Cât de importantă este empatia

Andrei a fost implicat într-un accident rutier. A scăpat cu viaţă, dar maşina lui, recent cumpărată, este distrusă aproape complet. Soţia lui, Mara, e tentată să îl certe pentru că a condus cu neatenţie.

Se gândeşte însă mai bine şi îşi dă seama că Andrei se învinovăţeşte el singur pentru tot ce s-a întâmplat, aşa că preferă să îl asculte în tăcere. “Cred că te simţi groaznic”, îi spune la un  moment dat soţului, după ce acesta îi povesteşte cum a făcut accidentul. În ciuda cuvintelor puţine spuse de Mara, Andrei se simte înţeles. Iar la acest lucru a contribuit empatia aratată de soţie.

Vrei să crești un copil empatic? Participă la masterclass-ul live GRATUIT ”Educație empatică” susținut de Monica Reu, pe 6 aprilie, de la ora 19! Înscrierile se fac AICI.

Ce este şi ce nu este empatia

Empatia este cel mai adesea definită ca fiind abilitatea de a privi o situaţie din punctul de vedere al unei alte persoane. De fapt, această abilitate presupune trei comportamente care se manifestă în acelaşi timp: o persoană empatică poate vedea lucrurile din perspectiva celuilalt, poate să numească emoţiile pe care le trăeşte celălalt şi se poate conecta emoţional cu el.

A fi empatic presupune să te centrezi pe sentimentele şi emoţiile celuilalt şi nu pe obiectele, evenimentele sau acţiunile care le-au produs.

Empatia nu este nici permisivitate (“Îţi dau voie să îmi spargi telefonul pentru că te înţeleg că eşti nervos”), nu este nici încercarea de a rezolva problema celuilalt, nu înseamnă nici aprobarea sentimentelor pe care trăieşte, dar nici analiza emoţiilor, eventual însoţită de un tir de întrebări (“Spune-mi ce simţi!”).

De asemenea, empatia nu constă în a judeca aceste emoţii, pornind de la felul în care tu ai reacţionat la o situaţia asemănătoare (“Şi mie mi-a murit pisica şi eu nu am plâns atâta după ea!”)

Ce rol are empatia în relaţia cu ceilalţi?

Empatia este cel mai important instrument în construirea unei relaţii bazate pe încredere. În momentul în care îţi manifeşti empatia faţă de celălalt, primul lucru pe care i-l arăţi este atenţia ta. “Eşti important pentru mine şi văd ce se întâmplă cu tine”, îi spui prin atitudinea pe care o adopţi.

Empatia cumva uneşte punctele de vedere diferite adoptate de două persoane. Prin faptul că reuşesc să mă pun în locul tău, înţeleg mai bine de ce te irită  vizita părinţilor mei, de exemplu, în timp ce pe mine mă bucură foarte tare. Mai mult, empatia contribuie şi la creşterea răbdării: în loc să îţi pierzi cumpătul şi să iei lucrurile personal, încerci să vezi lucrurile şi dintr-un alt punct de vedere.

O persoană empatică înţelege mai bine limbajul non-verbal al celor din jur şi poate să prevadă reacţiile acestora. Prin empatie ai acces la lumea interioară a celuilalt, iar înţelegerea pe care o arăţi are efecte pozitive asupra relaţiei voastre.

Cu cât eşti mai empatică, cu atât eşti mai capabilă să înţelegi nevoile celor din jurul tău şi să îi tratezi pe ceilalţi aşa cum şi-ar dori să fie trataţi. Poţi să gestionezi mai bine conflictele şi reacţiile negative ale celorlalţi, înţelegându-le temerile şi motivele. Iar acest lucru îţi este de folos atât în viaţa de cuplu, cât şi la serviciu. De asemenea, capacitatea de a vedea lucrurile din perspectiva altora, pe termen lung, te ajută să devii mult mai plină de compasiune în privinţa celorlalţi.

Cum să devii mai empatică

Dacă vrei să îţi dezvolţi mai mult empatia, fii mult mai atentă în jurul tău, la feţele oamenilor de lângă tine. Încearcă să îţi imaginezi cine ar putea fi, ce gândesc, ce simt, cum a fost ziua lor.  

Totodată, unul dintre lucrurile cu cel mai mare impact pe care îl poţi face atunci când îţi doreşti să îţi creşte empatia este să nu faci nimic. Când cineva îţi vorbeşte, pur şi simplu ascultă-l, nu-l întrerupe şi nu îi da sfaturi. Nu te gândi la ce să spui, ce replică să dai sau ce să faci. Nu te grăbi să vorbeşti imediat ce partenerul de discuţie a tăcut. Încetineşte ritmul şi concentrează-te asupra cuvintelor pe care le auzi.

Ia-ţi timp de gândire pentru a înţelege situaţia şi încearcă să redai în cuvintele tale ceea ce ai înţeles. Apoi conectează-te cu celălalt. Poţi face o paralelă între situaţia acelei persoane şi o  situaţie asemănătoare în care te-ai aflat tu. În felul acesta îi transmiţi că înţelegi cum se simte.

Cum le cultivăm copiilor această abilitate?

Copiii îşi dezvoltă empatia natural, ca parte a dezvoltării lor emoţionale, este de părere Laura Markham (în “Părinţi liniştiţi, copii fericiţi. Cum să înlocuim ţipetele cu conectarea”). Cu o singură condiţie: cei mici să fie crescuţi cu empatie de către părinţi. Dacă mama manifestă empatie în relaţia cu micuţul, acesta din urmă învaţă pe de o parte cum să îşi gestioneze emoţiile, iar pe de altă parte îşi dezvoltă la rândul său empatia pentru alte persoane.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()