Pe fetița ta o dor sânii? Băiatului tău i se modifică vocea? Schimbările hormonale care anunță instalarea pubertății iau uneori prin surprindere și părinții, nu doar copiii. Iată câteva sfaturi care te vor ajuta să-i oferi răspunsurile corecte copilului tău.
“O să vină o vreme când n-o să te mai recunoști. Dar eu voi ști că tot fetița mea ești și că ceea ce ți se întâmplă poartă un nume: pubertatea. Nu te speria, e trecătoare. Cândva, vom râde de toate astea, chiar dacă nu atunci, pe loc.” Așa i-am spus Ioanei mele cu vreo 4 ani în urmă, în timp ce-i dădeam spre citire „Enciclopedia Fetelor”, o carte cu multe poze colorate și text haios, pe înțelesul adolescentelor și spre ajutorul lor.
Și vremea aceea a venit – cu menstruație, stări de anxietate, tristețe, un pic de obrăznicie, ceva nesiguranță, niște kilograme în plus… Însă noi două întorsesem deja de ani buni, pe toate părțile, epopeea transformării de la fetiță, la femeie. Vorbisem atât de mult despre stările prin care urma să treacă, încât atunci când, exasperată, o mai întreb uneori, uitând chiar eu: “Ioana, ce te-a apucat?”, copilul îmi răspunde fără să se gândească prea mult: “Nu știu! E de la pubertate! Lasă-mă, o să-mi treacă!” Și chiar îi trece.
“Mama, ce se-ntâmplă cu mine?”
Schimbările fizice prin care trec puberii în tranziția de la copilărie, la adolescență, sunt însoțite de schimbări hormonale. În timp ce unele fete de-abia așteaptă rezultatele acestor schimbări (mărirea sânilor, curbe mai generoase, creșterea în înălțime, apariția unei senzualități titpic feminine), altele sunt luate prin surprindere de un organism pe care nu-l mai recunosc (apariția părului pe diferite zone ale corpului, un miros al corpului mai greu).
Același lucru se întâmplă și în cazul băieților. Dacă unii dintre ei se bucură de vocea mai groasă, aspectul mai atletic, barba care începe să crească, alții devin temători (sunt mai mărunți ca prietenii lor, sau consideră că animite părți ale corpului nu au crescut suficient și se tem să nu rămână așa).
O altă problemă importantă care apare la pubertate sunt schimbările hormonale care duc la apariția acneei juvenile: dintr-o dată, chipul acela de copil cu obraji roz, ca de înger, a fost acoperit de o mulțime de coșuri, care mai de care mai greu de privit.
Din cauza sânilor care pot să crească necontrolat în această perioadă, în raport cu restul corpului, unele fete se cocoșează în încercarea de a ascunde acele proeminențe care le deranjează.
În cazul băieților, încep să apară ejaculările nocturne. Dacă unii dintre ei erau obișnuiți încă din copilărie cu erecții infantile, alții ar putea fi de-a dreptul șocați și ar putea confunda ejacularea din timpul nopții cu urinarea – de aici, și apariția jenei.
Odată cu debutul pubertății, meseria de părinte se complică mai mult decât ți-ai putea imagina, iar tensiunea din casă crește. Lucrurile te-ar putea lua pe nepregătite, pentru că pubertatea se instalează acum mai devreme decât „pe vremea noastră”. Pentru a putea gestiona cu success această perioadă, Totul Despre Mame recomandă ghidul „Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile“, lansată de editura ZYX Books, partener Totul Despre Mame.
“Mama, ce e de făcut?”
– E important să vorbești cu copilul tău despre schimbările fizice și emoționale prin care va trece la pubertate înainte ca acestea să se întâmple. Astfel, îi va fi mult mai ușor să le identifice și să nu se sperie de ele.
– Începe să vorbești cu fiica ta despre pubertate, inclusiv despre apariția menstruației, imediat ce simți că i s-a schimbat mirosul corpului, că sânii au început să înmugurească sau pur și simplu atunci când ea îți pune întrebări specifice, după ce a observat evoluția colegelor de clasă.
– Explică-i băiatului tău despre creșterea penisului, erecție, ejaculări nocturne, dar și despre ce se întâmplă cu sexul opus. Astfel, va înțelege că și fetele trec prin transformări importante și că și ele, ca și ei, trebuie înțelese și ajutate.
Pubertatea este normală
Înainte de orice, copilul tău trebuie să știe că pubertatea nu este un proces rușinos și că, într-un fel sau altul, orice viitor adolescent trece prin ea. Înarmează-te cu toată răbdarea din lume și adu-ți aminte de stările prin care tu însăți ai trecut la adolescență. Fă-ți timp pentru problemele copilului tău, vorbește cu el de câte ori își dorește, sau inițiază chiar tu discuția dacă vezi că el se ferește. Dar nu uita să procedezi cu tact, fără să pui în vreun fel presiune pe el.
Da, pubertatea este o perioadă tulbure, dar, la final, fluturele va ieși din cocon și își va întinde măiastru aripile către soare, în admirația tuturor.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
