Ce facem când cel mic are un coşmar?

Se ştiu destul de puţine lucruri despre ce visează copiii, dar orice părinte ştie că, din când în când, cei mici au coşmaruri. Din nefericire, oricât de mult ne-am dori să îi protejăm pe cei mici de lucrurile neplăcute din viaţă, nu le putem controla visele. Tot ce putem face este să îi consolăm atunci când se trezesc înspăimântaţi şi, pe cât posibil, să îi pregătim pentru o noapte de odihnă şi de vise plăcute. Este important să îi ajutăm pe cei mici să îşi înfrângă tema de coşmaruri, deoarece în felul acesta îi echipăm cu încrederea necesară pentru a înfrunta şi alte lucruri înspăimântătoare care pot apărea de-a lungul vieţii.

 

Când apar coşmarurile? 

Coşmarurile, ca majoritatea viselor, de altfel, apar în timpul acelei etape de somn când creierul este foarte activ (faza REM) şi procesează experienţele şi informaţiile noi. Coşmarurile tind să apară în a doua jumătate a intervalului de somn, atunci când intervalurile de REM sunt mai lungi.

Atunci când copiii se trezesc dintr-un coşmar, imaginile sunt încă proaspete şi pot părea reale. Aşadar, este natural pentru ei să simtă frică şi supărare, să strige sau să plângă după un părinte care să îi protejeze şi să îi liniştească.

În jurul vârstei de trei-patru ani copiii încep să înţeleagă că un coşmar este doar un vis şi că ceea ce se întâmplă atunci când visează nu este real şi nu îi poate răni. Dar, chiar şi ştiind toate acestea, nu înseamnă că cei mici nu se pot speria. Inclusiv copiii mai mari se simt speriaţi când se trezesc dintr-un coşmar şi au nevoie de reasigurare şi comfort. Şi, după cum bine ştim, inclusiv noi, adulţii, ne putem trezi speriaţi după un coşmar.

 

Care sunt cauzele coşmarurilor?

Nimeni nu ştie exact care este cauza viselor urâte. Visele – deopotrivă cele plăcute şi mai puţin plăcute – par a fi unul din modurile prin care copiii procesează gândurile şi sentimentele vizavi de situaţiile cu care se confruntă. Cele mai multe coşmaruri apar fără niciun motiv aparent. Alteori, apar atunci când un copil se confruntă cu stres sau cu diverse schimbări.

Evenimente sau situaţii care ar putea fi tulburătoare pentru ei, cum ar fi mutarea într-o altă casă, înscrierea la o şcoală nouă, naşterea unui frate sau tensiunile în familie, s-ar putea, de asemenea, reflecta în vise neliniştitoare.

Uneori, coşmarurile apar ca reacţie a unui copil la o traumă: un dezastru natural, un accident sau o lovitură. Pentru unii copii, în special cei cu o imaginaţie bogată, lectura unor cărţi şi vizionarea de filme de groază sau emisiuni TV, chiar înainte de culcare, pot declanşa coşmaruri.

Tematica viselor neplăcute tinde să reflecte situaţiile prin care un copil trece, în funcţie de vârsta pe care o are: sentimente negative, anxietate, independență, teamă de separare. În coşmaruri pot apărea personaje fantastice precum monştri, zmei, animale, creaturi imaginare, dar şi persoane familiare, locuri, evenimente sau combinaţii neobişnuite din toate acestea.

Copiii mici ar putea avea coşmaruri despre cum sunt răpiţi, pierduţi, urmăriţi sau pedepsiţi. Uneori, coşmarurile conţin mici părţi din experienţele cotidiene, însă întortocheate în aşa fel încât să-i înfricoşeze pe cei mici. Un copil ar putea să nu reţină fiecare detaliu al visului, dar îşi poate aminti unele imagini, personaje sau situaţii, precum şi părţile care l-au speriat.

 

Să chemăm visele plăcute

Părinţii nu pot preveni coşmarurile, dar îi pot ajuta pe copii să aibă un somn uşor, care încurajează visele plăcute.  Pentru a-i ajuta pe copii să se relaxeze atunci când este timpul de culcare şi să asocieze acel moment al zilei cu siguranţă şi comfort, asigură-te că cei mici:

  • au o oră de culcare şi o oră de trezire regulate;
  • au o rutină de somn, care îi ajută să se liniştească şi să se simtă în siguranţă pe măsură ce adorm; acest lucru ar putea include o baie, câteva minute cu un părinte înainte de somn, o poveste, o discuţie scurtă şi liniştită despre evenimentele plăcute ale zilei;
  • au un pat comfortabil, iar camera lor este ferită de zgomotele de afară; o jucărie preferată, un animăluţ de pluș sau o veioză aprinsă ar putea avea un rol important;
  • evită filmele de groază, emisiunile TV înspăimântătoare şi poveştile cu zmei înainte de culcare, mai ales dacă le-au mai provocat coşmaruri în trecut;
  • ştiu că visele neplăcute nu sunt reale şi că nu îi pot răni.

 

După un coşmar

Iată cum poţi ajuta copilul să îşi gestioneze coşmarurile şi să treacă peste ele:

Reasigură-l că eşti acolo. Prezenţa ta îl ajută pe cel mic să se simtă în siguranţă şi protejat după ce se trezeşte cu o senzaţie de teamă. A te şti acolo, indiferent ce se întâmplă, contribuie la consolidarea sentimentului de siguranţă al copilului tău.

 

Etichetează ceea ce s-a întâmplat. Fă-l pe cel mic să înţeleagă că ceea ce a visat a fost doar un coşmar care, atunci când s-a trezit, s-a şi încheiat. Ai putea spune ceva de genul “ai avut un vis urât, dar acum eşti treaz şi totul este în regulă”. Reasigură-ţi copilul că lucrurile înfricoşătoare care se petrec în coşmar nu au loc şi în lumea reală.

 

Oferă-i înţelegere. Arată-i copilului că ai înţeles că îi este frică, dar că totul este OK şi că nimic rău nu i se poate întâmpla. Fă-l să înţeleagă că nu este nimic în neregulă cu el; aminteşte-i că toată lumea visează, iar coşmarurile uneori îi pot afecta şi pe adulţi întrucât ce este înfricoşător şi supărător poate părea adesea foarte real în vis pentru oricine, chiar şi pentru părinţi.

 

Nu te folosi niciodată de bau-bau. Nu îl amenința niciodată pe cel mic că dacă nu e cuminte iese bau-bau din dulap sau un monstru de sub pat. Dacă totuşi aude la alţi copii despre existenţa monştrilor domestici şi începe să se teamă, nu îl ridiculiza. Intră în jocul lui şi verifică dulapul, uită-te sub pat şi spune-i că nu e nici picior de monstru.

 

Iluminează camera copilului pentru o atmosferă detensionată. O cameră luminată e timp de noapte, chiar şi cu o veioză slabă sau cu un acvariu, îi ajută foarte mult pe copii să se simtă în siguranţă pe timp de noapte. Ar putea fi chiar mai liniştiţi şi mai pregătiţi să meargă la culcare dacă ştiu că îi aşteaptă o veioză care le cântă un cântec de leagăn sau că îşi văd peştişorii înotând în acvariu. Îi poţi lăsa micuţului şi o lanternă la îndemână, în cazul în care îl face să se simtă în siguranță.

 

Ajută-ţi copilul să se culce la loc. După un coşmar, îi poţi oferi ceva pentru a-l ajuta să-şi regăsească starea de bine. Poate fi un ursuleţ de pluş, o păturică, un pui de pernă, o veioză sau un casetofon cu muzică liniştitoare în surdină. Poţi discuta cu el ce vise şi-ar dori să aibă pe timp de noapte. Ai putea pecetlui această discuţie cu un pupic, înainte de a-i stinge lumina şi a părăsi camera în vârful picioarelor.

 

Fii un bun ascultător. Nu este nevoie să vorbeşti prea mult despre coşmaruri. E suficient să îl ajuţi pe copil să se simtă calm şi protejat şi gata să se culce la loc. Dimineaţa, însă, puteţi discuta în detaliu despre coşmarul din noaptea trecută. Ascultă-i fiecare vorbă şi pune-i întrebări pentru a-l asigura că eşti cu mintea prezentă la ce are el de spus. Vorbind despre coşmaruri – poate chiar desenându-le sau scriind despre ele – multe din ele îşi pierd puterea negativă asupra copilului. Dacă are o imaginaţie bogată, l-ai putea sfătui pe micuţul tău să inventeze un alt sfârşit (unul fericit, dacă se poate) pentru coşmarul său.

 

Pentru majoritatea copiilor, coşmarurile apar doar ocazional, aşadar nu ar trebui să reprezinte motive de îngrijorare. Pur şi simplu asigură-te că îi oferi încurajare atunci când are nevoie de ea.

Discută cu medicul tău dacă coşmarurile devin recurente şi îl împiedică pe cel mic să se odihnească noaptea. Dacă îţi suspectezi copilul o serie de probleme psihice sau emoţionale, poate ar fi bine să te consulţi şi cu un psihoterapeut.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație