Copiii se joacă mult, asta știm cu toții. Chiar dacă pare un mod ideal și pașnic de a-și ocupa timpul și de a-și consuma energia, și jocul are latura lui competitivă pe care nu toți copiii o gestionează ușor. Ai un copil care reacționează urât de fiecare dată când pierde un joc sau o discuție în contradictoriu? Are accese de furie și, la final, ajunge să plângă? Iată câteva explicații despre comportamentul lui și ponturi despre cum să gestionezi situațiile tensionate! Va învăța, în final și să piardă, scrie www.mibebeyyo.com.
Unii copii nu acceptă să piardă niciodată. Fie că e joc, fie că e discuție, fie întrecere sportivă, nu există varianta de a fi pe locul doi. Și atunci când se întâmplă, devin furioși, plâng și pot fi, uneori, agresivi. Cum gestionăm această atitudine?
Fiecare copil are propria sa personalitate, care se dezvoltă pe măsură ce crește. Un copil mic, în vârstă de 3 -4 ani, nu înțelege gestul de a împărți. El simte că Universul îi aparține și poate face tot ce vrea. Din acest motiv, întotdeauna dorește să câștige sau să aibă dreptate. El nu cunoaște înfrângerea. Prin urmare, părinților le revine misiunea de a-i învăța cum să-și gestioneze dezamăgirea pe care o simt atunci când pierd, de cele mai multe ori, tot prin jocuri, de data aceasta de rol și prin discuții blânde, fără a impune.
Pierderea unui joc poate fi resimțită ca pierderea afecțiunii din partea părinților
După vârsta de 5 ani, copilul începe să socializeze mai mult: merge la grădiniță, își face prieteni, interacționează mai mult cu familia, își exprimă mai bine sentimentele și dorințele. Treptat, el înțelege că pentru a câștiga ceva este nevoie de un comportament adecvat, de o strategie. În acest sens, exemplul părinților și educația primită atât acasă, cât și la școală sunt esențiale. Cu toate acestea, ce provoacă această anxietate care îi derutează pe cei mici?
Pierderea unui joc, spre exemplu, pentru copil ar putea însemna pierderea unei părți din el însuși, cum ar fi stima, afecțiunea sau dragostea părinților lui. Așadar, benefic ar fi ca atunci când se întâmplă , părinții să acționeze și să explice copilului că nu este nicidecum totul pierdut și că trebuie să accepte înfrângerea. În cazul în care reacția rămâne aceeași, părinții ar trebui să caute motive mai adânci. De cele mai multe ori, un comportament anxios are în spate o traumă pe care copilul a suferit-o și nu o poate verbaliza sau exprima altfel. În acest caz, este recomandată o întâlnire cu un psihoterapeut. Cei mici trebuie să înțeleagă că un joc poate fi pierdut, însă dragostea părinților, niciodată.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
