta, probabil va încerca o altă abordare: “E frig afară? Și ce dacă? Un motiv în plus să ajungem mai repede în căsuța noastră caldă și primitoare!”. Te plângi în fața unui danez că e ultima zi de vacanță? Îți va răspunde: “Se prea poate, dar este prima zi din restul vieții noastre!”. Danezii sunt ceea ce psihologii numesc “realiștii optimiști”. Ei nu resping informațiile negative, așa cum fac superoptimiștii care, adesea, nu au o perspectivă realistă asupra vieții. Danezii au o viziune foarte reală asupra vieții, dar au și o abilitate incredibilă de a se poziționa întotdeauna favorbail față de situația în care se află. Cu alte cuvinte, de a vedea jumătatea plină a paharului.

Cum să fii un optimist realist!

Ca să ajungem la performanțele psihologice ale danezilor, e important să începem prin a reformula gândurile care ne trec prin minte. De exemplu, în loc să admiți că nu poți s-o suferi pe soacră-ta, mai bine transmite informația altfel: “Soacra mea e o bunică extraordinară pentru copiii mei!”. În loc să spui: “Urăsc să gătesc!”, spune: “Îmi place să gătesc rețete ușor de preparat!”. Nu te gândi la aceste afirmații ca la niște minciuni, ci pur și simplu încearcă să găsești soluții și puncte forte problemelor care te deranjează. Atunci când reformulezi ceea ce gândești într-un mod mai puțin negativ, cuprinzând un aspect general al situației, poți, până la final, să-ți schimbi cu totul viziunea asupra vieții tale și a celor din jur și să realizezi că nu e totul atât de negru pe cât îl vedeai până acum. Repoziționarea în fața anumitor situații pur și simplu schimbă chimia creierului, o îmbunătățește. Mai mult, poate îmbunătăți felul în care interpretăm frica, durerea, anxietatea etc. Tot atâtea tehnici prin care copilul tău să devină mai bun la școală, dar și în relațiile cu ceilalți.

Învață-l și tu pe copilul tău să fie un optimist realist!

Repoziționarea aplicată copilului se referă la felul prin care un adult îl poate ajuta pe cel mic să se concentreze pe ceea ce poate face, nu pe ceea ce nu îi stă în putință. Adică să își descopere calitățile și să le folosească. De exemplu, în loc să se lase întristați de faptul că nu se pricep la matematică, mai bine s-ar bucura că sunt talentați la baschet sau că fac compuneri pe care toată lumea le apreciază! Atunci când un copil folosește un limbaj reducționist, de tipul “Urăsc să fac asta, nu pot să fac aia, nu sunt bun la așa ceva”, își creează o viziune negativă asupra propriei persoane. Ca părinți, îi putem ajuta nu negând ceea ce spun – până la urmă, s-ar putea chiar să aibă dreptate când afirmă că nu se pricep la mamtematică. Ci, pur și simplu, ajutându-i să-și concentreze atenția pe lucrurile bune care se întâmălă la școală. Dacă nu școala e problema, ci o relație defecuroasă cu un coleg sau un prieten, în loc să le cerem detalii la nesfârșit despre ce nu merge bine în prietenia lor, mai bine îi întrebăm cum evoluează prietenia dintre ei și alți amici, cu care știm că se înțeleg bine.

Nu încurajați etichetele

E foarte ușor să punem etichete. Și, deși pe moment avem impresia că ne eliberează de sentimentele negative, etichetările ne pot face să ne împotmolim într-o situație pe care să nu mai fim capabili s-o depășim. Chiar dacă o persoană ne-a supărat sau ne-a dezamăgit la un moment dat, e important și sănătos să-i acordăm a doua șansă: poate că nu a fost cea mai bună zi a ei, poate că am înțeles noi greșit sau poate că adevărul e undeva la mijloc. “E egoist”, “Are ADHD” sau cine știe ce alte etichetări au capacitatea de a se transforma, până la urmă, în realitate, dacă sunt reiterate iar și iar. Crezi despre tine că ești delăsător, sensibil, nu te pricepi la matematică sau ești timid? O mare parte din imaginea noastră despre sine se formează încă din copilărie, când alții, la rândul lor, ne-au pus etichete. Și tu, și copilul tău, puteți scăpa de ele prin repoziționarea optimist realistă de care se folosesc danezii. Veți fi, cu toții, mai fericiți și mai împăcați cu lumea din jur.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Foto: Guliver

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()