Cum îi învăţăm pe copii să zică NU și să accepte NU-ul celorlalți

Raluca Manea
copilul spune nu totul despre mame

De obicei, părinții au o atitudine ambivalentă față de NU-ul copiilor: nu le convine când îl aud de la copii, nu le convine când cei mici nu respectă NU-ul celor mari, dar vor ca cei mici să spună NU atunci când e cazul. Complicat, nu?

De cele mai mlte ori, atunci când vine vorba de consimțământ și de respectarea NU-ului, ne gândim la educație sexuală și la prevenirea oricărei forme de abuz sexual.

Dar conceptul de consimţământ este mult mai larg. Încurajându-i pe cei mici să aibă o relație sănătoasă cu NU-ul încă de când sunt mici și familiarându-l cu conceptul de consimțământ, punem bazele unui viitor în care tânărul adult va şti să spună NU într-o situaţie inconfortabilă din orice punct de vedere, nu numai sexual.

Ce înseamnă, de fapt, consimţământul pentru un copil?

Înseamnă a-şi da acordul când cineva intenţionează să atingă, să folosească, să decidă cu privire la corpul său ori la posesiunile sale.

În acelaşi timp, înseamnă să îl înveţi pe copil să îl respecte pe cel de lângă el, mic sau mare, când acesta spune NU.

Este un cerc care începe şi se termină prin respect

Tu, adultul, îl respecţi pe cel micca persoană atunci când îl laşi să îşi stabilească limitele de apropiere, nu îl forţezi să facă gesturi pe care nu le doreşte faţă de străini sau chiar faţă de tine, îi accepţi trăirile şi sentimentele aşa cum sunt ele şi îi dai dreptul la opinie în familie.

Iată cum se traduce asta în fapte:

Când, în mijlocul unei partide de gâdilat, copilul îţi spune să te opreşti, opreşte-te! Chiar dacă distracţia e în toi, cere-i consimţământul înainte de o lua de la capăt cu gâdilatul.

Despre gâdilat avem, oricum, niște îndoieli: Gâdilatul copiilor, între joc şi luptă pentru putere

Când mergeţi în vizită la strămătuşă şi fetiţa refuză să o sărute pe obrazul zbârcit, nu cataloga copilul drept prost crescut, nici nu-l lasă pe alţii s o facă. Sunt limitele ei şi trebuie respectate. În aceeaşi ordine de idei, când un unchi se dovedeşte a fi prea zelos cu pupicii şi îmbrăţişările, iar copilul îi cere să se oprească, fii de partea celui mic. În felul acesta îi arăţi că şi NU-ul sau are valoare, chiar dacă este un copil într-o lume a adulţilor.

Citește mai multe despre pupicii și îmbrățișările date/luate cu forța aici: Nu vă forțați copiii să dea pupici și îmbrățișări la comandă!

Pentru a-i învăța pe cei mici ce înseamnă consimțământul, dați-le și lor putere!

Când copilul îţi spune că îi e frig, înţelege-l, chiar dacă tu mori de cald. Sunt trăirile şi instinctele lui, pe care nu le putem invalida doar fiindcă sunt diferite de ale noastre. La fel și cu mâncarea: nu îl obliga pe cel mic să termine toată ciorba când el spune că s-a săturat. Respectă ceea ce simte.

Din păcate, există copii care nu au absolut nici un cuvânt de spus. Merg unde hotărăsc părinţii, mânca ce decid ei (iar dacă refuză, nu li se dau alte opţiuni), părinţii iau uneori decizii cu privire la care jucării să rămână şi care să fie dăruite, fără să îi întrebe, fără că cei mici să aibă dreptul de a protesta. În lumea mare a adulţilor ei, că şi copii, nu au nici o putere.

Vă sună familiar scenariul? Mulţi dintre noi am fost crescuţi în stilul acesta.

Un copil educat astfel poate ajunge un adult căruia îi va fi greu să spună NU, va încerca să mulţumească pe toată lumea, să se ridce mereu la standardul altuia de perfecţiune. Va fi un adult uşor de călcat în picioare, o femeie care nu ştie să iasă dintr-o căsnicie abuzivă, un bărbat care se teme să îşi manifeste autoritatea de cap al familiei în faţă rudelor mai în vârstă.

Nu putem întotdeauna să respectăm alegerile copilului: când este vorba de sănătatea lui, va face probabil injecţii şi perfuzii chiar dacă nu e de acord.

Însă, ori de câte ori se poate, cereţi părerea şi consimţământul copiilor. Respectându-i, îi învăţăm să respecte.

Cealaltă faţă a monedei conceptului de consimţământ este să le arătăm că şi NU-ul celorlaţi e important.

Dacă verişorul nu vrea să fie îmbrăţişat până la sufocare, învăţaţi-l pe micuţ, cu răbdare, să înţeleagă şi să accepte refuzul verişorului.

Dacă merge la cineva în vizită şi i se pune pata pe un obiect, cerându-l cu insistenţă deşi a fost refuzat odată, spune-i că NU înseamnă NU, fără a mai fi loc de negociere sau de şantaj odată acest refuz a fost formulat.

Răsplata consecvenţei noastre că părinţi în acest domeniu se va traduce prin asertivitatea de care el va şti să dea dovadă că adult.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa