Ai un copil emotiv? Nu te grăbi să-l ”repari”

copil emotiv
Evitați să etichetați copilul negativ, să presupuneți că sensibilitatea lui trebuie să fie reglată sau „îndreptată” ori să-l îndemnați să fie altfel.

Să ai un copil emotiv poate fi o devărată provocare. La fel se întâmplă dacă ești un adult emotiv. Adevărul este că unii dintre noi dăm dovadă de mai multă emotivitate și fragilitate emoțională, ceea ce deseori ne face să ne întrebăm dacă este ceva în neregulă cu noi. Mai mult, chiar ajungem să căutăm remedii pentru a nu mai fi persoane sensibile. Psihologul Oana Tenea susține, însă, într-un articol pe care l-a scris pe smartliving.ro, că persoanele emotive nu trebuie să încerce să-și ”vindece” emotivitatea, pentru că lumea interioară a fiecăruia trebuie acceptată și înțeleasă cu intensitățile ei.

Redăm parțial articolul despre emotivitate și fragilitate emoțională:

Cercetările au arătat că unele persoane se nasc cu un program neurologic care le poate face emoțional sau intelectual mai intense, mai sensibile și mai deschise la stimuli externi decât majoritatea populației. Creierul lor prelucrează informația și reflectă asupra ei mai profund. În cel mai bun caz, acești oameni pot fi extrem de perceptivi, intuitivi și extrem de atenți la subtilitățile mediului.

Cu toate acestea, ei sunt, de asemenea, copleșiți de valurile constante de nuanțe sociale și de energiile emoționale și psihice ale altora. Modalitatea de a vedea și de a fi pe lume a indivizilor cu emotivitate crescută nu este întotdeauna ușor acceptată de către cei din jur. Din moment ce gândesc mai mult și simt mai mult, își ating și limitele mult mai repede.

Ei sunt mai ușor afectați de cei din jur și de împrejurări. Din acest motiv, cum rădăcinile bagajului nostru emoțional sunt în copilărie, pentru aceste persoane crește considerabil impactul oricărui eveniment problematic din primii ani de viață.

Cum arată fragilitatea emoțională

Când ești sensibil din punct de vedere emoțional, trăiești emoții mai intens decât alții. Sentimentele tale de iubire, bucurie, fericire, furie, durere și frică sunt mai puternice decât media obișnuită. Dacă nu ești capabil să-ți gestionezi emoțiile, te lupți în fiecare zi cu ele. Uneori nu ai încredere în tine, deoarece nu poți prevedea cum vei reacționa în diferite situații și poți ajunge chiar să le eviți.

Prea des emoțiile tale preiau controlul, iar tu acționezi asupra lor în moduri care nu sunt utile pentru a-ți îmbunătăți viața – uneori adăugând mai multă angoasă și probleme vieții tale. Chiar și întrebările precum „Ce e în neregulă cu mine?”, „Eu de ce sunt așa sensibil?” sau „Cum să mă vindec de emotivitate”nu îți sunt utile, încurajându-te să crezi că tu nu ești ok. Total fals.

Intensitatea emoțiilor la diferite vârste

La orice vârstă, plânsul este un răspuns normal când ești copleșit de sentimente puternice, cum ar fi furia, frica, stresul sau chiar fericirea. Unii copii plâng însă mai mult decât alții. Aceiași copii se pot enerva mai des, se pot simți frustrați mai repede și se pot entuziasma excesiv în comparație cu colegii lor. Deși cu siguranță nu este nimic în neregulă cu un copil excesiv de emoțional, acesta le poate face viața puțin mai dificilă.

A da dovadă de emotivitate nu face un copil slab. Cu toate acestea, este important ca cei mici să învețe să-și recunoască și să-și înțeleagă emoțiile. De fapt, conștientizarea emoțională poate ajuta copiii să fie puternici din punct de vedere mental – chiar și atunci când simt acele emoții profund. Evitați să etichetați copilul negativ, să presupuneți că sensibilitatea lui trebuie să fie reglată sau „îndreptată” ori să-l îndemnați să fie altfel.

Toată lumea are un temperament diferit și este posibil ca și copilul tău să se fi născut cu mai multă emotivitate decât ești obișnuit. Este important să-și recunoască sentimentele și să fie capabil să și le exprime, de asemenea. Uneori, părinții minimalizează sentimentele unui copil fără să fie conștienți de prejudiciul creat. Când transmitem mesaje precum: „Nu te mai supăra atât de tare, nu este mare lucru” învățăm copilul că sentimentele sale sunt greșite. Dar sentimentele sunt mereu în regulă, chiar dacă pentru unii par exacerbate.

Cum reglăm emotivitatea copiilor

În primult rând, indiferent dacă cel mic este furios, trist, frustrat, jenat sau dezamăgit, conține-i emoția. Apoi, arată că înțelegi cum se simte și oferă empatie. O emoție acceptată de părinți (sau persoanele de atașament) și validată de aceștia, va fi mai ușor înțeleasă și acceptată și de către copil. Modelați-i felul în care poate da curs emoției fără a se lăsa copleșit de ea.

Copiii care dau dovadă de emotivitate devin adesea adolescenți foarte sensibili. Adolescenții au mult mai multe responsabilități și așteptări de îndeplinit, iar părinții și profesorii lor nu le oferă, de regulă, aceleași niveluri de îndrumare pe care le oferă copiilor mai mici. Totodată, emoțional, adolescenții se confruntă cu provocări mult mai mari.

Majoritatea persoanelor extrem de sensibile tind să se reîncarce când sunt singure, iar petrecerea timpului cu alte persoane tinde să le golească de energie. Ele pot da dovadă de timiditate sau suferă chiar de o anxietate socială.

Întrucât au tendința de a simți emoții puternice, adolescenții emotivi pot reacționa puternic arătând furie, tristețe sau îndoială de sine, chiar dacă, situația cu care se confruntă, nu pare să atragă o reactivitate atât de ridicată. De asemenea, adolescenții mai sensibili emoțional pot supraaprecia sentimentele și emoțiile celor din jur (o iritare a cuiva poate fi interpretată drept furie) și astfel să fie copleșiți de un dezacord cu un prieten sau un profesor dezamagit.

Din nou, rolul nostru este de a-l ghida în înțelegerea acestor emoții, în acceptarea lor și, atunci când este posibil, să îi încurajăm verificarea realității cu persoanele implicate (abordarea acestora pentru clarificare).

Lipsa de educație în acceptarea emoțiilor

Din păcate, din cauza lipsei de conștientizare și de înțelegere atât în familie, cât și în lumea largă, mulți copii cu emotivitate crescută au interiorizat convingerea că este ceva în neregulă cu ei sau că sunt cumva defecți, prea exagerați.

Provocări unice apar atunci când un copil cu o viață emoțională intensă se naște într-o familie în care părinții sau frații nu funcționează în același mod. Deseori, pentru părinți par dificil de gestionat copiii cu moduri de a fi și cu nevoi care le sunt străine.

Orice stil neconvențional de a fi, inclusiv a fi extrem de intens emoțional și sensibil, este adesea denigrat ca fiind o „problemă” care trebuie rezolvată mai degrabă, decât o identitate care trebuie acceptată. Sunt declarații pe care le-am auzit mulți dintre noi. În funcție de context, fie sunt livrate ca insulte, fie oferite drept feedback cât mai bine intenționat. Indiferent de intenție, rămân mereu toxice: „Fii mai puternic!”, „Nu-ți mai arăta emoțiile”, „Fii diferit de cine ești”, „De ce ești atât de sensibil?” „Chiar ești atât de bleg?”.

Citește continuarea articolului pe smartliving.ro pentru a afla următoarele:

  • Ce dezavantaje are emotivitatea crescută
  • Cum influențează emotivitatea relațiile din copilărie
  • Cum îți poți gestiona sensibilitatea emoțională
  • Pașii pe care trebuie să îi urmezi pentru a trece de la a fi emotiv la a fi conștient emoțional

 

 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()