Proaspătă mamă cu doi copii. De ce e mai ușor cu al doilea? Lecții învățate

mama copii bucatarie

Gândul că voi fi mamă cu doi copii mi-a dat fiori toată sarcina. Am trecut prin multe provocări cu primul și, recunosc, nu ardeam de nerăbdare să o iau de la capăt. Am constatat cu surprindere că lucrurile sunt mai simple decât mintea mea le vizualiza. De ce? Pentru că experiența căpătată cu primul copil vine la pachet cu multe lecții care fac viața în patru ceva mai ușoară.

”Îți admir curajul”, mi s-a spus de multe ori când eram însărcinată cu al doilea copil. Această replică trezea sentimente de frică în mine: ”Oare o să mă descurc în calitate de mamă de doi?”, ”La cât de greu mi-a fost cu primul, să vezi acum”, ”S-o iau de la capăt cu naștere, alăptare, viroze, căutat de grădiniță la care să mai adaug și gestionarea interacțiunii celor doi copii, sună la limita posibilului”…
Apoi a apărut copilul și am descoperit că multe dintre fricile mele nu au fundament. În primul rând, tot greul pe care îl știam din experiența anterioară vine de fapt ”în doze” și nu tot odată. În al doilea, și foarte important, nici nu-mi dădeam seama câte lecții prețioase am învățat în cei cinci ani alături de primul copil. Iată câteva dintre acestea, pe care vi le împărtășesc și vouă:

Alăptarea – ”Corpul are memorie – ai încredere în el!”

Dacă la primul copil mi-a luat patru luni să depășesc toate provocările, de această dată, nu am făcut febra laptelui, nu mi s-au înfundat canalele, nu am făcut ragade decât foarte puțin. Înainte de a naște, îmi făcusem o adevărată provizie de comprese care să aline durerile rănilor la început de alăptare, tuburi cu lanolină și alte remedii inofensive pentru copil, dar utile mamei. Am ajuns să le donez pe toate, pentru că, față de prima dată, am știut bine cum să pun corect copilul la sân, ce mărime trebuie să aibă sutienul de alăptat, cât de importantă este odihna, alimentația și hidratarea. Dar cel mai util mi-a fost să știu că trebuie să am răbdare și că durerile începutului trec. Și au trecut mai repede decât prima dată.

Fac parte din categoria mamelor care nasc copii mari, ambii în pragul a patru kilograme. Și cu primul și cu al doilea medicii puneau sincer la îndoială capacitatea mea de a întreține atâtea kilograme de bebeluș doar din lapte matern. Și, dacă la primul eram și eu măcinată de îndoieli și acceptasem chiar și testul suptului, la al doilea am putut spune relaxată: ”Nu am avut nicio problemă să-l alăptez pe primul, nu văd de ce aș avea acum”. Și am fost lăsată în pace. Lecția învățată: ”Corpul are memorie – ai încredere în el!”

Medicii și medicamentele –

Cel mare a făcut primele viroze la 2 ani, când a început grădinița, iar junioara a prins o răceală la două luni. Dacă pe băiat l-am îmbuibat cu antibiotice, la recomandarea medicilor, în al doilea caz, chiar dacă am primit retete cu antibiotice locale și ”dacă se agravează” un antibiotic sistemic, înainte de a le administra am căutat o a doua opinie. Cum era și de așteptat, viroza a trecut în 10 zile, cu tratament simptomatic. Nu am recurs la lista de pe prima rețetă pentru că acum pot deosebi o viroză de o infecție bacteriană și pentru că știu bine acum că răcelile sunt un test al nervilor pentru părinți, îi face față cel care are un medic de încredere alături, dispus să parcurgă alături de tine acest drum, pentru binele copilului, renunțând la confortul tratamentului prescris ”la sigur”.

Și tot din experiența anterioară am ales să fac un tur al pediatrilor din oraș când copilul e încă sănătos. De ce am făcut asta? Când m-am confruntat cu primele răceli ale celui mare nu stiam încotro s-o apuc și mergeam la orice medic care avea un loc liber în cel mai scurt timp posibil. Nici eu nu cunoșteam medicul, nici el nu-mi știa copilul. Astfel am ajuns să-l tratez greșit multă vreme, cum spuneam mai sus. Apoi am dat de un pediatru bun la București și de trei ani i-am dat antibiotice doar de două ori. Acum nu mai pot să fac drumul către Capitală în tren sau microbuz cu un bebeluș, așa că am început să ”prospectez” piața pediatrilor din oraș. Îi cunosc, îmi vor cunoaște copilul, văd dacă am chimie cu ei, dacă prescriu calciu și fier de rutină, îi întreb ce tip de tratament prescriu la viroze, când recomandă începerea diversificării. Astfel, când voi avea cu adevărat o urgență nu voi mai orbecăi, ci voi merge la sigur. Lecția învățată: ”Găsește un pediatru – prieten al copilului, în care să ai încredere”.

Oboseala

”Mama obosită” este aproape un pleonasm. Nopțile cu multe treziri sunt inevitabile, grijile de asemenea. De aceea, după primul copil am învățat să economisesc energie.
De exemplu, am ales un medic de familie la o distanță de o plimbare cu căruciorul de la mine acasă la cabinet. Astfel nu trebuie să apelez la prieteni care să mă ducă cu mașina, nu am nevoie de transport în comun, sau de taxi cu spațiu în portbagaj pentru cadrul de cărucior. E nevoie să vaccinez copilul sau am o nelămurire privind starea lui de sănătate, am pus copilul în port bebe și în cinci minute am fost la medic.
La primul copil am folosit doar cărucior, ceea ce făcea dificilă deplasarea pe distanțe lungi, cu greu găseam taxi care să vrea să mă ia, dar și mai complicată era urcarea pe scări a landoului cu bebeluș. Din această cauză, la șase luni de sport ”ridicat și coborât bebe” de două ori pe zi, a ieșit la suprafață o artrită la încheieturile mâinilor, care îmi provoca dureri groaznice noaptea, când luam băiatul în brațe pentru alăptat. Acum alternez. Folosesc și căruciorul, dar am la mine și un Mei Tai. Dacă sunt cu landoul, urc doar copilul în casă și recuperez restul cu prima ocazie. Acum, durerile sunt ceva mai suportabile.
Apropo de alăptatul în timpul nopții, la primul, pentru că stătea mult la sân, navigam pe retelele sociale, ca sa treacă mai repede timpul. După ce adormea, somnul meu era deja departe și mai petreceam o oră cu ochii în ecran. Pe termen lung, acest prost obicei a contribuit la acumularea oboselii. Și nu eram singura mamă pe net noaptea, deci e o practică răspândită. Acum mi-am pus un ceas pe noptiera să știu ora când se trezește copilul, iar telefonul stă peste noapte în bucătărie. Orele de somn odihnitor s-au înmulțit sensibil.

Și încă un factor care obosește groaznic un organism și așa secătuit este durerea. Iar mici sau mari disconforturi sunt inevitabile, fie o viroză, mai ales cu un copil de grădiniță în casă, o migrenă, o durere de măsea. La primul copil îmi era frică de orice pastilă și suportam eroic toate durerile. Norocul meu că nu au fost multe, dar totuși. Acum am renuntat la eroism. Consult lista de medicamente acceptate în timpul alăptării și nu mă mai chinui și cu acest aspect. Lecția învățată din aceste experiențe: ”Conservă energie oriunde ai ocazie, pentru că și așa consumul este mare”.

Toate acestea le-am descoperit doar în primele 3 luni, de când sunt mamă de doi copii. Dar, se poate spune că le-am învățat, fără să-mi dau seama, în cei cinci ani și ceva de când a apărut primul bebe. Cine știe ce învățăminte voi mai trage în următoarea perioadă.

Desigur, pe lângă lucrurile care sunt mai simple cu al doilea copil, este o listă lungă și de dificultăți. Dar despre ele altă dată.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație