Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
In zilele noastre de soart-ajuţat…
Învăţă la şcoală cartea de citire,
Şi ajunse boul, un bou învăţat.Mare lucru-n lume e şi-nvăţăturai
Ţine loc de multe, chiar şi de talent…
Printr-o bună şcoală, rafinezi natura:
Din viţel poţi scoate un bou eminent.
Nu încape vorbă, între animale,
Un aşa specimen greu să mai găseşti…
Sa citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea ştiri politiceşti.
Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit: ,
— „Unchiule, cum mergem?” —„Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s-a şi rezolvit.”
— „Unchiule, iar glume!” —„Ba deloc, băiete!
Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…
Să m-asculţi pe mine, eu citesc gazete;
Tu nu ştii nimica, eşti un ageamiu.
Mă-ndoiam eu însumi; m-am convins, în fine,
C-am scăpat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotrivă voitori de bine
Şi au multă milă cei mai mari de noi.
N-au pierit zadarnic, astă-primăvară,
Dintre noi atâţia ca la zalhana!
Drepturile noastre sfinte triumfară:
0 s-avem izlazuri, dacă ni le-or da…”
A rămas viţelul ca un gură-cască,
Fericit că-n fine sacra speţ-a lui
O avea de-acuma din belşug sa pască
Ş-o purta mai lesne greul jugului.
Boul și vițelul, de Grigore Alexandrescu
