Când să mergi cu copilul la psiholog?

copil psiholog

Când mergi cu copilul la psiholog? Teoretic, când nu poți gestiona comportamentul lui și relația cu el. Dar oare părintele sau copilul au nevoie de psiholog?

Sunt copii între copii și părinți între părinți. Și mai sunt o mulțime de probleme pe lumea asta care pot afecta psihicul unui copil. Iar de aici lucrurile pot degenera. Atunci când copilul are o probleme de ordin psihologic, comportamentul lui este unul puțin ieșit din comun, lucru care îi îndeamnă pe părinți să caute ajutorul unui specialist. Dar sunt și părinți care spun „o să-i treacă cu vârsta, e doar o etapă”. Când trebuie să mergi cu copilul la psiholog, când trebuie să meargă părintele la psiholog și cum se tratează anumite traume? La toate aceste întrebări ne-a răspuns Romelia Dragnea – psihoterapeut pentru copii, părinți, adulți, cuplu.

Totul despre mame: La ce vârstă pot apărea primele semne la copil care ar trebui să ne îndrume către un psiholog?

Romelia Dragnea: De cele mai multe ori, părinții sunt cei care solicită ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut. Din ce am observat, acest lucru se întâmplă atunci când lor le este dificil sau nu știu cum să gestioneze un anumit comportament sau situație cu al lor copil.

Problemele copiilor care îndeamnă părinții să caute ajutor de specialitate sunt aproape în întregime cauzate fie de mediul familial (un rol foarte important îl joacă psihicul și problemele neconștientizate ale părinților), fie de o necunoaștere a modurilor de gestionare a diverselor situații.

De aceea eu în primul rând invit părinții să ia parte la procesul terapeutic deoarece ei sunt principalul factor de schimbare și de vindecare a problemelor copiilor. În plus, de cele mai multe ori copilul este simptomul familiei, adică el ajunge să exprime ceea ce părinții ori nu conștientizează ori nu pot sau nu vor să rezolve.

Totul despre mame: Care sunt aceste semne? (Ce comportamente ale copilului trebuie să ne dea de gândit?)

Romelia Dragnea: De multe ori sunt aduși în cabinet copii care manifestă un comportament agresiv cu sine sau cu ceilalți, agitați, care sunt foarte timizi, retrași sau necomunicativi, care au dificultăți de integrare în grup sau care nu fac față cerințelor școlare. De asemenea, părinții apelează la psiholog pentru ai lor copii dacă aceștia din urmă au suferit traume evidente (decesul cuiva drag, divorțul părinților, spitalizări, boli sau simptome fizice pentru care investigațiile medicale nu au găsit răspuns).

Totul despre mame: Cât de repede trebuie să apelăm la un psiholog?

Romelia Dragnea: La psiholog se poate apela oricând părintele sesizează că este o problemă sau când simte că el însuși nu mai are resurse pentru a gestiona o anumită situație, indiferent de vârsta copilului.

Dacă este vorba de o problemă a unui copil sub 4 ani, atunci părintele (de cele mai multe ori mama) va participa la ședințele de psihoterapie. După 4 ani, copilul poate beneficia chiar el de ședințe individuale.

Totul despre mame: Putem merge pe teoria: „Cu timpul o să-i treacă”?

Romelia Dragnea: Sunt anumite comportamente care, în condiții normale, pot trece cu timpul precum tantrumurile, posesivitatea (“totul e al meu”), anumite atașamente față de obiecte sau jucării, timiditatea etc. Dar contează mult cum sunt gestionate de părinți atunci când se manifestă aceste comportamente. Modul cum sunt adresate poate influența prelungirea și chiar stabilizarea lor sau transformarea și depășirea lor.

Totul despre mame: Ce se poate întâmpla cu anumite comportamente ale copilului lăsate netratate? În ce pot degenera?

20 Comportamentele așa zis “problematice” au în spate niște emoții neconștientizate sau neînțelese și niște nevoi neîmplinite. Neadresate, aceste emoții și nevoi neîmplinite pot duce la exacerbarea problemelor de comportament precum: probleme de gestionare a furiei, stima și încredere în sine scăzute, pierderea abilității de a se bucura de viață, scăderea creativității și blocarea în acel stadiu de viață în care nu s-a găsit o împlinire suficientă.

Totul despre mame: Putem face o listă a afecțiunilor/traumelor psihologice din copilărie (aparent banale) care se văd în viața noastră de adult de azi?

Romelia Dragnea: Unele dintre cele mai importante traume care rămân până la maturitate sunt: abuzul fizic și  emoțional, abandonul, critica excesivă, umilirea, fricile sau anxietățile părinților “puse” în cârca sau reponsabilitatea copiilor, respingerea, neglijarea, lipsa afecțiunii și a atingerii drăgăstoase etc.

Totul despre mame: Cum alegem cel mai bun psiholog pentru copil? Există anumite criterii după care să ne ghidăm?

Romelia Dragnea: Pe lângă considerentele de natură profesională precum experiența în lucrul cu cei mici, o formare compatibilă cu psihoterapia pentru copii, este important ca între copil și psiholog să existe o chimie, copilul să meargă cu drag la terapie deoarece acolo este acceptat așa cum este și înțeles. De asemenea, este foarte importantă și relația psihologului cu părinții. Este de dorit ca cei din urmă să aibă încredere în psiholog și în procesul terapeutic, să rezoneze cu acesta, să comunice liber și să fie deschiși la schimbare.

Totul despre mame: Cât timp ar trebui să meargă copilul la psiholog? (nu vorbim de afecțiuni grave, ci de comportamente relativ „fără importanță” precum ticurile).

Romelia Dragnea: O psihoterapie nu are un termen limită. De obicei, aceasta se încheie atunci când simptomele copilului au dispărut și acesta împreună cu familia a dezvoltat suficiente resurse pentru a gestiona situațiile cu care se confruntă. Se poate întinde de la câteva luni la câțiva ani, depinzând de evoluția copilului dar mai ales de capacitatea familiei de a se flexibiliza și de a face schimbările necesare.

Totul despre mame: Am citit că problemele din copilărie tratate la psiholog până la vârsta de 21 de ani, se pot vindeca aproape în totalitate și nu lasă traume în viața adultului. Cât este de adevărat?

Romelia Dragnea: Este greu de răspuns la această întrebare deoarece depinde de foarte mulți factori – de la ce vârstă se începe terapia? Cât durează? Care este frecvența ședințelor (de mai multe ori pe săptămână, o dată pe săptămână sau ocazional)? Se lucrează doar cu cel mic sau cu toată familia? În terapie, pe măsură ce mergi din ce în ce mai profund se accesează noi și noi părți din suflet și acest lucru nu poate fi limitat în timp. Unele probleme este posibil să nu fie adresate niciodată dar într-un fel e și firesc acest lucru deoarece așa avem posibilitatea să creștem și să evoluăm.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație