Cum să îi ajutăm pe copiii noștri să treacă peste durere

Pierderile în familie sunt factori de stres major pentru copii.

Adulţii care îi iubesc ar putea să nu fie disponibili pentru a-i sprijini pe copii, dacă se confruntă cu suferinţă la rândul lor.
Există situaţii dificile ce trebuie gestionate, cum ar fi, spre exemplu, o înmormântare.
Rutina lor se schimbă brusc.
Oamenii din jurul lor încep să se poarte diferit: sunt trişti, plâng, nu ţin cont de rutină şi obiceiurile din casă.
Copiilor li s-ar putea cere să se poarte altfel: să facă mai multă linişte, să stea cuminţi, să ajute.
Nu ştiu ce să creadă sau să facă.
Când un părinte moare, copiii au nevoie să simtă (prin atenţie şi cuvinte bine alese) că nu vor fi abandonaţi.

Este nevoie să apelezi la ajutor profesionist în cazul în care copilul:

vorbeşte despre cum nu îşi mai doreşte să trăiască sau ar prefera să moară;
pare să fie prea preocupat de ideea de moarte;
este incapabil să se concentreze şi nu are niciun progres la şcoală preţ de câteva luni bune;
plânge, este trist sau depresiv în marea parte a timpului;
nu vrea să se joace cu alţi copii nici la câteva luni după eveniment.

Oferă copilului un cămin protector, în care să se simtă în siguranţă şi unde poate să îşi exprime sentimentele de orice fel. Ajută-l să găsească modalităţi de a-şi gestiona sentimentele prin joacă, scriind o scrisoare, o poveste sau o poezie, pictând sau desenând.

Oferă informaţii clare şi veridice, într-un mod în care copiii pot înţelege. Nu uita că cei mici trebuie să ştie ce se întâmplă, chiar dacă nu o cer. Uneori, părinţii sunt atât de ocupaţi cu propriile lor nevoi, încât e uşor să îi neglijeze pe copii. Copiii care nu par să fie trişti atunci când ar trebui să fie, nu înţeleg cu adevărat ce se întâmplă. Aceasta nu este dovadă de insensibilitate, ci este vorba de stadiul de dezvoltare în care se află.

Permite copilului să vorbească, să pună întrebări şi să îşi împartă grijile cu un adult. Cei mici ar putea fi foarte nedumeriţi şi nu este exclus să pună multe întrebări. Dacă nu te simţi în stare să discuţi cu copilul tău, roagă alt adult din cercul vostru apropiat să o facă. În cazul în care micuţul nu vorbeşte cu tine, ar putea crede că nu e bine să discute despre cele întâmplate şi, astfel, să continue să fie nedumerit şi speriat. Este posibil să răspunzi de mai multe ori la aceeaşi întrebare, până să înţeleagă copilul ce anume s-a întâmplat.

În cazul în care adolescentul tău a suferit o pierdere şi este furios mai tot timpul, discută cu el, fără să pui presiune. În cazul în care nu observi nicio îmbunătățire în comportamentul său, apelează la un profesionist.

Încearcă să deschizi tu discuţia dacă copilul tău se simte incapabil să vorbească despre sentimentele sale. Spune-i ceva de genul: „Unele lucruri sunt greu de pus în cuvinte, dar dacă încerci să vorbeşti te-ar putea ajuta să te simţi mai bine. Dacă vrei să discuţi despre ce s-a întâmplat, sunt oricând aici pentru tine”

Fii sinceră. Părinţii îşi mint uneori copiii din dorinţa de a-i proteja. Dacă nu îi spui copilului exact ce s-a întâmplat, îi va fi mult mai greu să îşi gestioneze suferinţa, iar acest lucru poate cauza probleme atunci când va creşte şi va trebui să facă faţă altor situaţii similare.

Încearcă să te ţii cât de mult se poate de rutina cu care s-a obişnuit copilul. Prea multe schimbări ar putea contribui la nivelul de stres. Fă aceleaşi lucruri care îl fac pe cel mic să se simtă în siguranţă.

Sună la şcoală sau la grădiniţă şi anunţă dacă a existat o schimbare sau pierdere majoră în viaţa copilului tău. Profesorii şi prietenii îl pot ajuta şi sprijini pe copil.

Păstrează câteva reguli cu privire la ce are voie copilul să facă. Dacă eşti de părere că profită de situaţie, te vei enerva şi nu va fi bine pentru nimeni.

Împărtăşeşte-ţi durerea. Nu îţi ascunde tristeţea. Copiii simt că emoţiile lor sunt normale dacă conştientizează că sunt în conformitate cu cele ale restului familiei. Dar în același timp este totuşi important să ştie că eşti în control şi că îi poţi oferi în continuare dragoste, afecţiune şi o viaţă normală.

Ceremoniile de genul slujbelor religioase de la înmormântare pot fi modalităţi importante atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, de a găsi sensul din spatele schimbărilor majore din viaţă.

Împărtăşirea emoţiilor îi poate ajuta pe oameni să se simtă apropiaţi de ceilalţi.

Apelează la un ajutor pentru binele tău. Discută cu partenerul, cu un prieten sau chiar cu un psiholog.

Ţine seama că cei mici suferă atunci când au ieşiri temperamentale. Copiii reacţionează în felul lor propriu şi se simt şi ei pierduţi, asemeni adulţilor, însă au un mod diferit de a se manifesta.