Antonia Noël: “Apariţia copilului este una dintre forţele care poate distruge un cuplu.”

Pentru pputea funcţiona sănătos în cuplu, trebuie să funcţionăm în primul rând în relaţia cu noi. Cum ajungem să ne ascultăm pe noi înşine şi să comunicăm cu sinele?

Ascultarea de sine este de la minte la suflet. Eu le propun oamenilor să nu se grăbească. E un exerciţiu foarte simplu: să îşi dea un “telefon” şi să se întrebe “Cum mă simt în situaţia asta?” Cine te grăbeşte? Cine îţi impune? Nimeni, noi suntem autorii propriei noastre vieţi. Sunt o grămadă de stimuli în jurul nostru şi, dacă învăţăm să-i ignorăm, putem să ne dăm telefonul simbolic şi să învăţăm să ne ascultăm. Să fii în contact cu tine şi în funcţie de ceea ce simţi, să te poziţionezi şi abia apoi să răspunzi la stimulii din jur.

Cât timp nu te-ai ascultat şi nu ştii ce vrei, ce-ţi place şi ce nu-ţi place, nu o să ştii ce să-i spui celuilalt. O să faci ceva ce nu-ţi doreai să faci şi apoi probabil o să-i şi reproşezi celuilalt că nu ţi-a convenit. E important să-ţi pui întrebarea “ce am făcut eu şi ce puteam să fac diferit”. Dacă nu eşti clar cu tine, nu poţi fi clar într-o relaţie.

Cum putem să gestionăm reproşurile – această sursă permanentă de tensiune într-un cuplu?

Când partenerul spune: “Iar ai întârziat!”, cheia este să spui: “Te invit să vorbeşti despre tine”, adică să îl trimiţi la capătul lui de relaţie. “Dacă vrei să vorbeşti despre tine, sunt gata să te ascult”. Dacă celălalt conştientizează, poate să spună: “Mi-ar fi plăcut să vii la timp”, ceea ce schimbă total perspectiva.

Reproşurile sunt la adresa mea deci cineva vorbeşte despre mine. Încep prin a nu permite celorlalţi să vorbească despre mine, ci cu mine. Primul pas este să conştientizez mesajele negative şi să nu accept să fiu etichetat(ă). Dacă mesajul este foarte toxic, îl simbolizez şi îl restitui emiţătorului. Iau “iar ai întârziat”, îl scriu cu ghilimele pe o hârtiuţă, îl împăturesc şi spun: “Îţi restitui acest mesaj. Nu e al meu, îţi aparţine. Nu e bun pentru mine şi nu vreau să-l păstrez. Fac asta pentru mine şi nu împotriva ta”.

E important să nu păstrăm mesajele toxice pentru că ele se pot transforma în violenţă, fie faţă de o terţă persoană care nu are nicio vină, fie într-o formă de autoviolenţă: învinovăţire, culpabilizare, regrete.

Problema mea nu este să-mi trag partenerul de ureche şi să spun “Uite, vezi? Mi-ai trimis un mesaj negativ”. Important e ce faci ulterior, ce pui tu în relaţia respectivă. Curăţ “tinichelele” pe care le-am primit pentru că nu sunt bune pentru mine, dar nu e suficient. Dacă eu înjur şi în acelaşi timp îi restitui partenerului înjurăturile, nu voi schimba nimic. Dacă eu pun în relaţie lucruri frumoase, am mult mai multe şanse ca reciproca să fie valabilă.

Dar dacă mesajul este pozitiv şi trece neobservat?

Eu am în poşetă un carneţel în care îmi notez din când în când mesajele pozitive pe care le primesc. Această metodă m-a ajutat să conştientizez de câte ori treceam pe lângă mesaje care erau bune pentru mine şi nici nu le băgam de seamă. E un exerciţiu extraordinar de bun pentru că îţi permite să vezi cât de mult primeşti şi nu ai învăţat, nu ştii ce să faci cu asta. Mesajele pozitive trebuie păstrate, amplificate. Ele sunt o sursă de energie incredibilă pentru fiecare dintre noi.

1
2
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()