Copilului îi este frică să doarmă singur? Iată ce ai de făcut

Alina Porumboiu

Atunci când imaginația bogată include și personaje negative sau monștri, frica începe să ia contur în mintea celui mic și pur și simplu refuză să mai doarmă singur. Chiar dacă a dormit singur încă de când era bebeluș, lucrurile se pot schimba… peste noapte.

De multe ori, părinții conectează frica celui mic de a dormi singur cu un eveniment sau ceva ce s-a întâmplat în viața lui și încep să se îngrijoreze, însă ea este o etapă naturală în dezvoltarea copilului. Indiferent de motivul din spate, în cele mai multe situații această emoție are nevoie de răbdare, calm și creativitate din partea părintelui. Cum procedăm?

Iată 5 lucruri pe care e bine să NU le faci atunci când apare teama de a se culca singur  

Nu nega frica celui mic

„Dar nu are de ce să îți fie frică”. Atunci când negăm o emoție a copilului, ea nu va dispărea, ci va crește și odată cu ea, va crește și sentimentul său de izolare. Nu doar că rămâne singur în a-i face față, dar trăiește și sentimentul că ceva e în neregulă cu el.

Nu ridiculiza frica celui mic:

„Nu e mare lucru, o să treacă”. Indiferent de forma pe care o ia această emoție, ea ocupă un spațiu în psihicul copilului. Iar acest lucru se poate întâmpla seară de seară. Ajută-l pe copil să cuantifice frica arătând cu mâinile cât este de mare, desenând sau comparând-o cu un obiect.

Nu o transforma în ceva pozitiv înainte de a vorbi concret despre ea:

„Gândeste-te la ceva frumos”. Mulți părinți binevoitori își aduc propriul conținut pozitiv pentru a combate imaginile înfricoșătoare din mintea copilului. Dar evitarea de a vorbi despre aceste imagini este tot o formă de a le nega. Ghidează-l pe copil să se gândească singur la ceva pozitiv, iar asta se va întâmpla abia după ce a vorbit destul despre frică.  

Nu aborda frica de pe un nivel diferit.

„Mi-e frică de stricăciuni, petele negre de pe perete, care seamănă cu monștri.” Dacă se naște în imaginație și este irațională, nu are niciun sens să o abordezi rațional, cu explicații logice. Pășește, în schimb, alături de copil pe tărâmul imaginației pentru a o întâmpina. Nu uita că pe acest tărâm orice este posibil.

Nu condiționa depășirea acestei frici:

„Dacă dormi singur astă seară, mâine îți voi cumpăra ce îți doresti”. Ne-am atins obiectivul de a dormi fără copil, dar nu și cel de a-l învăța cum să își gestioneze emoțiile pe termen lung. Mai mult, atunci când va resimți din nou frica, în loc să își găsească curajul, își va căuta alte moduri de autorecompensare care nu fac decât să îl îndepărteze de emoție. Ia-ți timp pentru acest proces și rămâi atent la semnalele copilului, el îți va transmite când este pregătit să întâmpine următoarea provocare.    

Și totuși, ce pot face? E timpul să stabilim un plan!  

Trecerea de la co-sleeping la somn independent nu este o treabă ușoară. Un mic plan de acțiune te va ajuta să nu faci o trecere abruptă, să nu te enervezi că nu apar rezultatele dorite imediat și să nu vă afecteze relația părinte-copil. Iată un exemplu!

Stabilește-ți o perioadă de tranziție.

Nu te raporta doar la experiențele altor părinți. De obicei acestea duc la așteptări false și nu fac decât să adauge stres.  

Stabilește-ți un plan cu pașii pe care îi veți parcurge împreună.

Există o diferență între a dormi și a adormi singur, între a reveni la somn dacă s-a trezit în timpul nopții și a fi nevoie să îl readormi tu. Include toate aceste lucruri în planul tău și începe de la simplu la complex. Nu ți le stabili pe toate odată ca și obiectiv și ia în calcul regresii și reveniri la obiceiuri vechi.  

Încearcă să anticipezi cât mai mult din dificultățile ce pot apărea

Creșterea anxietății, somn întrerupt sau udarea patului sunt cele mai des întâlnite situații care pot apărea. Poate fi un semn că procesul este prea rapid pentru copil sau pur și simplu simptome izolate pe care le poți aborda cu blândețe.

Comunică-i și copilului decizia și planul și nu lăsa în responsabilitatea lui acest process, „dacă el vrea sau nu”.

Copiii nu vor dori niciodată să facă trecerea către o nouă etapă de autonomie. Dacă, în schimb, pentru tine este un pas important și ai cu adevărat nevoie de această schimbare, trebuie să îți asumi până la capăt.   

Atunci când stai mai mult într-o etapă, întreabă-te mereu a cui este nevoia.

Dacă este cu adevărat nevoia copilului, păstrează-ți un grad de flexibilitate. Pe parcursul zilei se pot întâmpla lucruri care cresc nivelul de anxietate al copilului și adoarme mai greu. Încearcă să iei în calcul aceste variații.

Felicită-l pentru fiecare reușită. Recompensarea comportamentelor poate fi văzută ca o formă de condiționare.

Dar atunci când te bucuri sincer pentru o nouă reușită în viața copilului, merită să o împărtășești și cu el.  

Îți recomandăm și ”Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor”, singura carte care te poate ajuta în orice problemă legată de somnul celor mici. Detalii AICI.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa