Alfie Kohn: ”Oamenii nu sunt animale de companie!”

O cercetare cu privire la eficacitatea recompenselor ne arată că nu putem să-i mituim pe ceilalți ca să facă ceea ce vrem noi, spune Alfie Kohn, autorul acestui articol de pe www.nytimes.com și conferențiar specializat în comportamentul uman și educație.

Domeniul psihologiei sociale este acuzat uneori că nu face decât să ratifice bunul simț, așa că merită toată atenție atunci când descoperirile sale sunt cu adevărat surprinzătoare.
Cazul de față: s-a descoperit că, atunci când suntem răsplătiți că să facem ceva, avem tendința de a ne pierde interesul pentru ceea ce trebuie să facem ca să obținem recompensa.

Acest rezultat a fost confirmat de zeci de ori cu tot felul de recompense și sarcini și de la un capăt la altul în ceea ce privește cultura, vârsta și sexul. Cu toate acestea, mulți profesori, părinți și șefi persistă în utilizarea diverselor versiuni a ceea ce a fost numit “controlul acoperit de zahăr”.

Motivația intrinsecă și motivația extrinsecă

Psihologii fac de multe ori o distincție între motivația intrinsecă (când vrei să faci ceva din proprie inițiativă) și motivația extrinsecă (de exemplu, când faci ceva pentru a obține ceva). Primul este cel mai bun predictor al realizărilor de înaltă calitate și poate fi subminat de cel de-al doilea. Mai mult, atunci când promiți oamenilor o recompensă, adesea, ei pot avea un rezultat mai slab.

Am început să urmăresc și să încerc să explic aceste linii de cercetare încă din anii 1980. Anul acesta am revăzut cât de multe studii am putut găsi și care au fost efectuate de atunci încoace. Concluziile că recompensele ucid în mod frecvent atât interesul, cât și excelența, au devenit mai solide în deceniile care au urmat.

De exemplu, o serie de studii au arătat că puștii pot să devină mai puțin preocupați de ajutorarea altora, dacă ar fi recompensați înainte pentru acest lucru. Elevii devin mai puțin entuziasmați să învețe, odată ce au luat o notă. Din cunoștințele mele, nici un studiu controlat nu a demonstrat o îmbunătățire pe termen lung a calității muncii, ca urmare a oricărui stimulent sau recompensă pentru performanță.

De-a lungul anilor, cercetătorii au investigat câteva întrebări interesante care au provenit din aceste constatări de bază. De exemplu: Ce se întâmplă dacă recompensa este foarte mare și atrăgătoare? (Răspunsul: Ea este capabilă să facă chiar mai multe daune motivației intrinseci.)

Sunt recompensele distructive pentru că distrag oamenii de la sarcinile lor?

Aparent nu, pentru că alte distrageri nu au aceleași efecte negative. Ce este mai rău, să le oferi oamenilor o recompensă stabilită pentru a face ceva sau să le stabilești recompensa în funcție de cât de bine își fac treaba? (Cea de-a doua, cu bătaie lungă.)

Roagă niște adulți sau copii să facă un puzzle sau să învețe o poezie. La jumătate dintre ei promite-le o recompensă, dacă reușesc, și apoi urmăreste-i. O să vezi că devin mai puțin creativi și mai puțin interesați de sarcină, decât cei cărora nu le-ai promis nimic. Astfel de studii au determinat unii observatori să concluzioneze că recompensele ar trebui evitate pentru sarcini interesante.

Dar acestea pot fi inofensive sau chiar adecvate atunci când oamenii cu mai multă putere doresc să-i determine pe oamenii cu mai puțină putere să facă lucruri plictisitoare. (Dacă există un lucru pe care acest domeniu m-a învățat, este că recompensele, ca și pedepsele, sunt în cele din urmă legate de putere.)

Cercetări mai recente au relevat faptul că recompensele ar putea avea efect de bumerang, atunci când sunt oferite pentru a face lucruri care nu sunt deosebit de interesante.

Mai ales dacă urmăriți ce se întâmplă după ce recompensele se opresc. De exemplu, un studiu realizat de Thane Pittman de la Colegiul Colby a constatat că, atunci când oamenii se opresc din a face ceva – ceea ce se întâmplă adesea atunci când o sarcină pare neatractivă – o recompensă oferită pentru încheierea mai devreme a activității nu a ajutat cu nimic sau chiar a dus la o amânare și mai mare.

Sau cum ar fi să recompensezi oamenii doar pentru că au venit? În 2015 cercetătorii de la Universitatea din Hong Kong și Universitatea din New York au studiat mai mulți copii în vârstă de 9 ani, dintr-o zonă săracă a Indiei, a căror prezență la școală era sporadică. Acestor copii li s-a promis o recompensă dacă o să vină la școală cel puțin 32 de zile din 38. Deloc surprinzător, în perioada respectivă, numărul copiilor a crescut simțitor. Ulterior, însă, acesta a scăzut imediat – fie înapoi la nivelurile de dinainte, fie, în cazul elevilor pentru care recompensa nu a avut nici măcar un efect temporar, la un nivel mult mai mic decât era la început.

Un alt studiu, realizat de Carly Robinson și colegii săi la Harvard, și publicat ca o lucrare de lucru vara trecută, a urmărit mai mult de 15.000 de studenți din 14 districte din California. Scopul urmărit: să vadă dacă cei care au primit o recompensă pentru participarea exemplară din toamnă, vor veni mai des la școală în februarie, comparativ cu cei care nu au fost răsplătiți. Din nou, recompensele nu au avut efect sau au condus la o participare mai slabă.

Ceea ce este și mai frapant decât studiile care provoacă ipoteze populare despre comportamentul uman, sunt studiile ale căror rezultate îi surprind pe cercetătorii înșiși. Acesta a fost cazul ambelor studii de participare – deși constatările lor erau cu adevărat previzibile în lumina cercetărilor anterioare.

Există însă un aspect al studiului din California, care nu era totuși științific stabilit. Cercetătorii au încercat să ofere studenților o recompensă neașteptată, după ce lucrurile s-au petrecut. Însă această tactică s-a dovedit a fi chiar mai dăunătoare decât a spune elevilor despre recompensă în avans.

Studiile anterioare pe această temă sunt amestecate, unele arătând că recompensele neașteptate, deși sunt nefolositoare, cel puțin nu sunt dăunătoare.

Dar asta a fost doar în studiile de laborator, într-un mediu nenatural. Dacă obții o recompensă neașteptată în lumea reală, este posibil să aștepți o altă recompensă data viitoare. Apoi, te poți simți supărat dacă nu ai obținut una – și manipulat.

Până acum ar trebui să fie clar că problema nu este legată de tipul de recompensă, de calendarul după care a fost acordată sau de orice alt detaliu al modului în care s-a făcut. Problema este teoria depășită a motivației, care stă la baza întregii idei de tratare a oamenilor precum animalele de companie – adică să le spui oamenilor: faceți asta și veți obține asta.

Într-adevăr, diverși cercetători din ultima jumătate de secol au recunoscut că sunt surprinși de ineficiența sau de efectul distructiv al recompenselor, atunci când s-au oferit bani adulților pentru succesul unei sarcini dificile. De exemplu atunci când li s-au oferit unor copii bilete la film sau au fost lăudați pentru degustarea unei băuturi nefamiliare, lor le-a plăcut mai puțin băutură, decât acelora care nu au primit nici o recompensă tangibilă sau verbală.

Alte cercetări: salariul de merit nu a reușit să îmbunătățească performanța cadrelor didactice, iar stimulentele materiale nu au sporit utilizarea centurii de siguranță sau nu au ajutat oamenii să piardă în greutate și apoi să-și mențină greutatea.

Cel mai bun lucru pe care îl pot face morcovii (aluzie la morcovii oferiți iepurilor) – este că pot schimba temporar comportamentul oamenilor. Morcovii (recompensele) nu pot niciodată să creeze un angajament de durată pentru o acțiune sau o valoare, și de multe ori au exact efectul opus… contrar ipotezei.

Să lucrezi cu oamenii pentru a-i ajuta să-și facă treaba mai bine, să învețe mai eficient sau să dobândească valori mai bune necesită timp, gândire, efort și curaj.

Dar să le dai ceva oamenilor, cum ar fi o recompensă, este ceva care nu cere efort din partea recompensatorului. Astfel s-ar putea explica de ce „morcovii” rămân cu îndărătnicie populari, în ciuda deceniilor de cercetare care demonstrează eșecul lor.

În cazul participării la ceva este mult mai ușor – și mult mai puțin amenințător pentru cei care se află în poziții de autoritate – să recompenseze elevii și angajații ca să se prezinte, decât reconfigurarea școlilor și a locurilor de muncă, astfel încât oamenii să fie mai predispuși să vină.

Alfie Kohn se va afla pe 16 și 17 martie 2019 pentru a patra oară în România pentru a susține o nouă serie de conferințe, în București și Cluj. Conferința ”De la pedepse si recompense la cooperare și colaborare” este organizată de TOTUL DESPRE MAME cu sprijinul Transylvania College și Asociația pentru Comunicare Nonviolentă. Detalii AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație