Accesele de furie ale copiilor. De ce ar trebui să le tolerăm mai mult?

Daniela Ghiorghe
accesele de furie

Accesele de furie ale copiilor ne pot scoate din minți câteodată. Fie că au loc în public sau acasă, de multe ori am vrea să-i lăsăm în pace și să ne întoarcem când au terminat. Însă în acele momente ei au cea mai mare nevoie de noi, scrie huffingtonpost.co.uk.

Pentru a-ți da seama prin ce trec copiii în timpul acceselor de furie, încearcă să-ți imaginezi situațiile de mai jos.

Adu-ți aminte de ultimul acces de furie pe care l-a avut copilul tău. Cum te-ai simțit?

  • Stânjenită
  • Supărată
  • Nervoasă
  • Nerăbdătoare
  • Neajutorată
  • Tristă
  • Stresată
  • Fără control

Copii nu fac crize de furie intenționat

Acum imaginează-ți cum s-a simțit copilul tău. Sunt destul de multe șanse ca acesta să se fi simțit la fel ca tine. Asta pentru că „micuții nu au accese de furie dinadins, ci pur și simplu nu se pot abține. La fel cum și tu vrei să se termine cât mai repede și el vrea să aibă puțin echilibru” crede Sarah Ockwell-Smith, autoarea cărții „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor”, pe care o puteți găsi AICI.

Așadar, de ce au copiii accese de furie atât de dese? „Este simplu: pentru că au creierul imatur. În plus, ei trăiesc într-o lume confuză și, cel mai important, într-o lume în care nu au niciun pic de control” este de părere Sarah. Imaginează-ți cum te-ai simți dacă nu ai ști ce o să faci azi, unde o să mergi, când vei mânca sau când te vei întoarce acasă. Imaginează-ți cum ar fi dacă ai avea 60 de centimetri înălțime iar în raza ta vizuală s-ar afla numai picioarele adulților. Viața copiilor este plină de lucruri interzise și de lipsa acută de autonomie.

Pe lângă toate acestea, adaugă și faptul că, în cazul tău, creierul tău nu este suficient de dezvoltat pentru a-ți controla impulsurile. Părțile creierului responsabile cu controlul impulsurilor, normele sociale și gândirea analitică și ipotetică ( când te gândești „ce s-ar întâmpla dacă…”) nu sunt dezvoltate încă la copiii până la 3 ani. Imaginează-ți cum ar fi să fii copleșită, fără control și înconjurată de lucruri interzise atunci când pur și simplu nu-ți poți controla reacțiile.

Ce ne facem atunci când copilul nostru are o criză de nervi?

Primul pas este să îl lași să-și exprime emoțiile, doar că îi ajuți să facă asta într-un mod mai pozitiv. Apoi, ca să îl calmezi, îl îmbrățișezi sau îi spui că „totul va fi bine” și încerci să rezolvi situația. Această abordare nu înseamnă că îți lași copilul să facă ce vrea, ci că îl susții în timp ce au sentimente puternice pe care nu le pot controla.

Ca adulți, ar trebui să ne așteptăm de la copii să aibă accese de furie. Dacă reacționăm la ele într-un mod respectuos și îi susținem în timpul lor nu înseamnă că nu vor mai avea loc. Iar acest lucru nu depinde de noi, depinde de dezvoltarea creierului lor. Atunci când copilul va fi destul de mare încât să-și controleze pornirile și emoțiile. Unele studii au arătat că cel mai bun mod de a dezvolta părțile care se ocupă de reglarea emoțiilor este iubirea mamei. Adică în aceste momente ar trebui să susținem, nu să-i pedepsim.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa