Toamna se numără bobocii, popii din curtea școlii și likeurile

prima zi de școală

Vali, aproape 11 ani. Cătălin, 6 ani și. Azi e zi de frezat insistent de dimineață, de gulere întoarse care ies din veste, de ghiozdane. Plural. E ziua când constat că am mai făcut unul de vârsta școlii. Eu! Și nici n-a ieșit rău!

Ies de dimineață cu lighioana patrupedă afară. Sunt mândră maxim că ieri am reușit să obosesc bestiile c-o ultimă zi de plajă, că s-au culcat regulamentar la ore rupte din cărțile de parenting, că la culcare aveau ghiozdanele făcute și adidașii spălați. Ideal!

La un 7 fără 10 întru-n casă cu gând să beau ce mai rămăsese din cafea până la 7, când aș fi dat trezirea oficială. Greșit! Bestiile se treziseră și se îmbrăcau. Mai precis, V îl îmbracă pe C. C aștepta docil

…să i se bage tricoul în pantaloni:

“De la a III-a încolo, merge să-l porți și mai șui, așa… acum nu e cazul. Uite, că și eu îl bag în pantaloni, dar așaaa… ca să îți dau ție un exemplu bun. Și doar azi!”

… să i se încheie nasturele de la blugi:

“Trebuie să mai porți și blugi… Nu poți să ieși ca țăranu’, așa, toată ziua în pantaloni de sport!”

… să i se dea părul cu spumă și să fie dat cu parfum… înainte de a se fi spălat pe dinți, evident.

Dar Dumnezeu există? Că popi sigur există!

Eu, cu emoțiile între amigdale și omuleț: “Știi că o să fii la școala la care a învățat mami?

“El: “Mi-ai mai zis de o mie de ori.” Și ăsta are 6 ani și merge pe 30.

La școală, care mai de care, ăia cu cravatele strâmbe, ăia mici mici și cu ghiozdane mari mari, cei cu părul țepi de porc spinos… aia care n-au stare, aia care zici că-s bătuți în cuie (de atâta stare dau dovadă)…

C: “De ce sunt atâția popi? Și de ce vorbesc atâta?”

Eu: “Fiecare are ceva de zis… Au mai mulți șefi și trebuie să citească ce a transmis fiecare. Unul din șefi e episcopul, altul e Preafericitul.”

C: “Preafericitul e fericit toată ziua? Dar Dumnezeu există? … că popii sigur există. Sunt și mulți! Mulți tare! Mai e mult? Mi-a zis Vali că o să mă plictisesc, dar a zis că o să se termine. Când se termină? Fac pipi! Și parcă mi-e și foame!”

Ajung la birou cu ceva pipotă demnă de atenție medicală amănunțită și, primul lucru, deschid Feisbucul, ca tot angajatul care se respectă. Plin de copii presupuși cuminți, scrobiti după toate regulile artei și țapeni la poză. Evident, zic nu și nu și, până la urmă, mă duc și eu cu turma. Că, teoretic, zici că nu te aliniezi la trend, după care te uiți ca cioara la pui, scoți un “Cra!” și postezi. Ba mai și compilezi niște poze, ca să fie treaba bună și să fii mai cu moț decât restul.

Hai, să trecem cu bine și de anul ăsta!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()