Cum gestionăm conflictul dintre frați

conflictul dintre frati

Conflictul dintre frați. Viața unei mame cu doi băieți este plină de provocări și situații complicate. Este un clișeu să consideri că băieților le place lupta corp la corp, dar este adevărat: băieților, de la cel mai mici vârste, le place lupta, contactul fizic, trânta. Eu am fost cea mai cuminte fetiță din lume și până am început să îmi dau seama cât de diferiți sunt copiii mei de copilul care am fost eu însămi, eram deja în situația de a despărți doi băieți încinși într-o lupta ce părea pe viață și pe moarte.

Cum știu când e lupta și când joacă? Cum știu când să intervin și când să mă țin deoparte când apare conflictul între frați? Cum să îi despart fără să îl nedreptățesc pe unul sau altul? Cum să nu îi iau partea celui mai mic, când e atât de evident depășit de forță celui mai mare? Și, evident, eternă și angoasantă întrebare: Unde am greșit?
Dacă băieții mei se ceartă și se bat că chiorii, în loc să culeagă flori și să alerge după fluturi împreună, înseamnă că am greșit eu undeva, nu-i așa?

Despre frați și relațiile dintre ei puteți citi și în cartea Laurei Markham Părinți liniștiți, frați fericiți. 

Rivalitatea între frați este normală

Părinții greșesc, este adevărat. Toți părinții greșesc. Chiar și părinii perfecți greșesc (pentru că nu există!). Dar rivalitatea dintre frați nu este o problema pe care părinții trebuie să o rezolve, este o situație cu care trebuie să trăiască și să îi învețe pe cei mici să o gestioneze. Este problema lor, nu a ta. Desigur, dacă ai un comportament radical diferit față de unul dintre ei, dacă unul din copiii tăi este dat mereu exemplu de ”cumințenie” iar celălalt este mereu certat pentru ”obrăznicie,” dacă unul din copiii se află în îngrijirea bunicilor materni iar celălalt la bunicii paterni sau cu tine acasă atunci, da, foloseșți un dublu standard care o să alimenteze pentru multă vreme rivalitatea dintre frați.

Dar dacă te străduieșți să fii corect cu fiecare dintre copiii tăi și să le satisfaci nevoile în mod echitabil, atunci rivalitatea dintre frați va rămâne în limite moderate și normale. Căci da, rivalitatea dintre frați este normală. O spune și respectatul pediatru american Berry Brazelton: ”Frați sunt făcuți să se lupte unul cu celălalt. Rivalitatea este o parte sănătoasă și normală a unei relațîi importante. Să-ți pese și să fii în competiție unul cu celălalt sunt două fete ale aceleiași monede. Nu ar fi posibilă una fără cealaltă. Ambele alimentează o relație pasionantă.”

Brazelton susține că cea mai bună atitudine pentru părinți este să rămână în afară acestei rivalități. Desigur asta nu se poate întâmplă decât atunci când cel mic este deja capabil să se apere singur. S-a observat totuși că, în absența adulților, copilul cel mare este mult mai puțin interesat să îl necăjească pe cel mic. Aceast comportament confirmă bănuiala multor pediatri și psihologi că, de fapt, lupta dintre frați este o lupta pentru atenția părinților.

Ce poți face pentru a dezamorsa conflictul dintre frați?

De fiecare dată când este posibil, nu te implica. Reacționează doar dacă unul din copii este realmente în pericol de a fi rănit.

Dacă ai decis să te implici, încearcă să rezolvi problema împreună cu ei, nu în locul lor. Copiii trebuie să știe că este problema lor și că vor trebui, mai devreme sau mai târziu, să învețe să își rezolve singuri conflictele.

Nu decide tu cine a greșit și cine are dreptate. Încearcă să îi ajuți pe fiecare să își exprime problema sau frustrarea. Că și între adulți, rareori o ceartă este vine doar unuia din partenerii relației conflictuale.

Dacă conflictul escaladează, îi poți separă în camere diferite până sunt dispuși din nou să discute și să se joace împreună.

Dacă observi că într-adevăr lupta este organizată mai ales pentru a-ți capta atenția, poate că fiecare copil are nevoie de puțin timp doar cu ține, în doi. Încearcă să găseșți un astfel de moment pe zi, sau măcar pe săptămâna, când fiecare copil se bucură de atenția ta neîntreruptă și necondiționată.

Nu în ultimul rând, încearcă să evaluezi relația dintre copiii tăi și în afară momentelor în care se ceartă. Uită-te la ei: se joacă împreună? Se ajută din când în când? Au secretele lor de copii? Când sunt într-un grup mai mare, au tendința să rămână apropiați și să își ia apărarea? Ai suprins momente de tandrețe între ei care ți-au umezit ochii și ți-au topit inima? Ești pe drumul cel bun, atunci, copiii tăi se iubesc chiar dacă se ceartă din când în când.

Despre frați și relațiile dintre ei puteți citi și în cartea Laurei Markham Părinți liniștiți, frați fericiți. 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()