Povești terapeutice pentru copii. O poveste despre cadouri și bucuria de a dărui

poveti terapeutice pentru copii
O poveste despre generozitate și bucuria de a oferi.

Povești terapeutice pentru copii: Micuțul Paikan și Magia Crăciunului, o poveste despre bucuria de a dărui, scrisă de Georgiana Mihalcea.

Era jumătatea lunii decembrie și locuitorii din Orășelul Curcubeu se pregăteau de zor pentru această mare sărbătoare. În Piața mare, primarul organizase un târg de dulciuri, decorațiuni și jocuri pentru copii, toate străzile erau împodobite cu luminițe colorate, magazinele scoteau la vitrine cele mai atrăgătoare cadouri.

În fiecare familie era o fortotă îngrozitoare. Tata căuta bradul cel mai înalt, obligatoriu în ghiveci; mama verifica dacă are în cămară toate ingredientele pentru cozonaci, friptură și sarmale, bunicii scriau felicitări de Crăciun și făceau cozi lungi la poștă ca să le expedieze, așa cum fac de ani buni.

Copiii? Ei bine, copiii nu înțelegeau nimic din forfota adulților. Se întrebau nedumeriți de ce mama nu cumpără mâncarea gata făcută de la restauranul din colț sau, de ce pur și simplu nu pot comanda o pizza. Nu pricepeau nici de ce tata le caută un brad în ghiveci, când exista atâția brazi din plastic, iar cât îi privește pe bunici, pentru cei mici trimiterea scrisorilor în loc de mesaje era subiect de adevărate glume.

Copiii aveau altă grijă: să-și întocmească lista de Crăciun. Cei mai mărișori, care știau deja să scrie, o făceau singuri, iar cei mai mici primeau negreșit ajutor.

Lista lui Paikan

Paikan era un băiețel de 5 anișori, slăbuț, destul de înalt pentru vârsta lui, cu păr șaten, pe care-l purta lung de puteai zice că e o fată! Avea o strungăreață evidentă și zâmbea mereu cu gura până la urechi pe parcă ar fi vrut să simtă cum îi ies vorbele printre dinți. Primise multe cadouri până atunci și de ziua lui, de ziua de nume, de Paște, de 1 iunie și ori de câte ori părinții plecau, veneau cu ceva pentru sora lui, Teisi. Era lesne de înțeles că sunt doi copiii răsfățați și răsplătiți mereu și mereu cu cadouri.

Era tare îngrijorat când vedea că prietenii de prin vecini au listele gata și el încă nu era capabil să-și dorească ceva: nimic nu-l mai făcea fericit, nimic din ceea ce și-ar fi putut dori nu-i mai lipsea. S-a hotărât să-i întrebe pe toți oamenii pe care-i cunoaște ce au scris pe lista pentru Moșu. Dacă pe ei îi face fericiți, poate că va reuși să înțeleagă și el ce își dorește cu adevărat, și așa va găsi cadoul perfect care îl va face fericit.

„Cum e posibil să fii obosit dacă nu primești multe cadouri scumpe?”

-Mama, spune-mi, te rog, tu ce vrei să îți aducă anul acesta Moș Crăciun? o întrebă pe doamna Fonsi micul Paikan.
-O, Paiky, dragă, eu am pus deja lista mea la poștă! Cred că anul acesta voi fi tare fericită dacă voi găsi sub brad o pereche de papuci pufoși, roșii și moi, atât de moi încât să cred că plutesc pe un norișor de câte ori îi voi purta.

„Cum ar putea mama să fie fericită doar cu o pereche de papuci?” se întreba nedumerit puștiul cu strungăreață. „Credeam că vrea o mașină nouă, poate un inel, nu știu, ceva mare și scump, dar papuci de pluș?” A continuat să întrebe în stânga și-n dreapta și, cu fiecare răspuns primit era din ce în ce mai nedumerit: cei din jur își doreau lucruri prea simple! Teisi visa să primească niște cărți și carioci de colorat, tata aștepta o vestă groasă de iarnă, bunicii- ochelari noi, iar copiii familiei Pinky ceruseră încă o dată dulciurile pe care le adusese Moș Nicolae. „Cum e posibil să fii fericit dacă nu primești multe cadouri scumpe, care nici măcar nu au reclamă la televizor?”

Ideea fantastică a lui Paikan

A încercat și a doua zi la grădiniță, printre colegi, să afle ce daruri speciale așteaptă în seara de Ajun, însă nici aici nu l-a surprins vreun răspuns. A adormit trist, n-a mai vrut nici pupicul de noapte bună de la doamna Fonsi și toată noaptea s-a gândit ce să scrie a doua zi în lista lui. Dimineața a avut o ideea fantastică și trebuia doar să găsească persoana potrivită care să-l înțeleagă și să fie de acord să-i scrie năstrușnica idee. Bineînțeles, bunicul! El nu-l ceartă niciodată și nu i-a refuzat vreun moft!

-Buniiii, vreau să faci ceva pentru mine înainte de a pleca la grădiniță!
-Orice, dragul meu!
-Mă ajuți să-mi scriu Lista? Dar e secret! Trebuie să-mi promiți că nu spui nimănui ceea ce-mi doresc!
-Secretul tău e în siguranță la mine, doar știi că bunicul te iubește, nu?!
-Scrie așa…„îmi doresc ca, anul acesta, Moș Crăciun să îmi aducă toate cadourile pe care le-au cerut prietenii și cei din familia mea. Dacă pe fiecare în parte i-ar fi făcut fericiți, pe mine, dacă le primesc pe toate, mă vor face super-fericit!”
-Ești sigur că asta îți dorești cu adevărat să scrii?
-Da! Normal! Și nu uita! E secreeet!
-Bine, Paikan, dacă asta vrei, acum totul depinde de Moșul!

Întâlnirea cu Moș Crăciun

Bunicul s-a întristat, dar nu l-a lăsat pe băiat să observe asta. A pus la cale un plan prin care Paikan trebuia să învețe care este cu adevărat bucuria Crăciunului. Zile următoare au trecut repede și noaptea de Ajun a sosit. În Orășelul Curcubeu era atâta emoție încât, atunci când au adormit cu toții, li se puteau auzi inimile bătând la unison.

Paikan nu putea închide ochii de nerăbdare: să vină mai repede dimineața și să găsească sub brad toate cadourile care se aflau pe listele cunoscuților lui. Ce fericit va fi! Abia aștepta să trăiescă senzația asta! Deodată ușa de la dormitorul său se deschise și o siluetă trăgea după ea un sac mare și greu:
– Moșule, tu ești? întrebă cu jumătate de glas băiatul.
– Șșșttt! Vorbește în șoaptă cu mine, vrei să trezești întreaga casă?
– Ai dreptate! Nu pot să cred! Tu chiar ești Moș Crăciun?
– Cine ar putea fi la tine în seara de Ajun cu un sac plin de cadouri?
-Toate astea sunt doar pentru mine?
-Exact cum mi-ai cerut! Iată vesta tatălui tău, papucii mamei, cărțile lui Teisi, ochelarii bunicilor, dulciurile puștilor Pinky, chiar și cuburile pe care le aștepta băiatul familiei Blue de la etajul 3! Sunt toate ale tale, exact cum ți-ai dorit! Sper să ai un Crăciun super-fericit, Paikan, ne revedem anul viitor!

În timp ce el încerca să-și dea dea seama dacă e treaz ori visează, Moșul a dispărut. Cadourile erau toate în sacul mare și roșu pe podeaua din camera sa. „Deci chiar e adevărat! Moșul mi-a adus toate cadourile pe care le-au cerut cei din jurul meu. Uf…dar de ce nu sunt fericit așa cum am crezut că voi fi?” suspină Paikan, dezamăgit că planul său nu funcționase. A ascuns sacul în dulap și s-a străduit din răsputeri să adoarmă.

Marea surpriză

Dimineața, în casa familei Fonsi nu era atmosfera de sărbătoare. Teisi nu mai desena la măsuță, bunicii nu citeau ziarul, tata iesise afară cu vesta veche a bunicului, mama își pusese ghetele, deși era în casă. Nu veniseră nici prietenii, nici vecinii de la 3, cum făceau de obicei dimineața de Crăciun să își arate unii altora cadourile. „Ce-am făcut? Am distrus Crăciunul familiei mele! Nimeni nu mai zâmbește, nimeni nu este fericit. Cum am putut să le fac așa ceva?”

-Vrea cineva pizza? întrebă mama.
-Pizza? De Crăciun? sări Paikan. Unde sunt fursecurile? Unde sunt cozonacii și toate chestiile acelea bune care miroseau în bucătărie de obicei? Și de ce nu sunt cadouri sub brad?
-Dragul meu, stai liniștit! Anul acesta se pare n-a venit Moș Crăciun în Orășelul nostru. Nu știu cum s-a întâmplat una ca asta, dar ceva l-a supărat. Știi că Moșul vine doar acolo unde există adevăratul spirit al Crăciunului….
-Dar…
-Gata! Să ne bucurăm că suntem împreună și să încercăm să fim cu toții mai buni anul următor.
-Dar sunteți cei mai buni din lume! Am cea mai frumoasă familie, cei mai drăguți vecini, colegi și Orășelul Curcubeu e cel mai grozav loc de pe pământ! Eu am făcut asta! Eu l-am supărat pe Moș Crăciun!
-Atunci știi ce ai de făcut, spuse bunicul făcând cu ochiul celorlați membrii ai familiei!

Paikan merse în camera sa și se strădui să aducă singur sacul plin de cadouri. Se așeză lângă brad și, cu lacrimi în ochi, mărturisi ce anume și-a dorit anul acesta de Crăciun.
Părinții, Teisi, bunicii, frații Pinky l-au privit cu sufletul la gură:
-Vă rog să mă iertați, am făcut cea mai mare greșeală. Vreau să o îndrept! Am să vă ofer eu cadourile pe care le așteptați fiecare dintre voi! Și a împărțit cadou cu cadou, până la ultimul, cu o fericire fără margini, așa cum nu mai simțise vreodată.
-Până la urmă am primit ceea ce mi-am dorit! Voiam să fiu cel mai fericit! De unde să știu că, dacă dăruiesc, dacă-i fac pe alții fericiți, eu voi fi mai fericit ca niciodată!

L-au îmbrățișat cu toții și s-au așezat la masă! Mirosea în sfârșit a sărmăluțe, cârnați și cozonaci de casă. Și bradul era în ghiveci, plin de globuri și beteală, bunicii deschideau felicitări, iar Teisi făcuse deja un desen. Era despre Paikan, noul spiriduș al Moșului, cel care a învățat anul acesta că adevăratul spirit al Crăciunului stă în bucuria de a dărui!

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()