Copilul meu s-a îndrăgostit!

copii sarut frati

In urma cu vreo doi ani, pe cand baiatul meu era inca la gradinita, doamna educatoare ne-a spus  zambind ca l-a vazut pupand o fetita. Am zambit si noi, ne-am amuzat, ne-am spus vai, ce frumos, cat de draguti trebuie sa fie ei jucandu-se asa, de-a dragostea.

De curand insa, o data cu intrarea la scoala, se pare ca baietelul meu  incepe sa se transforme intr-un mic barbat. Asa incat, tot zambind, ne-a anuntat el insusi ca s-a logodit! Ooo!…stai asa! asta e…, mi-am zis… e… cum e de fapt?

Adevarul este ca nu am stiut prea bine ce reactie sa am. Sa rad? Nu, nu pot rade de sentimentele lui.

Sa ma supar? Nu am motive. Si totusi, ce poti raspunde atunci cand micutul tau, da, cel pe care il stii de la primul zambet, primul dintisor, primul pupic dat lui tati, te anunta oficial ca e indragostit. Panica! Asta a fost reactia mea. Intr-o fractiune de secunda l-am vazut mult mai mare, cu inima zdrobita, cu muzica data la maxim, ne-am vazut pe noi, parintii lui, discutand noaptea despre asta sau, si mai rau, ziua, impreuna cu parintii fetei, despre notele proaste pe care le iau de cand “pierd vremea impreuna”.

Respectati-l, dati-i timp sa isi incarce bateriile…

In realitate, nici copilul nostru nu se simte foarte confortabil cu noile sentimente cu care se confrunta. Este ceva nou si pentru el. Mai ales pentru el, as spune. Sentimentele cele noi, pe care el le catalogheaza drept “indragostire” sunt percepute ca amenintatoare pentru echilibrul lui  interior. Nu este bine sa adaugam propriile temeri anxietatii sale. Asa incat, daca observati ca evita discutia pe acest subiect, respectati-l, dati-i timp sa isi incarce bateriile. Evitarea temporara a conversatiei poate fi benefica. Luati in calcul ca regula din viata adulta li se aplica si lor: fetele vorbesc mult mai usor despre ceea ce simt; pentru baietei, puneti-va o zi deoparte, pe care sa o petreceti impreuna si in care sa incercati cu tact sa aduceti vorba despre… dragoste.

In primul rand luati acest lucru ca pe ceva normal, la orice varsta. Face parte din procesul de autocunoastere. Daca la varsta de patru-cinci ani micutul oscila intre un parinte sau altul, indragostirea de acum face parte din testarea limitelor proprii si a relatiilor de prietenie, pentru a intelege lumea din care face parte. Chiar daca ei sunt mici, sentimentele lor sunt traite cu intensitate maxima. Este momentul in care are nevoie de multa empatie din partea parintilor.

Invata-l cum sa se poarte in aceasta situatie. Cum sa isi exprime sentimentele sau ce sa faca daca este respins. Consoleaza-l si asigura-l ca nu se va intampla mereu asta.

In aceasta perioada puteti observa schimbari comportamentale la micutul vostru. Dintr-un copil vesel si echilibrat se poate transforma intr-unul morocanos sau chiar agresiv fata de parinti sau frati. Poate da semne de nerespectare a regulilor zilnice – spalatul pe maini, facutul temelor etc. Fiti blanzi cu el. Nu este usor sa te straduiesti toata ziua la scoala sa inveti lucruri noi, sa faci fata relatiilor dintre tine si prietenii tai, cu provocarile specifice iar pe deasupra sa intelegi si sentimentul acesta nou cu care te confrunti.  In cazul scolarilor mici, colegii pot rade de el sau ii pot arunca vorbe care dor. Stai de vorba cu el, atunci cand si el este dispus.

Explica-i ca ceea ce simte este normal si frumos. Povestiti-i intamplari asemantoare din viata voastra si mai ales explicati-i ca si mama lui si tatal lui au simtit aceste lucruri unul fata de altul si tocmai de aceea au ales sa fie impreuna si sa il aiba pe el. Aratati-i ca cei mai apropiati oameni din viata lui simt la fel cu el. Daca pentru prietenii lui, carora nu li s-a intamplat inca, el poate parea un ciudat, este datoria noastra de parinti  ca acasa sa il facem sa se simta acceptat si inteles.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()