Încurajându-i să practice aceste tehnici de mindulness, vom avea nişte copii mai empatici și mai relaxaţi
Ştiţi fraza aceea celebră a lui Octavian Cotescu, în rolul lui Costică din şi mai celebrul film „Buletin de Bucureşti”? Dacă nu, aruncaţi o privire aici, la minutul 38:09. În spatele amuzantei şi antologicei expresii se ascunde un adevăr: înainte de orice reacţie – şi mai ales înainte de o reacţie imprevizibilă şi furtunoasă – e necesar un moment de cumpătare pe care îl putem deprinde prin repetiţie.
Copiii sunt sub o presiune mai mare decât oricând și au nevoie de tehnici de mindfulness adaptate lor. Comandă acum ”Copilul constient”, de Susan Kaiser Greenland, o carte revoluționara, ce îi învață pe părinți tehnici prin care vor contribui la relaxarea copiilor lor. Cartea este disponibilă AICI.
Exersând, ajungem să decojim straturi peste straturi din starea de nervozitate şi să fim calmi, împăciuitori, reflexivi şi mult mai conectați la nevoile noastre şi ale celor din jur. Adică putem atinge acea stare mult dorită de mindfulness. Vestea bună este că există şi câteva tehnici similare care se pot aplica la copii, studiile relevând că educaţia de tip mindfulness asupra copiilor are ca beneficii creşterea nivelului de optimism şi de fericire, scăderea nivelului de agresivitate şi a tendinţei de a practica bullyingul, dar şi creşterea compasiunii şi a gradului de empatie, ajutându-i pe copii să-şi rezolve singuri conflictele.
Iată 10 tehnici de mindfulness pentru copii, la care cei mici pot avea acces cu uşurinţă şi care, datorită caracterului lor jucăuș, se vor dovedi foarte uşor de memorat şi de pus în practică!
1. Exerciţii de respiraţie
Rugaţi-l pe copil să îşi aducă animalul preferat de pluş, spuneţi-i să se întindă pe pat şi să-şi pună jucăria pe burtică, după care spuneţi-i să respire absolut normal, dar să observe modul în care jucăria se mişcă datorită ridicării şi coborârii abdomenului. În tot acest timp, îndemnaţi-l să se gândească la ceva plăcut şi liniştitor şi să transforme întregul moment într-unul de meditaţie.
2. Jocul mirosurilor
Alternaţi prin zona nasului copilului (care trebuie să stea cu ochii închişi) mai multe obiecte cu miros diferit, dar plăcut, precum fructele sau florile. Ceea ce trebuie să facă cel mic este să se concentreze asupra fiecărui miros în parte şi să încerce să capteze elementele pozitive pe care aceste senzaţii olfactive le aduc.
3. Observarea mişcărilor corpului
Copilul stă la orizontală cu ochii închişi, iar voi îl rugaţi să-şi contracte şi să-şi destindă cu putere fiecare muşchi din corp (în limita posibilităţilor, bineînţeles!). Ulterior, să-şi contracte degetele de la picioare, după care să urce aceste exerciţii spre muşchii de la picioare, şolduri, să-şi sugă burta, să-şi strângă pumnii şi să-şi împingă umerii cât mai sus spre gât. Aceste contractări vor fi alternate cu relaxări, dar şi cu râsete şi cu mirarea de a-şi simţi perfect toți mușchii, chiar şi pe cei mai rar folosiți.
4. Ascultarea unui sunet
Folosiţi un clopoţel ori un pian de jucărie pe care să-l faceţi să sune (sau un pahar de cristal pe care să-l loviţi cu un obiect metalic) şi rugaţi-l pe copil să asculte cu atenţie maximă vibraţia sunetului în eter. Spuneţi-i să stea nemişcat timp de un minut şi să se concentreze pe restul sunetelor pe care le poate auzi după ce vibraţia s-a oprit. După acest interval de timp, plimbaţi-vă în cerc în jurul lui şi ziceţi-i să vă descrie fiecare sunet perceput. Procedând astfel, copilul va putea să se conecteze la clipa prezentă şi să-şi dea seama mai bine de capacităţile sale senzoriale.
5. Momentul destăinuirii
Luaţi loc lângă cel mic şi încercaţi să aveţi un moment de destăinuire, în care el să vă explice ce anume simte în acea clipă, dar şi ce anume a simţit recent şi în ce mod sentimentul respectiv l-a afectat sau l-a influenţat în acţiunile sale de după.
6. Ascultarea bătăilor inimii
Copilul este rugat să stea nemişcat şi să-şi pună mâna pe inimă, astfel încât să simtă bătăile inimii cu ochii închişi, după care să efectueze câteva exerciţii fizice care să-i facă inima să bată mai tare. După ce se termină acestea, copilul se va opri şi îşi va pune mâna din nou pe inimă, pentru a observă diferenţa de ritm, urmând să vă descrie ce anume observă diferit în legătură cu activitatea corpului său.
7. Exerciţii tactile
Tot cu ochii închişi, copilul este rugat să atingă diferite obiecte cu consistente variate şi să le descrie pe fiecare. Părintele va prezenta la rândul său obiectul, de data asta cu ochii deschişi, şi va compara rezultatul bazat pe văz cu cel al copilului, bazat doar pe tactil.
8. Exerciţiul meteorologic
Un buletin meteo care să descrie cât mai fidel sentimentele pe care le simte cel mic va fi de ajutor în atingerea stării de mindfulness. Întrebaţi-l pe copil cum se simte şi rugaţi-l să descrie sentimentul potrivit stărilor vremii: însorit, înnorat, ploios, secetos etc.
9. Masa, cel mai bun prilej pentru a practica atenția conștientă
Ora mesei este un bun prilej de a-l face pe cel mic să între în starea de mindfulnes. Rugându-l să observe olfactiv mâncarea, după care să o şi guste şi să înfăţişeze ambele senzaţii, îl provocaţi să fie mult mai atent la ce se află în farfuria sa. Exerciţiul poate fi potenţat prin mestecarea foarte înceată a mâncării şi explicarea fiecărei senzaţii pe care o încearcă în acel moment.
10. Plimbările
O plimbare scurtă care să-l ajute pe cel mic să fie mindful şi în mişcare este o idee excelentă pentru demonstrarea utilităţii acestui concept. În timp ce mergeţi, îndemnaţi-l pe copil să observe senzaţia pe care o trăieşte atunci când piciorul atinge şi se desprinde de pământ, cum i se mişcă întreg sau parţial corpul, dar şi cum se comportă hainele de pe el în mişcare. Fiind atent la toate aceste aspecte se va simţi mai concentrat pe el şi pe propriile sale trăiri şi va putea conştientiza mai bine prezentul şi ancorarea sa în momentul actual.
