Copii agresați în școală? Se întâmplă chiar sub ochii noștri!

Alina Porumboiu

Despre bullying nu va fi niciodată prea puțin de spus. E un fenomen cât se poate de real, foarte aproape de noi și de copiii noștri. Nu toți reușim să-l recunoaștem, și cu atât mai mult, să-l prevenim.

Ce facem ca să ne protejăm copiii de fenomenul bullying?

Pentru a putea interveni ca părinte, în primul rând, ai nevoie să afli despre această situație. Să poți recunoaște fenomenul, dar și să știi că se întâmplă. Ar trebui să poți afla chiar de la copilul tău, dar în realitate sunt puține șanse să se întâmple asta. Iată cum îl poți ajuta!

Fenomenul de bullying este încurajat și de rușinea și frica resimțite de copilul victimă.

Înainte de a putea identifica agresivitatea, copilul are nevoie de repere sănătoase cu privire la ceea ce este acceptabil sau nu în mediul social/școlar. Încurajează-l încă de mic să discute cu tine despre orice comportament ce i se pare nepotrivit. Are nevoie să poată identifica agresivitatea și să discearnă între simpla joacă și comportament abuziv.

Copilul are nevoie de un limbaj al emoțiilor bine conturat

Este nevoie de un limbaj al emoțiilor deoarece foarte mult contează cum percepe el realitatea, nu doar ce se întâmplă la modul concret. Poți porni de la situațiile create în casă prin a-l întreba cum s-a simțit atunci când „tati/mami s-au înfuriat pe el”, sau atunci când fratele mai mare l-a lovit intenționat. Oferă-i copilului un vocabular cât mai bogat cu privire la stările lui emoționale pe care să îl folosească atunci când are cu adevărat nevoie.

De multe ori copiii abuzați pot manifesta agresivitate acasă față de un frate mai mic sau față de alți membri ai familiei și primul instinct este să îl oprim și să îi corectăm comportamentul. Însă merită investigat dacă nu cumva a preluat comportamentele agresive din mediul școlar și pentru că nu știe cum să le facă față și astfel le manifestă mai departe.

  1. O reacție corectivă ar putea fi: “Nu îți permit să îmi vorbești astfel! Sunt cuvinte urâte! De unde le-ai auzit?”
  2. O reacție investigativă ar putea fi: “Wow, asta este ceva dur ce îmi spui acum! Mă face să mă simt foarte rău. Mă întreb dacă și ție ți-a spus vreodată cineva așa ceva. Sau dacă te-ai simțit vreodată astfel?“

Care sunt semnele atunci când copilul meu este bullied în mediul școlar:

  • Scade performanța școlară – datorită nivelului de stres la care este expus în mod constant, copilul nu se mai poatre concentra la școală și de multe ori este perceput de profesori ca fiind “absent“;
  • Scade motivația de a merge la școală – copilul poate spune părinților că nu vrea să mai meargă la școală sau poate să arate un dezinteres față de acest lucru;
  • Povesteste tot mai puțin din ce se întâmplă la școală – atunci când emoțional este absorbit de situații conflictuale cu un anumit coleg, copilul nu mai observă alte lucruri pozitive ce i se pot întâmplă în timpul școlii;
  • Nu mai are prieteni la școală – un rezultat destul de dur al fenomenului de bullying este izolarea. Datorită alianțelor pe care copilul agresor reușește să le facă cu toți ceilalți colegi, copilul victimă își poate pierde prietenii;
  • Poate fi furios sau agresiv față de frații mai mici – dacă o formă de manifestare a abuzului resimțit ar putea fi retragerea, o altă formă este agresivitatea. Tensionat și cu o nevoie mare de a-și reconstrui un echilibru de forțe, copilul victimă va căuta la rândul său o victimă, mai slabă, cu care să intre în această dinamică.

Cum poți interveni ca părinte?

  1. Bullying-ul este o problemă relațională ce solicită întotdeauna o soluție care implică schimbări la nivelul relațiilor între copii și în dinamică grupului. Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este necesară o intervenție directă în contextul în care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar.
  2. Nu este de ajuns să îi spui copilului tău mesaje ca: “Nu îl băga în seamă.”, “Celălalt are o problemă”. Fiind o problemă relațională, răspândită de multe ori la nivelul întregii dinamici de grup, copilul singur nu va avea destulă forță să îi facă față. Cu alte cuvinte, e nevoie să acționezi și să activezi toate “resursele” din școală.
  3. Identifică faza în care se află fenomenul de bullying (incipientă, avansată, cronică) aflând de cât timp i se întâmplă acest lucru copilului tău și cu ce intensitate. Pentru fiecare fază intervenția ta va fi diferită, de la o discuție cu învățătorul/ profesorul la mutarea copilului din clasă/ școală.
  4. Explică-i copilului tău ce se întâmplă cu el si ce înseamnă bullying, pentru a înțelege mai bine situația, ce este acceptabil sau grav ca și comportament din partea celuilalt și creați împreună o strategie. Dacă este un copil mai mare, prezența ta la școală nu îi va fi de mare ajutor. De aceea, este foarte important să știe și el cum vei interveni, altfel riști să nu mai comunice cu tine despre acest subiect. „Motivul pentru care ești bullied nu are nici o legatură cu tine, ci cu faptul că un alt copil întâmpină dificultăți cărora nu știe să le facă față.
  5. Dacă faza este incipientă și copilul tău se simte destul de în siguranță, învață-l să comunice cu copilul agresor despre cum îl face să se simtă comportamentul lui și să îi ceară să se oprească. Uneori, copiii cu un nivel ridicat de stres se pot descărca prin a fi bully fară ca măcar să își dea seama de efectele create în jur.
  6. Discută cu învățătorul/ profesorul despre cele povestite de copilul tău, despre așteptarea ta că și părinte și cere-i un plan de intervenție prin care dinamica să fie modificată pe termen lung și nu doar punctual.
  7. De multe ori un deficit al gestionării clasei din punct de vedere comportamental poate conduce sau menține fenomenul de bullying în clasă. Profesorul care nu stabilește limite clare cu privire la interacțiunea socială dintre elevi, nu este consecvent în această direcție, la rândul său ironizează sau atribuie etichete unor copii, ori nu reacționează prompt la o dinamică de grup deficitară creează un teren propice comportamentelor abuzive între elevi.
  8. Discută cu părinții celuilalt copil și identifică dacă puteți sau nu colabora în direcția îmbunătățirii relației dintre cei doi copii, prin întâlniri în afara școlii, iesiri in parc însoțite de o discuție clarificatoare. Într-un mediu sigur ajutați-i pe cei doi copii să iși comunice modul în care se simt la școală unul față de celălalt și poate chiar să găsească soluții care să îi ajute pe amândoi să se simtă mai bine. Etichetăm cu mare ușurintă familia copilului bully: “Sigur vine de acasă acest comportament!”. Însă încercarea noastră de a colabora cu o altă familie îi oferă copilului cel mai bun exemplu de rezolvarea problemelor pornind de la relaționare.
  9. Dacă relația dintre copiii implicați în acest fenomen de bullying nu poate fi reconstruită, învață-l pe copilul tău cum să se protejeze emoțional și să fie afectat cât mai puțin de comportamentulele de tip bully. Cum să își caute aliați în alți colegi, să evite momentetele conflictuale și să respingă mesajele jignitoare pe care le poate primi.
  10. Poți apela la ONG-uri care au ca obiectiv conștientizarea fenomenului de bullying în rândul copiilor și cu acordul profesorilor, îi puteți invita la școală. Astfel toți copiii din clasă pot fi implicați în mod activ în diminuarea acestui fenomen. Toți copiii sunt importanți în această dinamică, ei putând încuraja agresivitatea în mod pasiv sau activ sau putând să se opună.

„Comisia de combatere a violenței”

Fiecare școală ar trebui să aibă o „Comisie de combatere a violenței” la care directorul școlii poate face apel în situații de bullying sever. În funcție de vârsta copiiilor, aceste comisii ar putea face un plan de intervenție.

În tot acest timp, este important pentru copilul tău să se simtă protejat de tine și de preferat și de profesori. Lipsa de reacție a adulților sau reacțiile ineficiente ale acestora pot crea mai multe daune emoționale copiilor decât agresivitatea în sine. Copilul are nevoie să se simtă în siguranță fizic și psihic pentru a putea învață în acel mediu.

Lupta cea mai importantă pe care părintele unui copil bullied o are de dus este cu credința că “Nimic nu se va schimba”. Copilul abuzat începe să își piardă încrederea în el și în adulții din jur, în societate și în viață. Iar această atitudine îl poate urmări în tot ceea ce face mai departe. De aceea, ajutorul psihologic de specialitate poate fi o optiune, deoarece nu evenimentele sunt traumatizante, ci modul în care le traversam.

Cifrele sunt îngrijorătoare:

  • Peste 70% din elevii între 8 și 11 ani declară că sunt tachinați și hărțuiți în școală.
  • 15-20% dintre elevi sunt agresați în propria lor școală.
  • Între 40% și 60 % dintre elevi declară că profesorii nu intervin aproape niciodată în situații de bullying (Olweus, 1993; Charach, Pepler, & Ziegler, 1995).

De câte forme este bullyingul:

  • bullying fizic: atunci când copilul este, în mod repetat, lovit, îmbrâncit, plesnit, sau îi sunt luate bunurile personale.
  • bullying verbal: atunci când copilul este, în mod repetat, insultat, tachinat, umilit, intimidat verbal sau i se atribuie porecle jignitoare.
  • bullying social: atunci când reputația socială a unui copil este distrusă prin minciuni, împrăștierea de zvonuri, îi sunt realizate farse umilitoare, sau este izolat social.
  • cyberbullying: comportamentul de bullying are loc preponderent în spațiul social media și se referă la postarea mesajelor cu conținut jignitor sau abuziv sau chiar excluderea deliberată a unui copil în spațiul online. De cele mai multe ori poate fi o combinație între mai multe forme de bullying, astfel copilul percepe situația și mai complicată și cu imposibilitatea de a schimbă ceva.

Citește și ”Copilul conștient”, care îl poate ajuta pe copilul tău să facă față răutăților colegilor, să se concentreze mai bine la școală și să aibă rezultate mai bune. Detalii AICI.

Alina Oprea, psiholog si psihoterapeut, a început lucrul cu copiii din aria cea mai dificilă și dureroasă a nevoilor speciale, autismul. Antrenarea și dezvoltarea limbajului a reprezentat mereu un punct de concentrare în acest domeniu. Studiul psihologiei, formarea în psihoterapie și multe alte cursuri de pregătire i-au deschis treptat interesul către arii noi, abordând limbajul și dezvoltarea lui la bebeluși în cadrul programului de Signing. Observând ce posibilități de dezvoltare are limbajul în contact cu limbile străine și grupul, dar și cum influențează acest lucru gândirea în general, a implementat programul de engleză pentru preșcolari în cadrul EKA (la care participă copii între 6 luni și 4 ani). În toată această perioadă a continuat să lucreze cu copiii ca psihoterapeut. Alina scrie o serie de articole pe blogul EKA despre psihologia copilului mic și relația lui cu o limbă străină. Mai multe despre abordarea ei, în special în ceea ce privește învățarea unei limbi străine de timpuriu, aici.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa