VIDEO. Protest împotriva învățatului pe de rost. ”Cum naiba vrei să cresc dacă e o rușine să greșesc?”

Trupa ”Vama” a lansat de curând melodia ”Pe de rost”, un protest la adresa sistemului de învățământ românesc, în care se pune accentul pe toceală și se ignoră visele, pasiunile și adevăratele interese ale copiilor. Tudor Chirilă, solistul trupei, este admirator al lui Alfie Kohn și își crește propriii copii în spiritul parentingului necondiționat.  

Piesa lansată de trupa ”Vama” ridică problema adolescenților care, ajunși la liceu, se revoltă împotriva faptului că, în școală, creativitatea și curiozitatea nu au nicio valoare, iar notele mari și învățatul pe de rost sunt singurele care contează. ”Școală, iți amintești, când mici eram/ Cum ne-ai promis c-ai să ne crești/ Școală, cum naiba vrei să cresc/ Dacă e o rușine să greșesc”, cântă trupa Vama.

Solistul trupei Vama, Tudor Chirilă, este cunoscut pentru protestul public, frecvent, împotriva sistemului de guvernare și pentru revolta împotriva modului în care se face educație în România. El este tatăl a doi copii, pe care vrea să îi crească după principii sănătoase, cu blândețe și cu dovezi de iubire necondiționată.

Sistemul este învechit, frustrant

Tudor Chirilă, solistul trupei Vama, adept al parentingului necondiționat

Într-o postare publicată pe blogul lui în data de 1 iunie 2019, Chirilă se revoltă împotriva modului în care sunt tratați copiii în societatea românească: bătuți, umiliți, însămânțați cu frici, cu creativitatea inhibată. El îl citează pe Alfie Kohn, care, în cartea Parenting necondiționat, spune: ”Oamenii tind să reproducă comportamentul și modelul de creștere pe care le-au aplicat părinții lor, tocmai pentru a putea să continue să-i iubească”.

În ceea ce privește sistemul de educație, Chirilă scrie: ”Sistemul este învechit, apăsător, frustrant, copiii îngurgitează informație nefolositoare, învață pe de rost și termină liceul incapabili să-și formeze o viziune proprie asupra lumii și drumului lor în viață. Dar oare sistemul de educație românesc nu este după chipul și asemănarea majorității părinților? Oare profesorii nu împlinesc așteptările părinților? Sau, dacă la rândul lor sunt părinți autoritari, de ce ar adopta o altă strategie de învățare/predare, din moment ce ei sunt mulțumiți cu ideea de subordonare a copilului?
Oare nu este normal ca profesorul și sistemul să compună reflexia comportamentului și așteptărilor părinților? La nivel declarativ părinții sunt nemulțumiți de sistem, dar abia așteaptă să se mândrească cu rezultatele bune ale copilului care se chinuie să performeze într-un sistem pe care tot părinții îl critică”.
Dacă ți-a plăcut acest articol despre învățatul pe de rost, îți recomandăm să le citești și pe următoarele:
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()