Vopselele chimice din textile pot fi vinovate pentru alergii, astm şi alte afecțiuni! Să alegem haine organice pentru copiii noştri!
Se iau o mamă frumos îmbrăcată într-o rochie albă cu fluturi mici, coloraţi, şi un copil bucălat, îmbrăcat într-o rochiţă nou-nouţă, verde crud. Acest tandem, care se drăgăleşte intens de când pleacă de-acasă şi până la destinaţie, se îndreaptă în plină lună caniculară spre o petrecere. Din cauza temperaturii sufocante, copilul transpiră, mama la fel, şi, ca să alunge căldura şi să profite de atmosfera plăcută, mai beau o limonadă, mai mănâncă un aperitiv şi se drăgălesc din nou până când copilul adoarme în braţele mamei. Surpriza vine la trezirea copilaşului: după ce o zbugheşte la joacă, mama observă cu stupoare că verdele crud al rochiţei s-a transferat pe fluturii ei odinioară mici, transformându-i în reprezentanţi de seamă ai familiei Papilionidae (adică ditamai fluturii coadă-de-rândunică). Şi asta nu e singura problemă. Copilaşul e şi el înverzit mai mult decât dacă s-ar fi tăvălit prin curtea gazdelor, dar, din fericire, mama a venit pregătită cu haine de schimb, deja rodate cu alte ocazii.
Prespălatul revine la modă
Această situaţie nu este un amuzant exerciţiu de imaginaţie, ci o păţanie reală, ale cărei protagoniste am fost eu şi fiica mea cea mică. Deşi obişnuiam să spăl hainele copilului înainte de prima purtare, am zis pas de data aceea, pentru că rochiţa cu pricina era confecţionată dintr-un material destul de fin şi m-am temut că îi voi lua ceva din farmec dacă îi voi face cunoştinţă cu apa înainte de a o împrieteni cu purtătoarea ei. Şi, de ce să nu recunosc, am fost un pic îngrijorată de faptul că verdele absolut superb al materialului, unul dintre motivele achiziţiei, de altfel, îşi va estompa nuanţa după prima spălare. Grijile au fost, însă, mai puţin supărătoare ca realitatea şi am reuşit nu numai să-mi pătez serios rochia proprie, dar şi să aştept vreo săptămână şi ceva să dispară complet verdele acela minunat de pe braţele fetiţei. Vestea bună este că mi-am învăţat lecţia şi de-atunci spăl tot ce mi se pare că se află la graniţa fină dintre normal şi suspect.
Vopseaua textilă, de la natural la artificial
Încă din cele mai vechi timpuri, coloranţii naturali, existenţi în plante şi în animale, s-au dovedit a fi primele modalităţi de colorare a ţesăturilor. De la jumătatea secolului al nouăsprezecelea, evoluţia tehnologică i-a dat posibilitatea omului să elaboreze coloranţi artificiali care au permis crearea unei palete cromatice mult mai largi, dar şi obţinerea unei durabilităţi crescute a vopselii pe bucăţile de material. În prezent, aproape toate procedurile de vopsire a ţesăturilor destinate articolelor de îmbrăcăminte implică procese chimice complexe, adaptate fiecărui material în parte, deoarece tipologia materialelor impune tehnici particularizate de colorare a lor. De aceea, coloranţii, care sunt clasaţi după structura lor chimică şi după proprietăţile lor tinctoriale, trebuie aleşi în funcţie de felul fibrei. Fibrele animale (lână şi mătase), fibrele vegetale naturale (bumbac, în, cânepă), dar şi fibrele vegetale artificiale (viscoză, cupra, nitro) şi fibrele sintetice (poliester, nylon), toate trebuie tratate diferenţiat.
Nici brandurile nu mai sunt ce-au fost
Nu cu mulţi ani în urmă, brandul era o garanţie a calităţii. Dacă voiai nişte haine deosebite, din materiale bune, care după destule purtări să fie încă într-o condiţie foarte bună şi să îți permită să le transmiţi şi altor copii, te puteai îndrepta fără griji către anumite magazine, care deţineau soluţia achiziționării unor produse de calitate. De-acolo plecai sigur nu cu unul, ci chiar cu mai multe articole de îmbrăcăminte dorite în pungă. Preţul era, într-adevăr, pe măsură, dar calitatea acestor produse justifică pe deplin valoarea printată pe etichetă. Azi, lucrurile s-au schimbat destul de mult, iar cazurile puternic mediatizate ale unor celebre branduri high street, care au fost prinse cu cioara vopsită sau, mai bine zis, cu toptanul de chimicale nocive pentru sănătatea consumatorilor presărate generos pe hainele atât de râvnite de mulţi dintre noi, sunt notorii.
Vopseaua chimică e unul din duşmanii hainelor
Vopseaua chimică ordinară cu care este colorată o ţesătură este, aidoma coloranţilor alimentari sintetici, nu doar de o calitate inferioară, ci şi mai ieftină decât o vopsea de calitate. Deoarece preţul este atractiv pentru micii producători, această vopsea este adesea aleasă pentru a colora ţesăturile, fără a se ţine cont de durabilitatea sa sau de efectele dăunătoare pe care le are. Pe de altă parte, mai mulţi mari retaileri care şi-au mutat parţial sau total producţia în ţări din Asia, Europa de Est sau în Mexic profită de legislaţia mai permisivă din aceste ţări şi folosesc chimicale care sunt nu doar evitate, dar chiar interzise în alte părţi, precum SUA sau Uniunea Europeană, pentru a obţine un cost mai mic de producţie. Unii dintre aceşti coloranţi toxici sunt în mod intenţionat introduşi în articolele de îmbrăcăminte, alţii provin accidental din resturile procedeelor de fabricaţie. Iar, dacă vă întrebaţi ce mai stă la baza acestor nereguli, în afara eficientizării costurilor, un alt motiv este viteza cu care se schimbă de mult mai multe ori pe an, faţă de acum un deceniu, spre exemplu, colecţiile principale ale marilor case de modă. Acest lucru obligă brandurile high street să facă faţă schimbării trendurilor şi să accelereze finalizarea întregului concept schiţă/alegere materiale/tipar/producţie, ceea ce aduce cu sine şi nerespectarea de reguli, totul în numele comerţului.
Alergii, cancer, astm – „cadourile” chimicalelor din haine
Culoarea care se transferă de pe ţesătură pe piele nu este singura hibă a acestor vopsele. Problema este mai gravă decât credem şi asta din pricină că, o dată cu pigmentul, în piele intră şi anumiţi compuşi care pot provoca o serie de alergii. Totodată, pe lângă vopsea, hainele conţin şi alte chimicale pe care nu le putem evita şi care au efecte la fel de grave asupra sănătăţii ca vopseaua. Cei mai răspândiţi sunt ftalaţii, consideraţi responsabili cu apariţia cancerului, formaldehida, dar şi etoxilaţii de nonilfenol (NPE). Iar problemele nu se opresc aici, deoarece, potrivit unui raport detaliat emis la finele anului trecut de Greenpeace despre chimicalele găsite în hainele mai multor retaileri faimoşi pe piaţa mondială de îmbrăcăminte, compuşii sunt eliminaţi treptat în momentul spălărilor şi ajung în apa din sol, în râuri sau în mări, transformându-se în nonilfenol (NP), o substanţă care afectează sistemul hormonal al oamenilor şi al animalelor.
Alternativa organică este cea mai sigură
În afara verificării temeinice a etichetei de produs şi chiar a producătorului în sine, cea mai sigură variantă în cazul alegerii de haine pentru copiii noştri şi o soluţie pe care am putea să o luăm cât mai des în calcul sunt hainele organice. Pentru fabricarea acestor haine nu se foloseşte absolut niciun ingredient nociv, iar fibrele naturale din care au fost confecţionate, precum bumbacul, inul, lâna, mătasea sau cânepa provin din culturi atent supravegheate şi din agricultura organică. Totodată, nu este permisă utilizarea pesticidelor sau a erbicidelor în cultivarea plantelor pentru fibrele textile din care se vor confecţiona hainele, iar pentru vopsirea acestora se folosesc în exclusivitate coloranţi naturali şi vopsele organice.
Magazinul online Pipioz ne pune la dispoziție haine organice pentru copii şi bebeluşi, integrate perfect în conceptul de eco-friendly, prietenoase cu copiii noştri şi cu sănătatea lor!
