Ai un copil talentat?

TOTUL DESPRE MAME
copil talentat

copil talentatCum să descoperim și să încurajăm talentele copiilor noștri

Nu de mult, scriam despre faptul că, uneori, părinții au anumite așteptări și planuri cu copiii lor și nu le vine tocmai ușor să accepte că, de fapt, copilul are planuri proprii. Dar, chiar și așa, părinții au un rol important: trebuie să îi susțină și să îi încurajeze pe copiii lor. Adesea, părinții se întreabă cum să afle ce abilități și ce talente deosebite au copiii și cum să faciliteze dezvoltarea copiilor talentați pentru a nu regreta mai târziu că au pierdut timp prețios.

Bogdana, mamă cu experiență și, pentru o perioadă, „profă” de desen și bricolaj artistic, ne spune mai multe despre cum să îi încurajăm și să îi susținem pe copiii talentați.

Sondaj printre mamele de copii talentați

Mi-am întrebat prietenele cum au procedat cu copiii lor, cum au ales activitățile creative sau sportive ale celor mici și cum au descoperit care sunt talentele fiecărui copil. Majoritatea mamelor au încercat oferta de opționale de la grădiniță și au continuat cu activitățile care într-adevăr erau pe gustul copiilor. În general, s-a mers pe o direcție artistică (pictură, modelaj, muzică) și/sau pe una fizică (înot, arte marțiale) sau și una și alta: dans. Multe dintre ele au renunțat pe parcurs, pe măsură ce observau că puștii își pierd interesul, însă au avut grijă să îi încurajeze în activitățile care le făceau realmente plăcere și unde se putea ghici o doză de talent.

Copiii trebuie să aibă ocazia să își exercite talentele și abilitățile

Celebra pediatră și psihanalistă Françoise Dolto, în volumul Când apare copilul, spune că părinții trebuie să îi ajute pe copii să își descopere preferințe și talente și să îi susțină, oferindu-le o paletă largă de activități: „Este foarte important ca, încă de când sunt foarte mici, să asculte muzică, dar nu prea mult o dată, să meargă la muzee, să privească tablouri. Iar dacă descoperim că cei mici au înclinații artistice, este important ca ei să fie educați de artiști adevărați, în direcția spre care se simt atrași.”

Eu sunt de acord cu ideea că, dacă un copil manifestă talent nativ spre un anumit domeniu, iar părintele își dă seama de acest lucru, să nu îl bage imediat într-un program de învățământ vocațional, pentru că, ne place sau nu, școala uniformizează, oricum ar fi ea. Așa că ideal este să i se găsească celui mic un mentor, sau un club în cazul unui sport, și să se meargă cu dezvoltarea talentului său în paralel cu alte activități școlare, cel puțin până își dă seama și copilul dacă chiar vrea să facă din acel talent o profesie.

Valoarea terapeutică a opționalelor de la grădiniță

Dar să vă povestesc cum am devenit eu, ocazional, profă. La vreun an dupa ce am născut, proaspăt descoperita vocație de mamă a atras dupa sine și o valență pedagogică și am simțit, pe lânga nevoia să încep să împărtășesc și celorlalți ce-am învățat, dorința de a petrece mai mult timp în preajma copiilor. Am avut ocazia să țin, o perioadă, cursuri de desen și bricolaj artistic unor copii de grădiniță, dar și la un after-school pentru copii mai mari, școlari. Ideea în sine mi s-a părut un lucru extraordinar, cel puțin pentru mine, pentru că mi-a adus ceva nesperat, m-a dus în cu totul altă direcție decât bănuiam: lumea nouă pe care am încercat să o trezesc în copii funcționa aproape terapeutic. Fără să am studii în sensul acesta, nu puteam să nu observ cum o banală lecție de desen scotea la iveală tot felul de frustrări, dorințe, temeri. Nu mă așteptam la asta. Mă așteptam să-i ajut pe copii „să vadă”, să le ofer niște informații, cel mult să descopăr niște talente. Însă, de la curs la curs mi-a fost tot mai clar că unii dintre ei au probleme, blocaje, frici, angoase. Nu puteam să mă fac că nu observ când cineva nu folosea altă culoare de pe paletă până n-o termina pe prima, când cineva începea să plângă pentru că și-a greșit puțin semnătura sau când, în loc de natura statică de pe masă, cineva desena niște pătrățele sau cerculețe minuscule. Senzația pe care am avut-o la copiii mai mari a fost că, în general, ei nu erau ei, ci niște produse deja perturbate de părinți sau de școală. În general, părinții voiau performanță și presupun că voiau să (se) vadă pe ce dau banii. Ca să fie ei fericiți și mulțumiți și să-i lase pe copii în continuare la cursul opțional, odraslele trebuie să prezinte o evoluție rapidă, nu? Or asta în general nu se poate (ținând cont că există blocaje de tipul celor de mai sus) decât cu intervenția „mâinii” profesorului în lucrările lor. Ceea ce eu nu am făcut și nu voi face niciodată. Copiii trebuie lăsați să-și manifeste talentul în mod liber și ghidați cu blândețe de pe margine. Au o viață întreagă la dispoziție să facă performanță, nu trebuie să îi grăbim.

Răbdarea părinților și un copil talentat

Dar cum să facem să ne deschidem mințile și noi, părinții? Cum să avem răbdare? Ar trebui să ne promită profesorii lor că vor scoate artiști din ei? Ar trebui să ni se decodifice lucruri despre copiii noștri, ca de exemplu că nu prea știu ce vor sau că n-au încredere în ei înșiși? După trei ședințe, o mamă m-a întrebat dacă eu cred că fetele ei au talent, iar un tată mi-a spus că ar fi bine s-o învăț pe copilă să pună culori deschise sus și închise jos, și nu invers, cum face ea: cerul cu negru, auzi! Tatăl nici nu se gândise că fetița poate desenase un cer înstelat sau acoperit de o furtună. Așadar, aveți încredere când vine vorba de manifestarea talentului și a abilităților, copiii știu foarte bine ce au de făcut.

Concluzie pentru părinții copiilor talentați

Să nu uităm că, dacă un lucru nu e făcut cu plăcere sau pasiune, nu are niciun sens să investim în el timp, bani și energie. Nu o dată am recomandat părinților să îi retragă chiar de la cursul meu, pentru că era clar că unora nu le făcea nicio plăcere să se afle acolo. Nu trebuie să-i sufocăm pe copii cu tot felul de activități sau să-i ținem cu forța acolo, iar dacă tot au hotărât că le place, nu trebuie să ne băgăm peste ei, să îi controlăm, să le cerem progres rapid. Totodată, dacă copilul nostru manifestă plăcere spre activități care ne-ar putea da planurile peste cap (de exemplu eu vreau să îl dau la muzică, iar el își dorește să facă fotbal), nu trebuie să cădem în depresie și să ne simțim trădați, ci trebuie să ne bucurăm că avem un copil talentat, sănătos și stăpân pe dorințele lui.

În 29 aprilie, am discutat pe Prima TV, în emisiunea Totul despre mame despre copiii talentați: cum descoperim talentul copiilor și cum îi susținem să se dezvolte într-un anumit domeniu. 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa