Cum ne manipulează copiii fără ca măcar să realizăm și cum îi ajutăm?

Ramona Dinescu

Simțim cu toții adesea că cei mici ne manipulează și de multe ori nu suntem de acord cu acest comportament. Iată care sunt motivele pentru care copiii manipulează și cum putem trata eficient situația.

Nu o dată mi s-a întâmplat, și nu cred că sunt singura, ca cel mic să facă o criză de isterie în momentul în care nu a obținut ce și-a dorit și nu o dată a arătat atât de multă afecțiune menită să mă dea pe spate în scopul ascuns de a obține ulterior ceva despre care știa că îi va fi refuzat. Cum dezvoltă cei mici aceste comportamente manipulatoare și care ar trebui să fie poziția noastră, a părinților în astfel de situații?

Stephanie Deslauriers, autoare dă cărți pentru părinți și psiholog, explică mai jos care sunt motivele, cum recunoști un copil manipulator și ce poți face împotriva manipulării.

Cum ajunge un copil să te manipuleze?

Pentru a înțelege cum un copil învață să-și manipuleze părinții, mai întâi trebuie să explorăm motivul ce-l conduce pe el să aleagă manipularea. Un copil care își manipulează părinții de obicei o face pentru a obține ceva sau pentru a distrage atenția părinților de la ceva ca să evite astfel consecințele. Pentru a obține ce-și dorește, copilul poate să mintă, să negocieze și să flateze, toate în scopul de a-și influența părinții și de a evita înfruntarea realității. În timp, dacă are succes manipulându-te, va folosi aceste tactici pentru a câștiga putere în fața ta.

Este important de menționat că a minți este o etapă normală în dezvoltarea copiilor și nu trebuie să reprezinte o sursă imediată de îngrijorare. „Nu toți copiii care mint vor deveni manipulatori, iar mințitul poate fi perfect normal la vârsta de 2-3 ani, vârsta la care începe să se dezvolte imaginația lor și la care încă nu înțeleg diferența dintre realitate și imaginație. Dacă la 7-8 ani copilul continuă să mintă, deși cunoaște această diferență, pentru a obține ceva sau pentru a evita unele consecințe, atunci putem spune că încearcă să ne manipuleze în mod deliberat”, susține Stephanie Deslauriers.

Cum recunoști un manipulator?

Ar trebui să ne îngrijorăm imediat ce copilul face o criză de isterie? Desigur că nu, mai ales că aceste evenimente izolate pot fi cauzate de oboseală accentuată, de o disfuncționalitate în comunicarea cu copilul, nicidecum ca un indicator al faptului că cel mic dezvoltă un comportament manipulator. „Dacă de fiecare dată când părintele cere ceva, copilul sfârșește prin a-și susține punctul de vedere și prin a negocia, iar părintele se poată cu el ca cu un ou pentru a nu-l suporta, indiferent că modifică funcționarea normală a rutinei zilnice, copilul va înțelege că își poate controla părinții. Dacă se află în toane bune, totul se poate sfârși bine, însă dacă este în toane proaste, toată casa poate avea de suferit”, mai spune Dr. Deslauriers.

Care sunt riscurile la care ne expunem dacă ne lăsăm copiii să ne manipuleze?

În plus, față de provocările la care ne expune comportamentul copilului în viața de zi cu zi, a-i permite celui mic să te manipuleze îl poate face să înțeleagă că nu e nevoie să învețe să fie responsabil pentru faptele sale și că poate juca rolul victimei pentru tot restul vieții sale. Stephanie ne avertizează că „un copil mic care îi poate controla pe toți din jurul său forte ușor poate deveni anxios și cu cât anxietatea sa crește, cu atâta va încerca să controleze mai mult  și să manipuleze situațiile din jurul său. Rolul universal al unui copil nu este acela de a-și controla familia ci de a fi susținut și îngrijit de aceasta”.

Ce putem face?

Dacă ai ajuns la concluzia că cel mic te manipulează, primul lucru pe care îl poți face este să identifici motivul pentru care o face și să înțelegi de ce alege să te manipuleze, ci nu să urmeze calea cealaltă. De ce această alternativă a manipulării i se pare mai avantajoasă. „Dacă luăm cazul unui copil care mereu și-a dorit să fie primul, trebuie să te întrebi dacă aceste așteptări nu cumva vin de la tine, dacă aceste acțiuni inconștiente îl fac pe el să se creadă mai bun pentru a te satisface pe tine. Este extrem de important să fii sinceră cu tine”.

Într-adevăr, pe tot parcursul vieții copiilor lor, părinții sunt principala figură de atașament. Personalitatea copilul se formează din temperamentul lui, însă este influențată și de alte persoane din jurul său.

Noi suntem modelul lor și ei ne urmează întocmai.

Concret însă, dacă cel mic obișnuiește să mintă, trebuie să-i spunem foarte franc că știm că minte și că nu acceptăm un astfel de comportament și să-i explicăm de ce este mult mai bine să spunem adevărul. În plus, atunci când copilul spune adevărul, chiar dacă situația nu este foarte roz, consecințele trebuie să fie mai ușoare pentru a înțelege că există totuși o diferență între minciună și adevăr, oricât de dureros ar fi.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa