Au fost odată trei purceluși care și-au părăsit mama și tata și au plecat în lume…
Toată vara ei au hoinărit, au cântat, s-au jucat și s-au distrat. Dar, când a venit toamnă și a început să bată vântul și să plouă purcelușii au început să-și facă griji, dându-și seamă că au mare nevoie de o casă care să-i apere de vremea rea și de lupul cel rău.
Primul purceluș, care era tare leneș, se gândi să-și facă o casă din paie. „Va fi gata într-o zi!”, le spuse el fraților săi. Curând, lupul veni la căsuță și îi strigă purcelușului: ” Ieși imediat afară! Vreau să vorbesc cu tine!” Pentru că purcelușul nu vru să iasă, lupul trase adânc aer în piept, suflă puternic și dărâma casa din paie. Purcelușul, tare speriat, o luă la fugă.
Cel de-al doilea purceluș, leneș și el, își construi o casă din lemn, crezând că va fi mai rezistentă. Își primi frățiorul speriat înăuntru, spunându-i : „Să sperăm că va rezista mai mult decât cealaltă…” Lupul veni și le ceru purcelușilor să iasă afară. Înfricoșați, aceștia refuzară. Atunci lupul trase aer în piept, suflă din nou tare, tare, și dărâma și casă din lemn.
Al treilea purceluș, căruia îi plăcea muncă și era foarte harnic, își construi o casă din cărămizi, ciment și mortar, mai rezistentă și mai sigură. Își chemă cei doi fratiori în casă și le spuse: „Această casă nu se va dărâma!” Lupul apăru iarăși, suflă odată, suflă de două ori, dar…nu se întâmplă nimic! Casă de cărămidă, bine făcută, rezistă și nu se dărâma! Atunci lupul se hotărâ să urce pe acoperiș și să coboare prin horn în casă, pentru a-i surprinde pe cei trei purceluși. Văzând ce face fiara, purcelușii, isteți, aprinseră repede focul în șemineu. Lupul căzu în foc și-și arse coada! Urlând, o luă la fugă și de atunci nu mai fu văzut!
De a două zi, frații purcelușului isteț și harnic începură să muncească și să-și construiască propriile căsuțe din cărămidă. Acum erau toți în siguranță. Atunci purcelușul cel isteț își chemă frățiorii și le spuse: „Gata cu muncă! Haideți să mergem să ne jucăm și să ne distrăm!”
